România, fără producție nucleară: solarul, termocentralele și importurile țin sistemul electric în echilibru

România funcționează în aceste zile într-o situație energetică neobișnuită: ambele reactoare ale Centralei Nuclearoelectrice Cernavodă sunt oprite, iar sistemul trebuie să compenseze temporar dispariția unei surse care asigură în mod normal aproximativ o cincime din electricitatea țării.

Unitatea 1 fusese oprită la sfârșitul lunii iulie, iar joi, 13 august, Nuclearelectrica a început oprirea controlată a Unității 2, după ce nivelul Dunării a continuat să scadă. Fiecare reactor are o putere de aproximativ 706 MW, ceea ce înseamnă că indisponibilitatea ambelor unități scoate din sistem circa 1.400 MW de capacitate nucleară.

Important pentru consumatori: oprirea nu este provocată de o defecțiune a reactoarelor și nu indică o problemă de securitate nucleară. Cauza este cantitatea insuficientă de apă disponibilă pentru funcționarea în condițiile prevăzute a sistemelor centralei, după scăderea excepțională a Dunării.

Dunărea, veriga care a cedat

Cernavodă depinde de Dunăre pentru apa necesară sistemelor sale de răcire. Într-o vară normală, această dependență trece aproape neobservată. În 2026, seceta a transformat-o într-o problemă energetică națională.

La începutul lunii august, debitul Dunării la intrarea în România coborâse mult sub media multianuală de 3.900 mc/s specifică lunii august. Apele Române avertizau chiar asupra posibilității coborârii sub minimul înregistrat în august 2003.

Au fost încercate intervenții pentru menținerea unei cantități suficiente de apă către zona centralei, inclusiv dragări și lucrări de redirecționare a apei. Reuters relata pe 10 august că asemenea măsuri reușiseră să câștige timp, dar prognozele indicau continuarea scăderii nivelului Dunării.

În cele din urmă, nivelul apei a coborât suficient pentru ca și cel de-al doilea reactor să intre în procedura de oprire.

România a ajuns astfel temporar fără producție nucleară de electricitate.

Ce înseamnă, de fapt, pierderea celor 1.400 MW

Cei aproximativ 1.400 MW nu pot fi înlocuiți pur și simplu prin apăsarea unui buton la o altă centrală.

Energia nucleară are o caracteristică importantă: reactoarele produc cantități mari de electricitate în mod continuu, indiferent dacă este zi sau noapte, dacă bate vântul sau dacă cerul este acoperit.

Acum, sistemul trebuie să refacă acest echilibru folosind mai multe surse simultan, iar combinația se schimbă de-a lungul zilei.

Transelectrica anticipase pentru luna august 2026 un consum intern brut de aproximativ 4,6 TWh, cu o putere de vârf estimată la aproape 7.850 MW. Pierderea simultană a celor două reactoare reprezintă, așadar, o cantitate importantă într-un sistem care trebuie să mențină în fiecare moment producția și consumul în echilibru.

Ziua, fotovoltaicele preiau o parte din presiune

În orele însorite, energia solară este unul dintre cele mai importante ajutoare.

România dispune astăzi atât de parcuri fotovoltaice mari, cât și de un număr considerabil de prosumatori. Într-o zi senină de august, aceste instalații pot reduce puternic cantitatea de energie care trebuie furnizată din centralele clasice.

Există însă o diferență esențială față de Cernavodă.

Un reactor produce și la ora 14:00, și la ora 22:00. Un panou fotovoltaic nu.

După-amiaza târziu, producția solară începe să scadă, iar după apus dispare. Consumul gospodăriilor rămâne însă ridicat.

De aici începe partea mai dificilă a ecuației.

Vântul ajută, dar nu poate fi comandat

În această săptămână, România a beneficiat și de condiții mai bune pentru producția eoliană.

AGERPRES relata joi, 13 august, că producția mai ridicată din centralele eoliene a redus presiunea asupra importurilor, iar prognozele pentru zilele următoare erau favorabile.

Este un ajutor important, dar cu aceeași limită specifică regenerabilelor dependente de vreme: operatorul sistemului nu poate decide cât de tare să bată vântul.

