Din 27 septembrie, „eco” trebuie dovedit: ce nu mai pot scrie comercianții pe produse și în reclame

Un detergent „verde”, o pereche de pantofi „sustenabilă”, un ambalaj „prietenos cu mediul”, un produs „neutru climatic”. De duminică, 27 septembrie, comercianții din Uniunea Europeană intră sub reguli mai stricte atunci când folosesc asemenea formulări pentru a convinge cumpărătorii.

Termenul vine din Directiva (UE) 2024/825 privind consolidarea rolului consumatorilor în tranziția verde. Statele membre au avut obligația să transpună noile norme până la 27 martie 2026 și să le aplice de la 27 septembrie, potrivit rezumatului oficial al legislației europene.

În România, regulile au fost transpuse prin Ordonanța de urgență nr. 18/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 236 din 26 martie. Actul normativ stabilește că prevederile referitoare la afirmațiile de mediu, etichetele de durabilitate și noile informații pentru consumatori se aplică începând cu 27 septembrie 2026.

Efectul ar trebui să se vadă exact acolo unde se ia decizia de cumpărare: pe ambalaj, pe etichetă, în reclamă sau pe pagina unui magazin online.

„Verde” și „eco” nu mai sunt suficiente

Noile reguli vizează afirmațiile generale despre mediu care pot sugera că un produs este mai bun pentru planetă fără ca avantajul respectiv să fie demonstrat. În această categorie intră formulări precum „prietenos cu mediul”, „eco”, „verde”, „ecologic”, „prietenos cu clima”, „biodegradabil” sau „eficient din punct de vedere energetic”.

Cuvintele nu dispar automat de pe rafturi. Ele pot fi folosite în continuare atunci când comerciantul poate demonstra o performanță de mediu recunoscută și relevantă pentru afirmația făcută. Legislația românească definește acum inclusiv ce înseamnă o „afirmație generică legată de mediu” și în ce condiții o performanță de mediu poate fi prezentată drept una recunoscută.

Diferența stă în precizie. „Ambalaj prietenos cu clima” este o promisiune generală care trebuie justificată. În schimb, afirmația că energia folosită pentru producerea ambalajului provine integral din surse regenerabile este o informație concretă, care poate fi evaluată pe baza dovezilor.

Pentru cumpărător apare astfel un criteriu simplu: un cuvânt precum „verde” sau „eco” nu ar trebui tratat, singur, ca dovadă a unei performanțe de mediu.

Nici frunza verde desenată pe ambalaj nu mai ajunge

Regulile merg dincolo de cuvintele folosite în publicitate. OUG 18/2026 introduce în legislația românească interdicția afișării unei etichete de durabilitate care nu se bazează pe un sistem de certificare sau nu este stabilită de o autoritate publică.

Sunt vizate siglele, simbolurile și mărcile grafice care pot crea impresia unei certificări independente fără să existe în spatele lor un sistem verificabil. O frunză, o planetă verde sau o denumire care sună ecologic nu reprezintă, prin ele însele, dovada că produsul respectă un standard de mediu.

Diferența devine vizibilă mai ales atunci când două produse similare folosesc ambalaje care sugerează performanțe ecologice diferite. De la 27 septembrie, comerciantul trebuie să poată susține ceea ce afirmă.

Un avantaj limitat nu mai poate descrie întregul produs

O altă practică trecută explicit pe lista celor considerate înșelătoare este extinderea unei caracteristici favorabile asupra întregului produs. Dacă doar ambalajul are anumite calități de mediu, comerciantul nu poate crea impresia că întregul produs beneficiază de aceeași performanță.

OUG 18/2026 interzice afirmațiile referitoare la întregul produs sau la întreaga activitate a comerciantului atunci când avantajul invocat privește doar un anumit aspect al produsului ori o componentă a activității companiei. Este o schimbare importantă pentru publicitate, unde un beneficiu real, dar limitat, poate deveni prin formulare o promisiune mult mai amplă.

Compensarea emisiilor nu mai face un produs „neutru climatic”

Una dintre cele mai concrete reguli privește emisiile de gaze cu efect de seră. Comercianții nu mai pot susține, pe baza compensării emisiilor, că un produs are un impact „neutru”, „redus” sau „pozitiv” asupra mediului în privința acestor emisii. Interdicția apare atât în directiva europeană, cât și în legislația românească.

