Peste 20.000 de construcții ascunse în Amazon: civilizația care ar fi avut până la trei milioane de oameni

Sub coroanele compacte ale pădurii amazoniene se păstrează urmele unei societăți care, în urmă cu aproximativ două milenii, a construit centre ceremoniale, șanțuri, terasamente și vaste forme geometrice din pământ.

Un studiu publicat la 29 iulie 2026 în revista științifică Nature estimează că în nordul Amazoniei de Sud-Vest ar putea exista peste 20.000 de construcții precoloniale. În perioada de maximă dezvoltare, între anii 100 și 300, regiunea ar fi putut susține între 1,25 și trei milioane de oameni.

Cercetarea nu a scos la lumină un singur oraș uriaș, asemănător celor din lumea antică europeană. Ea descrie ceva diferit: un vast peisaj cultural, întins pe zeci de mii de kilometri pătrați, în care numeroase comunități au construit monumente geometrice și au întreținut legături sociale, politice și spirituale.

Rezultatele obligă arheologii să reevalueze imaginea Amazoniei ca teritoriu aproape neatins înainte de sosirea europenilor.

Aproape 400 de construcții necunoscute, descoperite cu ajutorul laserului

Vegetația densă a reprezentat mult timp principalul obstacol în cercetarea arheologică a Amazoniei. De la sol, șanțurile și terasamentele pot părea simple variații ale reliefului, iar din aer sunt ascunse de coroanele copacilor.

Echipa internațională coordonată de arheologul finlandez Martti Pärssinen a folosit tehnologia LiDAR, care permite măsurarea suprafeței terenului prin emiterea unor impulsuri laser din avion.

Cele mai multe impulsuri sunt reflectate de frunze și ramuri, dar o parte dintre ele ajunge până la sol. După procesarea datelor, cercetătorii pot îndepărta digital vegetația și pot observa formele reliefului ascunse sub pădure.

Studiul a utilizat date colectate de-a lungul a aproximativ 4.430 de kilometri de zbor. Scanările sistematice au acoperit mii de kilometri pătrați și au permis identificarea a aproape 400 de structuri necunoscute anterior.

Acestea se adaugă celor aproximativ 1.300 de lucrări de terasament identificate în cercetările precedente prin imagini din satelit, fotografii aeriene și verificări pe teren.

LiDAR nu oferă însă o fotografie directă a unor clădiri conservate. Tehnologia produce un model precis al terenului, pe care arheologii pot identifica șanțuri, platforme, ridicături, drumuri și forme geometrice incompatibile cu procesele naturale obișnuite.

O civilizație numită Aquiry

Cercetătorii folosesc denumirea Aquiry pentru a descrie complexul multicultural de societăți care a construit geoglifele din această parte a Amazoniei.

Numele provine de la o denumire veche a râului Acre și este asociat cu limbile populațiilor indigene arawak. Nu desemnează neapărat un stat centralizat sau un imperiu condus de o singură autoritate.

Aquiry pare să fi reprezentat mai degrabă o arie culturală vastă, locuită de comunități diferite care împărtășeau anumite tradiții, practici religioase și modalități de organizare a spațiului.

Construcțiile lor sunt formate din șanțuri adânci și terasamente ridicate, dispuse în cercuri, pătrate, dreptunghiuri și alte forme geometrice. Unele aveau dimensiuni monumentale și erau conectate prin drumuri drepte.

Potrivit autorilor studiului, aceste centre erau folosite pentru întâlniri între comunități, ceremonii, luarea unor decizii politice și consolidarea relațiilor cu lumea spirituală.

În jurul lor puteau exista locuințe colective, terenuri cultivate și zone administrate pentru obținerea hranei. Urmele arheologice indică folosirea porumbului, dovleacului, nucilor braziliene și a mai multor specii de palmieri.

Construcții care puteau aduna sute de oameni

Geoglifele amazoniene nu erau simple desene realizate pe suprafața solului. Ridicarea lor presupunea excavarea unor cantități mari de pământ și întreținerea periodică a șanțurilor și terasamentelor.

Autorii estimează că, în medie, o comunitate de aproximativ 300 de persoane ar fi fost necesară pentru construirea, folosirea și întreținerea unui asemenea centru.

