Nobelul pentru Literatură 2026: Anne Carson și povestea fratelui pe care nu-l mai văzuse de 22 de ani

Când fratele ei a murit, Anne Carson nu-l mai văzuse de 22 de ani. Murise pe neașteptate, într-o altă țară, și între timp îi devenise aproape un necunoscut. Ca să păstreze ceva din povestea lui, scriitoarea a adunat într-un album fotografii de familie, fragmente din scrisorile lui și propriile amintiri. Albumul a devenit „Nox”, una dintre cele mai neobișnuite cărți ale ei, după cum a povestit chiar autoarea într-un interviu pentru The Paris Review.

Pe 8 octombrie, Academia Suedeză i-a acordat poetei și eseistei canadiene Premiul Nobel pentru Literatură 2026, anunță NobelPrize.org. Academia a premiat inventivitatea unei opere în care poezia, eseul și traducerea se îmbină, iar poveștile din Antichitate sunt reinterpretate în forme noi, relatează Al Jazeera. Distincția vine cu 12 milioane de coroane suedeze, aproximativ 1,2 milioane de dolari.

Carson are 76 de ani și s-a născut la Toronto. Are și cetățenie islandeză, iar vestea a găsit-o în Islanda. Secretara permanentă a Academiei, Ingrid Carlberg, a spus că laureata a fost foarte surprinsă și că îi povestise că asculta vântul. Postului public islandez RÚV, scriitoarea i-a spus, amuzată, că membrii juriului „sunt toți nebuni”.

Povestea din „Nox”

„Nox” nu se răsfoiește ca un volum obișnuit. Ediția publicată de New Directions reproduce albumul alcătuit de Carson: pagini unite între ele, pliate ca un acordeon și așezate într-o cutie. Cititorul le desfășoară ca să vadă fotografiile, scrisorile, colajele, desenele și însemnările.

Punctul de plecare a fost poemul 101 al lui Catullus, poetul roman care își plânsese, la rândul lui, fratele. Carson a găsit în versurile vechi de două milenii un limbaj pentru propria pierdere.

În interviul din 2004, scriitoarea explica faptul că înmuiase paginile în ceai, ca să le dea aspectul hârtiei vechi. Din unele fotografii păstrase doar fundalurile, pentru că i se părea că acolo se ascund lucruri mai tulburătoare decât în portretele din prim-plan. Întrebată dacă albumul o ajutase să-și înțeleagă fratele, a răspuns că nu. Rostul lui fusese să transforme durerea și dezordinea lăsate de moarte în ceva la care putea lucra și pe care îl putea privi.

De la lecțiile de greacă la Nobel

Legătura cu greaca veche a început în liceu, la Port Hope, în Canada. Profesoara de latină, doamna Cowan, știa și greacă și s-a oferit să o învețe. Nu exista o clasă pentru această limbă, pentru că Carson era singura interesată, așa că citeau împreună din Sappho în pauzele de prânz, povestea autoarea în The Paris Review.

Pasiunea a devenit carieră. Carson a studiat limbile clasice la Universitatea din Toronto, unde și-a susținut doctoratul în 1981, și la St Andrews, în Scoția, arată The Canadian Encyclopedia. A predat apoi la universități din Canada și din Statele Unite.

Formația de filolog explică felul în care scrie. Academia Suedeză a subliniat întâlnirea dintre filologie și poezie din opera ei: pentru Carson, etimologia, adică istoria unui cuvânt, e adesea punctul de plecare al unui text. Juriul a mai spus că traducerile ei din greaca veche pot fi considerate opere de sine stătătoare. Ea a transpus în engleză piese de Eschil, Sofocle și Euripide.

Cărțile ei sunt greu de încadrat într-un singur gen. Combină versul, proza și eseul, uneori și epitafuri sau texte scrise ca scenarii de film, iar temele la care revine sunt iubirea, pierderea și spiritualitatea. Debutul, „Eros the Bittersweet” (1986), e un eseu despre dorință în poezia greacă. „The Beauty of the Husband” (2001) urmărește destrămarea unei căsnicii în 29 de secțiuni pe care autoarea le numește „tangouri”, explică Universitatea Berkeley, unde Carson a ținut prelegeri în 2000–2001.

„Nox” ilustrează bine motivația premiului. Povestea fratelui nu e doar spusă în cuvinte, ci reconstituită din imagini, scrisori și felul în care sunt așezate paginile, iar cititorul o descoperă desfăcând albumul.

Nobelul încununează un palmares construit în patru decenii. Carson a primit bursa MacArthur în 2000, de două ori Premiul Griffin pentru poezie și, în 2020, Premiul Prințesa de Asturias pentru literatură.

Ce poate citi cititorul român

În română, Carson poate fi descoperită prin „Autobiografia roșului”, un roman în versuri. Potrivit Editurii Trei, cartea pornește de la Geryon, monstrul cu aripi roșii pe care Herakles îl ucide în mitul antic. Carson îi schimbă povestea: Geryon devine un adolescent sensibil și introvertit, cu înclinații artistice, care se îndrăgostește.

Personajul care în mit era doar monstrul de ucis de către erou primește astfel propriile sentimente și propria viață. Schimbând perspectiva, Carson duce figurile mitologice în situații pe care cititorul de azi le recunoaște.

Volumul a apărut în 2025 la Editura Trei, în colecția „Anansi. World Fiction”, în traducerea lui Bogdan-Alexandru Stănescu.

Întrebată dacă premiul îi va crește vânzările, Carson a răspuns în glumă: de acum, pe copertele cărților ei va apărea un autocolant cu Nobelul, iar autocolantele, a spus ea, chiar ajută, relatează Associated Press.

În cărțile ei, prezentarea autoarei a încăput multă vreme într-un singur rând: „Anne Carson s-a născut în Canada și își câștigă existența predând greaca veche.” De acum, rândul acela are nevoie de o completare.

Premiul îi va fi înmânat pe 10 decembrie, la Stockholm.

Surse:

• NobelPrize.org – Anunțul Premiului Nobel pentru Literatură 2026
• The Paris Review – Anne Carson, The Art of Poetry No. 88, 2004
• New Directions – Nox
• Associated Press – Anne Carson câștigă Nobelul pentru Literatură
• Editura Trei – Anne Carson în portofoliul Anansi. World Fiction
• Editura Trei – Autobiografia roșului