Distincția este între reducerea efectivă a emisiilor asociate produsului și compensarea lor prin finanțarea unor proiecte separate. Mesajul comercial va trebui să reflecte această diferență.

Ce apare în plus: informarea despre garanție și eticheta GARAN

Schimbările din 27 septembrie nu se limitează la afirmațiile ecologice. În magazinele fizice și online trebuie folosită și o informare armonizată la nivel european privind garanția legală de conformitate, astfel încât consumatorul să își identifice mai ușor drepturile.

Garanția legală nu apare la 27 septembrie 2026. Drepturile privind conformitatea bunurilor există deja. Noutatea este modul vizibil și uniform în care cumpărătorul este informat despre ele. OUG 18/2026 introduce în legislația românească notificarea armonizată și eticheta armonizată, al căror design și conținut sunt stabilite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/1960.

Alături apare eticheta europeană GARAN, destinată garanției comerciale de durabilitate oferite de producător. Ea nu apare automat pe orice produs și este relevantă atunci când producătorul oferă voluntar, fără costuri suplimentare, o garanție de durabilitate care îndeplinește condițiile din legislație. Formatul european include un cod QR prin care se ajunge la informații suplimentare.

Diferența contează: garanția legală este un drept prevăzut de lege, în timp ce garanția comercială de durabilitate este un angajament suplimentar al producătorului.

Ce riscă firmele în România

OUG 18/2026 modifică Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte și OUG nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor. Aplicarea a fost împărțită în etape: o parte dintre prevederile privind contractele la distanță și interfețele online se aplică deja din 19 iunie 2026, iar dispozițiile care transpun regulile privind tranziția verde, din 27 septembrie.

Potrivit Legii nr. 363/2007, practicile comerciale înșelătoare se sancționează în regimul general cu amenzi care pot ajunge la 100.000 de lei, iar limitele se dublează atunci când sunt afectați peste 100 de consumatori. Pentru încălcările pe scară largă și cele cu o dimensiune specifică Uniunii Europene, amenda poate fi cuprinsă între 0,1% și 4% din cifra de afaceri anuală realizată în România în anul anterior sancționării, iar dacă acea cifră nu este disponibilă, între 200.000 și 2 milioane de euro.

Plafonul de 4% nu se aplică, așadar, automat oricărei etichete „eco” nejustificate. El privește cazurile de încălcare pe scară largă definite de legislația europeană privind cooperarea autorităților de protecție a consumatorilor.

Ce nu se schimbă pe 27 septembrie

Produsele „eco” nu sunt interzise. Cuvinte precum „verde” sau „ecologic” nu devin automat ilegale, iar etichetele de mediu existente nu dispar toate. Se schimbă standardul după care asemenea afirmații pot fi folosite: promisiunile generale trebuie să aibă în spate performanțe demonstrabile, iar etichetele de durabilitate trebuie să provină din sisteme credibile de certificare sau să fie stabilite de autorități publice.

Rămâne de rezolvat situația produselor fabricate sau ajunse în magazine înainte de 27 septembrie. Rețeaua europeană de cooperare pentru protecția consumatorilor a convenit principii comune pentru aceste stocuri, publicate de Comisia Europeană: corectarea informațiilor din mediul online, actualizarea materialelor publicitare sau afișarea unor informații suplimentare la punctul de vânzare.

Este al doilea set de reguli europene care schimbă anul acesta ce trebuie scris pe ceea ce ajunge în fața consumatorilor. Din august se aplică și obligațiile de transparență pentru conținutul generat cu inteligență artificială.

Pentru cumpărător, după 27 septembrie rămâne o întrebare simplă atunci când vede pe ambalaj cuvinte precum „eco”, „verde” sau „sustenabil”: ce înseamnă concret promisiunea și prin ce poate fi demonstrată?

Surse: Directiva (UE) 2024/825 · Rezumat EUR-Lex · OUG nr. 18/2026 · Legea nr. 363/2007 · Regulamentul (UE) 2025/1960 · Comisia Europeană – consum durabil