Această cifră nu înseamnă că fiecare geoglifă avea permanent 300 de locuitori. Unele puteau fi spații ceremoniale în jurul cărora trăiau mai multe comunități, reunite doar la anumite intervale.

Pentru estimarea populației, cercetătorii au analizat volumul de muncă necesar, dimensiunea construcțiilor, densitatea lor, așezările precoloniale cunoscute și informațiile etnografice despre populațiile indigene din regiune.

În urma modelării, echipa a ajuns la un interval de 1,25–3 milioane de locuitori, pentru perioada cuprinsă aproximativ între anii 100 și 300.

Estimarea se referă la aria culturală Aquiry, care reprezintă mai puțin de 3% din Amazonia extinsă. Nu poate fi aplicată automat întregului bazin amazonian.

De unde provine cifra de 20.000

Cercetătorii nu au localizat și excavat individual 20.000 de situri. Cifra reprezintă o estimare statistică bazată pe densitatea structurilor observate în zonele scanate și pe distribuția siturilor cunoscute în întreaga regiune.

Echipa a comparat imaginile din satelit cu modelele LiDAR realizate într-o zonă scanată sistematic de aproximativ 2.380 de kilometri pătrați. A calculat apoi probabilitatea existenței unor structuri similare în suprafețele care nu au fost încă cercetate.

Au fost luate în considerare diferențele dintre nucleele cu densitate ridicată și zonele periferice, unde construcțiile sunt mai rare.

Cercetătorii au inclus și o marjă pentru geoglifele care ar putea să nu apară nici măcar în scanările LiDAR. În anumite regiuni, pădurea și bambusul sunt atât de dense încât foarte puține impulsuri laser ajung la sol.

Rezultatul indică faptul că aria Aquiry ar putea conține, singură, un număr de lucrări de terasament comparabil cu estimările formulate anterior pentru întreaga Amazonie.

Amazonia nu era un spațiu gol

Timp de decenii, o parte a cercetătorilor a considerat că solurile sărace și climatul umed nu ar fi putut susține populații numeroase și societăți complexe.

Potrivit acestei perspective, înainte de venirea europenilor, interiorul Amazoniei ar fi fost locuit în principal de grupuri mici, mobile și relativ izolate.

Descoperirile din ultimele decenii au schimbat treptat această imagine. Arheologii au identificat așezări, drumuri, movile, canale, rezervoare și sisteme de gestionare a terenurilor în Brazilia, Bolivia și Ecuador.

Un studiu publicat în Nature în 2022 a identificat în Amazonia boliviană centre mari ale culturii Casarabe, integrate într-o rețea de așezări conectate prin drumuri ridicate. Două dintre cele mai mari situri aveau 147 și 315 hectare și conțineau platforme, construcții monumentale și movile piramidale care ajungeau până la 22 de metri.

Noile rezultate din 2026 extind această perspectivă și arată că terenurile dintre marile râuri, numite terra firme, puteau susține, în anumite zone, comunități relativ dense.

Aceste regiuni reprezintă peste 90% din suprafața Amazoniei și au fost multă vreme considerate mai puțin favorabile locuirii decât câmpiile inundabile.

O formă diferită de urbanism

Societatea Aquiry nu pare să fi construit orașe compacte, cu străzi înguste, locuințe apropiate și centre delimitate de ziduri.

Modelul ar fi fost unul de urbanism cu densitate redusă: comunități răspândite în peisaj, conectate prin drumuri și reunite în jurul unor spații monumentale.

Într-un asemenea sistem, distanțele dintre locuințe puteau fi considerabile, iar pădurea, terenurile cultivate și plantațiile de arbori utili făceau parte din așezare.

Această organizare este mai greu de observat arheologic decât un oraș construit din piatră. Lemnul, frunzele și alte materiale organice folosite la ridicarea caselor s-au descompus, în timp ce șanțurile și terasamentele au rămas imprimate în relief.

Din acest motiv, ruinele nu seamănă cu templele mayașe sau cu orașele incașe. Ele apar ca urme geometrice ale unei societăți care a construit în pământ și a integrat pădurea în propriul spațiu de viață.

O pădure modelată de oameni

Cercetarea nu schimbă doar istoria populațiilor precolumbiene. Ea ridică întrebări despre pădurea amazoniană actuală.

