De la lupta împotriva apartheidului la Nobelul pentru Pace: povestea lui Navi Pillay

Pe când studia Dreptul la Universitatea din Natal, într-o Africă de Sud în care rasa hotăra drepturile fiecăruia, Navi Pillay a dat, pe un raft al bibliotecii, peste stenogramele proceselor de la Nürnberg. Era fiica unui șofer de autobuz dintr-un cartier sărac al comunității indiene din Durban și învăța separat, alături de ceilalți studenți care nu erau albi, povestește un profil publicat de Harvard Law School.

Peste mai bine de șase decenii, pe 9 octombrie, Pillay se afla chiar în sala în care fuseseră judecați liderii naziști. Venise la Nürnberg pentru un forum al Academiei Internaționale pentru Principiile de la Nürnberg, iar vestea că a câștigat Nobelul pentru Pace a primit-o în Sala 600 a Palatului de Justiție, scrie Gulf News. A spus că i s-a părut potrivit să afle tocmai acolo.

La început nu a crezut. „M-au chemat să-mi spună și am zis că trebuie să fie o glumă”, a povestit ea pentru TimesLIVE. Chiar și după ce știrea apăruse în presă, voia o confirmare: „Sunt avocată și judecătoare, tot vreau să verific.” Nici Comitetul Nobel nu reușise s-o prindă la telefon. Președintele lui, Jørgen Watne Frydnes, a rugat-o public să răspundă dacă vede un număr din Norvegia, relatează Al Jazeera.

Comitetul Nobel norvegian a premiat-o pe jurista de 85 de ani pentru felul în care a promovat pacea și dreptul internațional. Comitetul a subliniat contribuția ei la judecarea crimelor de război, a crimelor împotriva umanității și a genocidului. Premiul, de 12 milioane de coroane suedeze, adică aproximativ 1,2 milioane de dolari, îi va fi înmânat pe 10 decembrie, la Oslo.

Avocată sub apartheid

Pillay s-a născut în 1941, într-o familie tamilă. În 1967 și-a deschis propriul cabinet, prima femeie de culoare din provincia Natal care a făcut acest pas. Firmele conduse de albi nu angajau avocați ca ea, așa că a preluat cazurile pe care alții le ocoleau: activiști împotriva regimului și deținuți politici, printre care și propriul soț.

L-a apărat inclusiv pe Nelson Mandela, a denunțat tortura și a obținut drepturi pentru deținuții de pe Robben Island, notează Centrul Regional de Informare al ONU. În toți cei 28 de ani de avocatură sub apartheid, nu i s-a permis să intre în biroul unui judecător.

A militat și în afara tribunalelor. Într-o coaliție națională a femeilor, a contribuit la includerea în Constituția sud-africană a unei clauze care interzice discriminarea pe criterii de rasă, gen, religie sau orientare sexuală.

Judecătoare pentru Rwanda

În 1995, după căderea apartheidului, a devenit prima judecătoare de culoare a Înaltei Curți sud-africane. În același an a fost aleasă la Tribunalul Penal Internațional pentru Rwanda, înființat de ONU după genocidul din 1994. A rămas acolo opt ani, patru dintre ei ca președintă, arată biografia publicată de ONU.

Cel mai cunoscut proces la care a judecat a fost al lui Jean-Paul Akayesu, fost primar al comunei Taba. În 1998, el a devenit primul om condamnat pentru genocid de o instanță internațională. Tribunalul a stabilit atunci că violul poate fi act de genocid, dacă urmărește distrugerea unui grup. Până atunci, a explicat Pillay după verdict, violul fusese privit ca pradă de război: „De acum e o crimă de război, nu mai e un trofeu.”

Tot la tribunalul pentru Rwanda, Pillay și alți doi judecători au condamnat trei ruandezi care folosiseră presa pentru a instiga la genocid. Profilul Harvard îl descrie drept primul proces de acest fel de la Nürnberg încoace.

Au urmat cinci ani la Curtea Penală Internațională, între 2003 și 2008, apoi șase ca Înalt Comisar al ONU pentru Drepturile Omului.

