29 iulie, Ziua Imnului Național: povestea cântecului care a însoțit momentele decisive ale istoriei

România sărbătorește astăzi, 29 iulie, Ziua Imnului Național, prin ceremonii militare și manifestări comemorative organizate în întreaga țară.

Potrivit Ministerului Apărării Naționale, ceremonii militare au avut loc în toate garnizoanele. La București, manifestarea centrală s-a desfășurat în Piața Tricolorului, în fața Palatului Cercului Militar Național, și a inclus un serviciu religios, prezentarea semnificației versurilor imnului și un concert susținut de Muzica Reprezentativă a MApN.

Evenimente dedicate Zilei Imnului au fost organizate și în alte orașe ale țării. Imagini publicate miercuri de AGERPRES confirmă ceremonii desfășurate, între altele, la București, Iași și Oradea.

Ziua Imnului Național este sărbătorită anual la 29 iulie, după ce a fost instituită prin Legea nr. 99/1998. Data amintește de prima interpretare oficială a cântecului „Deșteaptă-te, române!”, în anul 1848, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.

Râmnicu Vâlcea, locul în care cântecul a intrat în istorie

Prima intonare oficială a avut loc în contextul Revoluției de la 1848, într-o Europă traversată de mișcări care cereau libertăți civile, drepturi politice și afirmarea identităților naționale.

Versurile lui Andrei Mureșanu nu descriau solemn țara și nu elogiau un conducător. Ele transmiteau un apel direct la trezire, libertate și asumarea propriului destin.

Tocmai această formulă, apropiată de un manifest, a permis cântecului să depășească repede spațiul literar și să devină un simbol al mișcării revoluționare.

Momentul din 29 iulie 1848 nu a fost, de altfel, un simplu moment muzical, ci parte a unei ceremonii cu miză politică directă: autoritățile locale din Vâlcea depuneau jurământ pe noua Constituție a Revoluției, iar steagurile revoluționare erau sfințite în fața cetățenilor adunați. Comisarul județului, D. Zăgănescu, a consemnat scena într-un raport oficial al vremii, notând că Anton Pann, împreună cu alți câțiva cântăreți, a pus pe note niște versuri „prea frumoase", cu care entuziasmul patriotic a cuprins inimile celor prezenți. Cu alte cuvinte: imnul de mai târziu al românilor și-a făcut debutul public nu pe o scenă, ci la un jurământ de stat — semn că, încă de la naștere, cântecul a fost gândit ca instrument de legitimare a noii ordini revoluționare, nu doar ca poezie patriotică.

De la poemul „Un răsunet” la imnul României

Textul imnului provine din poemul „Un răsunet”, scris de poetul și publicistul transilvănean Andrei Mureșanu și publicat în vara anului 1848.

Paternitatea melodiei este mai dificil de stabilit. În prezentările oficiale, muzica este atribuită în mod tradițional lui Anton Pann.

În relatările istorice apare însă și Gheorghe Ucenescu, cântăreț bisericesc și elev al lui Anton Pann. Potrivit mărturiei sale, Andrei Mureșanu i-ar fi cerut să interpreteze mai multe melodii pentru a identifica una potrivită versurilor.

Unele interpretări leagă linia melodică de o romanță mai veche, însă documentele disponibile nu permit stabilirea fără echivoc a contribuției fiecăruia. Din acest motiv, este mai corect ca povestea originii muzicale să fie prezentată ca o dezbatere istorică, nu ca un fapt definitiv demonstrat.

Un cântec asociat marilor momente istorice

După Revoluția de la 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost asociat cu mai multe momente importante ale istoriei moderne: Războiul de Independență, Primul Război Mondial, Marea Unire și anii celui de-al Doilea Război Mondial.

Mesajul său a rămas unul al mobilizării și al rezistenței. Din acest motiv, cântecul a revenit în spațiul public mai ales în perioadele de criză, revoltă sau schimbare profundă.

În timpul regimului comunist, „Deșteaptă-te, române!” nu a făcut parte din repertoriul oficial și a fost tratat ca un cântec ostil puterii. A continuat însă să existe în memoria colectivă.

La 15 noiembrie 1987, participanții la revolta muncitorilor de la Brașov l-au cântat în timpul protestelor, readucându-l în spațiul public ca expresie a opoziției față de dictatură.

Imnul Revoluției din 1989

În decembrie 1989, „Deșteaptă-te, române!” a răsunat din nou pe străzi, în zilele Revoluției.

La 24 ianuarie 1990, prin Decretul-lege nr. 40, cântecul a fost declarat imn de stat. Statutul său a fost consacrat ulterior prin Constituția României.

Articolul 12 stabilește că imnul național este „Deșteaptă-te, române!”, alături de celelalte simboluri ale statului: drapelul, stema și sigiliul. Între 1991 și 1994, cântecul a fost folosit și ca imn oficial al Republicii Moldova.

Strofele interpretate la ceremoniile oficiale

Poemul integral cuprinde 11 strofe. În forma prezentată de Administrația Prezidențială sunt redate cele patru strofe utilizate la ceremoniile oficiale.

„Deșteaptă-te, române!”

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viață-n libertate ori moarte!” strigă toți.

Preoți, cu crucea-n frunte! Căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!

Fraza pentru imagine: „Deșteaptă-te, române!” a fost intonat oficial pentru prima dată la 29 iulie 1848, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.

Surse

Ministerul Apărării Naționale
Administrația Prezidențială – Imnul României
AGERPRES – Ziua Imnului Național
Camera Deputaților – informații despre Legea nr. 99/1998