Comunitățile indigene au cultivat plante, au administrat arbori, au ars controlat anumite suprafețe și au îmbogățit solurile. În apropierea unor situri au fost descoperite resturi de nuci braziliene, palmieri și alte plante utile, ale căror urmașe se găsesc și astăzi în zonă.

Unul dintre cele mai cunoscute rezultate ale activității umane este terra preta, un sol de culoare închisă, bogat în cărbune, resturi organice și nutrienți. Acesta este mult mai fertil decât solurile tropicale obișnuite și poate rămâne productiv timp de secole.

Prezența unor asemenea soluri și concentrația speciilor vegetale utile arată că anumite porțiuni ale pădurii nu sunt exclusiv rezultatul proceselor naturale.

Autorii studiului avertizează că, în cazul în care densități similare vor fi identificate și în alte regiuni, oamenii de știință vor trebui să reevalueze influența populațiilor precoloniale asupra structurii pădurii, biodiversității și chiar asupra unor modele climatice globale.

Ce s-a întâmplat cu societatea Aquiry

Geoglifele studiate au fost construite și folosite pe parcursul mai multor secole. Unele datează din jurul anului 600 înaintea erei noastre, iar activitatea în anumite centre ar fi continuat până în jurul anului 850.

Cercetătorii consideră că multe dintre aceste locuri au fost abandonate între anii 850 și 950, însă cauza nu este cunoscută cu certitudine.

Nu există, în acest moment, suficiente dovezi pentru a spune dacă declinul a fost provocat de schimbări climatice, conflicte, transformări sociale, epidemii sau deplasarea populațiilor.

Nici expresia „civilizație dispărută” nu trebuie interpretată ca dispariție completă a oamenilor. Comunitățile indigene contemporane pot păstra continuități culturale, lingvistice și genetice cu populațiile care au construit aceste centre.

Ceea ce a dispărut sau s-a transformat a fost un anumit mod de organizare a teritoriului și de construire a spațiilor monumentale.

Ce demonstrează studiul și ce rămâne o estimare

Studiul confirmă că în sud-vestul Amazoniei există o concentrare foarte mare de construcții geometrice realizate de oameni și că numărul lor a fost puternic subestimat din cauza vegetației.

Scanările au identificat direct sute de structuri care nu erau cunoscute anterior.

În schimb, cifra de peste 20.000 de lucrări și populația de până la trei milioane de oameni sunt rezultate ale unor modele statistice. Ele sunt susținute de date arheologice, dar nu reprezintă numărători directe.

Cercetarea nu demonstrează existența unui imperiu amazonian unitar, a unei capitale ascunse sau a unui singur popor care ar fi controlat întreaga regiune.

Demonstrează însă că societățile precolumbiene din Amazonia puteau mobiliza forță de muncă, administra teritorii extinse, produce hrană pentru populații numeroase și construi centre cu funcții sociale și ceremoniale.

O istorie care a rămas ascunsă sub copaci

O mare parte a Amazoniei nu a fost încă scanată cu tehnologia și rezoluția folosite în această cercetare. Alte mii de structuri pot rămâne ascunse în zonele neexplorate.

Fiecare scanare adaugă noi detalii unei istorii care nu a fost păstrată în palate de piatră sau în documente scrise, ci în formele terenului, în compoziția pădurii și în memoria comunităților indigene.

Descoperirea nu scoate la lumină o singură cetate pierdută. Ea dezvăluie un întreg peisaj construit, în care pădurea, așezările, drumurile și spațiile ceremoniale făceau parte din aceeași lume.

Amazonia nu a fost doar un decor natural în care oamenii au trăit fără să lase urme. În unele regiuni, a fost modelată timp de secole de societăți capabile să transforme terenul la o scară pe care cercetătorii abia acum încep să o măsoare.

Scanările LiDAR au dezvăluit sute de construcții precolumbiene ascunse sub vegetația densă din sud-vestul Amazoniei.

Surse: Nature – studiul „Over 20,000 precolonial earthworks in the Southwest Amazonia”
Nature – prezentarea cercetării privind populația precolonială
Nature – studiul despre urbanismul prehispanic din Amazonia boliviană
Science – cercetarea privind lucrările de terasament ascunse în Amazonia