Un Nobel pentru o justiție internațională sub presiune

Comitetul Nobel nu a ascuns că premiul are și o miză actuală. În comunicatul oficial, el susține că o pace durabilă nu se poate sprijini pe voința celor puternici sau pe un echilibru fragil de forțe, ci are nevoie de reguli care să se aplice tuturor. Comitetul recunoaște și că aceste reguli au fost respectate inegal: marile puteri au scăpat adesea de răspundere, iar soarta unui caz a depins prea des de cine era agresorul și cine victima. Când forța ajunge să conteze mai mult decât dreptul, scrie comitetul, se pierd stabilitatea și încrederea.

Textul vorbește despre judecători aflați sub sancțiuni și despre instituții atacate, care au nevoie de curaj ca să-și continue munca. La anunțarea premiului, Jørgen Watne Frydnes a spus că sistemul juridic internațional se află sub o presiune uriașă. Judecătorii, a adăugat el, păzesc granița fragilă dintre ordine și haos. În aceeași zi, Casa Albă a anunțat noi sancțiuni împotriva Curții Penale Internaționale, relatează Al Jazeera.

Cea mai recentă etapă a carierei lui Pillay explică de ce premiul a stârnit reacții atât de dure. Între 2021 și 2025, ea a condus comisia de anchetă a ONU pentru teritoriul palestinian ocupat și Israel. În 2025, comisia a concluzionat că Israelul a comis genocid în Gaza. Sunt concluziile unei comisii de anchetă, nu hotărârea unei instanțe, iar Israelul le-a respins, precizează ThePrint.

Pillay nu s-a retras din sălile de judecată. La Curtea Internațională de Justiție, ea face parte din completul care judecă procesul deschis de Gambia împotriva Myanmarului, acuzat de genocid împotriva minorității rohingya. Este judecătoare ad hoc, adică numită special pentru acest caz.

Aplauze și acuzații

Primele felicitări au venit de la Națiunile Unite. Secretarul general António Guterres a spus că Pillay a arătat că forța dreptului trebuie să învingă dreptul forței și că apărarea drepturilor omului rămâne cea mai sigură pavăză împotriva nedreptății, notează Centrul Regional de Informare al ONU. În Africa de Sud, președintele Cyril Ramaphosa a numit premiul un omagiu adus curajului și integrității unei juriste care și-a dedicat viața dreptății.

Criticile au fost la fel de rapide. Ministerul israelian de Externe a scris pe X că premiul a fost transformat într-o armă pentru a legitima ura și prejudecățile față de Israel, relatează Al Jazeera. Donald Trump a răspuns cu o postare de aproape 600 de cuvinte pe Truth Social, publicată cu puțin înainte de miezul nopții. Acolo a scris că nu știe nimic despre această femeie și că ar fi trebuit să câștige opt premii Nobel pentru Pace, nu doar unul, invocând opt războaie pe care susține că le-a încheiat, potrivit Axios.

Pillay a vorbit despre presiunile asupra justiției internaționale încă de la Nürnberg, înainte de reacția lui Trump. Dreptul internațional și drepturile omului sunt ținta unor atacuri politice serioase, a spus ea, iar atacurile împotriva Curții Penale Internaționale sunt semnul cel mai clar. Le-a amintit liderilor politici că au obligația legală de a proteja drepturile omului și de a evita războiul, scrie Gulf News. Nu a renunțat nici la umor. Când sala a aplaudat-o, a glumit că, dacă oamenii mai bat puțin din palme, poate împarte premiul cu Trump.

Cercetătorul Ashok Swain, de la Universitatea Uppsala, a spus pentru Al Jazeera că un premiu nu schimbă nimic concret pe teren, dar că mesajul lui contează într-un moment în care dreptul internațional e tratat ca un teren fără reguli.

Pillay a ales să le dedice premiul tuturor supraviețuitorilor crimelor internaționale.

Surse: Comitetul Nobel norvegian · ONU, biografia lui Navi Pillay · Centrul Regional de Informare al ONU · Harvard Law School · Gulf News · TimesLIVE · Al Jazeera · ThePrint · Axios