Vaticanul instalează sistemul de semnal cu fum care va anunța alegerea noului Papă

Vaticanul se pregătește pentru conclavul din 7 mai: un ritual încărcat de simbolism decide viitorul Bisericii Catolice.

Un ritual care leagă trecutul de prezent

Pe 7 mai 2025, cardinalii din întreaga lume se vor închide în Capela Sixtină pentru a alege succesorul Papei Francisc. Este un eveniment rar, cu o încărcătură spirituală uriașă, dar și o coregrafie atent regizată, în care fiecare detaliu are o semnificație profundă. În centrul acestei scenografii sacre se află celebra „fumata” – coloana de fum alb sau negru care iese din coșul instalat pe acoperișul Capelei și anunță lumii întregi rezultatul votului cardinalilor.

Când fumul este negru, mesajul este simplu: „Încă nu avem un Papă.” Când este alb, semnifică alegerea unui nou lider al cardinalii. Este un sistem vechi de secole, dar care reușește să fascineze și azi milioane de oameni din toate colțurile lumii.

Ce se ascunde în spatele fumului: discreție, foc și chimie

La prima vedere, fumul care iese din hornul Capelei Sixtine pare un gest simplu – o flacără, niște hârtie arsă, o tradiție veche. Dar în realitate, în spatele acelui semnal vizual iconic se află o întreagă orchestră tăcută de gesturi și tehnologie discretă.

În inima Capelei, la câțiva metri de altar, se află două sobe speciale. Una este folosită pentru arderea buletinelor de vot – actul fizic care consfințește alegerea sau respingerea. Cealaltă este destinată exclusiv creării fumului semnal. Dar fumul nu este produs la întâmplare: fiecare nuanță e rezultatul unui amestec chimic atent calibrat.

Pentru fumul negru, care anunță că nu s-a ajuns la un consens, se ard substanțe precum antracen, sulf și perclorat de potasiu – o combinație care produce un fum dens și închis. Pentru fumul alb, care semnalează alegerea unui nou Papă, se folosește un alt amestec: clorat de potasiu, colofoniu și lactoză, ce generează o coloană de fum clară și luminoasă, imposibil de confundat.

Tot acest proces se desfășoară în tăcere și sub sigiliu, dar rezultatul este un mesaj transmis lumii întregi: fie speranță, fie așteptare.

O așteptare tăcută, dar intensă

Ceea ce impresionează cel mai mult la procesul alegerii unui nou Papă nu este tehnologia sau logistica impresionantă din spatele votului, ci tăcerea profundă care îl învăluie. În interiorul Capelei Sixtine, cardinalii electori se retrag într-o lume complet izolată: fără telefoane, fără internet, fără contact cu exteriorul. Timp de câteva zile, între zidurile pictate de Michelangelo, singurele arme ale celor mai înalți prelați ai Bisericii Catolice sunt rugăciunea, reflecția și conștiința.

Este o liniște sacrală, neîntreruptă de știri, opinii sau presiuni. O tăcere care contrastează puternic cu forfota lumii moderne.

În afara Capelei, în Piața Sfântul Petru, tăcerea capătă o altă formă – cea a unei așteptări colective. Mii de oameni stau cu ochii ațintiți spre coșul de fum instalat pe acoperișul Capelei. Mulți au în mâini rozarii, alții doar telefoanele pregătite să surprindă momentul. Dar toți au aceeași întrebare nerostită: „Avem un nou Papă?”

Pentru credincioși, acel fum care se înalță nu este doar un semnal. Este o punte simbolică între cer și pământ, între decizia unui grup de oameni și ceea ce cred că este voința lui Dumnezeu. Fumul alb e mai mult decât o culoare – este începutul unei noi ere spirituale, o chemare la speranță, reînnoire și unitate.

Într-o lume agitată, zgomotoasă și fragmentată, Vaticanul reușește, prin acest ritual, să creeze un moment de liniște globală, în care milioane de oameni așteaptă în tăcere același semn: o coloană de fum care anunță că lumea catolică are din nou un lider.

De la istorie la contemporaneitate

Deși pare desprinsă dintr-o epocă veche, tradiția semnalului de fum care anunță alegerea Papei a fost în permanență adaptată timpurilor. Primele conclavuri în care s-a folosit fum pentru a comunica rezultatul votului cardinalilor datează din secolul al XV-lea, dar abia în 1878 „fumata” a devenit un simbol oficial al procesului papal.

Totuși, chiar și după instaurarea oficială a tradiției, Vaticanul s-a confruntat cu dificultăți de interpretare. În conclavuri anterioare, cum a fost cel din 1958 sau 1978, fumul rezultat era uneori neclar – nici complet alb, nici complet negru – ceea ce a provocat confuzie și emoție în rândul credincioșilor. La un moment dat, în 1978, unii jurnaliști au anunțat greșit că un nou Papă fusese ales, deși votul nu se încheiase.

Pentru a evita astfel de situații, începând cu conclavul din 2005, Vaticanul a decis să îmbunătățească sistemul. Fumul alb este acum însoțit de sunetul solemn al clopotelor Bazilicii Sfântul Petru, oferind o confirmare sonoră inconfundabilă. În plus, s-au introdus substanțe chimice precise pentru ardere, pentru a crea o diferență clară de culoare între semnalele de acceptare și respingere.

Această combinație de tradiție și inovație reflectă modul în care Vaticanul navighează între două lumi – cea a ritualului imuabil și cea a comunicării moderne, în care fiecare gest e transmis instantaneu în toate colțurile globului.

Fumul de deasupra Capelei Sixtine, așadar, nu este doar o relicvă simbolică. Este dovada vie că tradițiile pot fi păstrate și perfecționate, rămânând relevante și în secolul vitezei și al transmisiunilor în direct.

Pregătirile au început în Vatican

În aceste zile, Vaticanul a început oficial pregătirile logistice pentru conclavul din 7 mai 2025. Coșul de fum a fost deja instalat pe acoperișul Capelei Sixtine, iar echipele tehnice testează sobele și sistemele de ardere care vor semnala lumii rezultatul votului cardinalilor, informează El Pais.

Instalarea acestui mecanism simbolic marchează intrarea într-una dintre cele mai solemne și urmărite etape ale vieții Bisericii Catolice. Capela Sixtină, deja izolată și securizată, se transformă într-un spațiu sacru de deliberare, în timp ce Piața Sfântul Petru începe să se umple treptat de jurnaliști, pelerini și curioși din întreaga lume.

Totul este pregătit pentru momentul în care, fie că va fi alb sau negru, fumul din Vatican va atrage din nou privirile unei planete întregi.

Sursa principală: El Pais.