Dacă producția eoliană scade într-o seară în care fotovoltaicele au încetat deja să producă, energia trebuie găsită din altă parte.

Hidrocentralele ajută, dar aceeași secetă le limitează

În mod normal, hidroenergia este extrem de valoroasă într-o asemenea situație. Unele hidrocentrale pot răspunde rapid variațiilor de consum și sunt importante pentru echilibrarea sistemului.

Numai că vara aceasta are o particularitate nefericită: seceta care a afectat Cernavodă afectează și resursa hidro.

Cu alte cuvinte, România pierde temporar producția nucleară tocmai într-o perioadă în care nici apa disponibilă pentru hidrocentrale nu este la nivelurile unei veri obișnuite.

Asta nu înseamnă că hidrocentralele nu produc, ci că nu putem presupune că ele pot acoperi singure deficitul nuclear.

Cărbunele a revenit în ecuație

Aici situația este mai interesantă decât pare.

România se află de ani buni într-un proces de reducere a producției de electricitate din cărbune, iar o parte dintre grupurile energetice au fost închise sau programate pentru retragere.

Actuala situație arată însă de ce capacitățile rămase pot deveni importante în momente excepționale.

Reuters relatează că, în contextul opririi producției nucleare, Guvernul a activat o capacitate de producție pe lignit pentru a contribui la acoperirea necesarului de electricitate.

Asta nu înseamnă că România dispune de toate vechile termocentrale și că acestea pot fi repornite instantaneu.

Unele grupuri au fost retrase, altele sunt rezervă, iar planurile de decarbonizare prevăd reducerea în continuare a capacităților pe lignit.

Mai mult, un studiu al Transelectrica analizat în această vară recomandă, pentru siguranța sistemului în scenarii viitoare dificile, menținerea unor grupuri la Rovinari și Turceni, inclusiv în rezervă tehnică. În scenariul analizat, puterea disponibilă cumulată a grupurilor luate în calcul la cele două centrale ajunge la 854 MW.

Actuala criză oferă astfel un exemplu concret al dilemei energetice: România vrea să renunțe treptat la cărbune, dar noile capacități care trebuie să-l înlocuiască trebuie să fie disponibile înainte ca vechile centrale să dispară complet.

Nici lignitul nu este o rezervă fără fund

Mai există însă o limită despre care se vorbește mai puțin: cărbunele trebuie extras, transportat și depozitat înainte să poată fi ars în termocentrale.

O centrală pe lignit nu poate funcționa la putere ridicată la nesfârșit doar pentru că grupul tehnic este disponibil. Are nevoie de alimentare continuă din cariere, de transport și de stocuri suficiente.

Din acest motiv, dacă mai multe grupuri sunt solicitate simultan și pentru perioade mai lungi, crește și consumul zilnic de lignit.

Așadar, cărbunele poate ajuta sistemul în această perioadă, dar nu este un substitut simplu și nelimitat pentru cei aproximativ 1.400 MW nucleari pierduți.

Importurile completează ceea ce România nu produce

Ultima piesă importantă este electricitatea cumpărată din exterior.

România face parte din sistemul energetic european interconectat. Electricitatea circulă permanent peste granițe, în funcție de producție, consum și prețuri.

Prin urmare, faptul că România importă energie într-un anumit interval nu înseamnă automat că țara se află într-o criză.

În situația actuală, însă, importurile capătă o importanță suplimentară, deoarece producția internă trebuie să funcționeze fără aportul celor două reactoare.

Cantitatea necesară variază de la o oră la alta. Dacă Soarele și vântul produc mult, necesarul de import poate scădea. Dacă producția regenerabilă se reduce în timp ce consumul rămâne ridicat, importurile pot crește.

Tocmai producția eoliană mai bună din ultimele zile a redus presiunea asupra importurilor, potrivit informațiilor prezentate joi de AGERPRES.

De ce orele de seară sunt cele mai sensibile

Momentul delicat apare atunci când se întâlnesc două curbe care merg în direcții opuse.

Producția solară coboară, dar consumul rămâne ridicat.

Oamenii ajung acasă, aparatele de aer condiționat continuă să funcționeze, se gătește, sunt pornite mașinile de spălat, televizoarele și alte aparate.

Într-o situație normală, cei aproximativ 1.400 MW de la Cernavodă ar continua să existe în sistem indiferent de apus.

Acum nu mai există.

De aceea, reducerea consumului în orele de vârf poate conta. Nu pentru că o mașină de spălat ar amenința sistemul energetic, ci pentru că sute de mii de consumuri mici, mutate în afara vârfului de seară, produc împreună o diferență măsurabilă.

Și trebuie păstrată proporția: un expert citat de AGERPRES estima că economisirea voluntară ar putea reduce consumul cu aproximativ 100–200 MW, o contribuție utilă, dar insuficientă pentru a rezolva singură un deficit energetic major.

Cu alte cuvinte, populația poate ajuta, dar responsabilitatea echilibrării sistemului nu poate fi transferată consumatorului casnic.

Există risc să rămânem fără curent?

Aceasta este probabil întrebarea cea mai importantă pentru cititor.

Conform informațiilor oficiale disponibile vineri, 14 august, răspunsul este: nu există în prezent indicii privind un risc general de întrerupere a alimentării cu electricitate.

Premierul interimar Ilie Bolojan a declarat vineri că toate estimările indică faptul că nu există riscuri pentru alimentarea cu energie la nivel național.

Asta nu înseamnă că situația este confortabilă.

Sistemul funcționează cu o marjă mai mică, depinde mai mult de celelalte capacități disponibile, de vreme, de schimburile cu statele vecine și de modul în care evoluează consumul.

Diferența este importantă:

România nu este fără electricitate. România este fără producția sa nucleară și trebuie să o înlocuiască temporar dintr-un ansamblu de alte surse.

Ce este Bala 2 și de ce a revenit în discuție

Actuala criză readuce în atenție și o problemă structurală: cum poate fi asigurată apa necesară Cernavodă în perioadele în care Dunărea ajunge la debite extrem de mici?

Aici apare proiectul Bala 2.

Este un proiect hidrotehnic legat de zona brațului Bala, unde modul în care apa Dunării se distribuie între diferitele brațe influențează cantitatea de apă care continuă pe Dunărea Veche.

Miza este gestionarea mai bună a acestei distribuții, astfel încât să poată fi menținut un debit suficient pe traseul de care depinde și alimentarea cu apă a Centralei de la Cernavodă.

Problema nu privește doar cele două reactoare existente. România intenționează să dezvolte în continuare producția nucleară, ceea ce înseamnă că trebuie să existe și infrastructura capabilă să asigure funcționarea noilor capacități în perioade de secetă severă.

De aceea, Bala 2 nu mai este doar un proiect tehnic cunoscut specialiștilor în navigație și gospodărirea apelor. După oprirea celor două reactoare, discuția despre apă a devenit direct o discuție despre securitatea energetică a României.

Când ar putea reveni producția nucleară

Repunerea reactoarelor în funcțiune depinde de evoluția Dunării și de asigurarea condițiilor necesare funcționării în siguranță.

Prognozele hidrologice rămân, prin urmare, esențiale. Datele oficiale publicate de Hidroelectrica includ în continuare monitorizarea zilnică a debitului și nivelurilor Dunării, tocmai într-o perioadă în care fiecare modificare poate conta pentru producția energetică.

Până când producția nucleară poate reveni, România va continua să combine ceea ce are disponibil: solar în orele favorabile, eolian atunci când există vânt, hidro în limitele impuse de apă, capacități termoelectrice, importuri și reducerea vârfurilor de consum.

Actuala situație arată însă ceva mai important decât simplul răspuns la criza din august.

Un sistem energetic nu este sigur doar pentru că dispune de multe centrale pe hârtie. Contează dacă acestea pot produce exact atunci când este nevoie de ele, dacă există combustibil, apă, rețele și capacități de rezervă și dacă sursele noi intră în funcțiune înainte ca cele vechi să fie retrase.

În vara lui 2026, nivelul Dunării a transformat această lecție tehnică într-una foarte concretă pentru România.

Surse: Reuters – AGERPRES – SeeNews – Reuters