Regele care și-a condamnat propriul stăpân – Povestea absurdă a marionetei de pe tronul Danemarcei

Când regele nu mai stăpânește nimic

Povestea lui Cristian al VII-lea pare desprinsă dintr-o piesă absurdă, dar este cât se poate de reală. Născut în 1749, Cristian a fost încoronat rege al Danemarcei și Norvegiei în 1766, la doar 17 ani. Dar dincolo de fastul regal, în spatele porților palatului, tânărul rege ascundea o realitate tulburătoare: suferea de o boală mintală severă, despre care cercetătorii de azi cred că era o formă de schizofrenie sau psihoză profundă.

Comportamentul său devenea adesea incoerent, imprevizibil și chiar periculos. Avea crize de isterie, vorbea cu sine, râdea brusc în public sau se izola în tăcere ore întregi. Era incapabil să ia decizii, iar curtea a înțeles rapid că regele putea fi „manevrat”. Astfel începe una dintre cele mai ciudate epoci din istoria regalității europene.

Un rege-marionetă în mâinile unui medic ambițios

În lipsa unui lider autentic, vidul de putere a fost ocupat de Johann Friedrich Struensee, un medic german inteligent și carismatic, adus la curte pentru a se ocupa de sănătatea regelui. Dar Struensee nu s-a oprit la tratamente. În câțiva ani, a ajuns să controleze complet viața lui Cristian al VII-lea – și, implicit, întreaga Danemarcă.

Cu o influență tot mai mare, Struensee a devenit consilier personal, secretar de stat și autorul real al deciziilor regale. Regele semna orbește tot ce i se punea în față. Sub masca reformelor iluminate – precum abolirea torturii, libertatea presei sau modernizarea administrației – Struensee guverna cu o autoritate aproape absolută.

Dar manipularea nu se oprea aici. Struensee a început o relație amoroasă cu regina, Caroline Matilda, soția tânără și nefericită a lui Cristian. Triunghiul ciudat format între un rege bolnav, o regină izolată și un medic ambițios a alimentat scandalul și furia nobilimii daneze.

Lovitura de palat care a întors istoria pe dos

În 1772, tensiunile acumulate în culisele regatului au atins punctul de fierbere. Reformele accelerate, stilul autoritar al lui Struensee și relația acestuia cu regina au scandalizat profund aristocrația daneză, care se simțea tot mai marginalizată. Grupurile conservatoare, aliate cu membri ai familiei regale, au organizat în secret o lovitură de palat menită să-l elimine pe influentul medic și pe regina englezoaică, considerată o străină cu ambiții periculoase.

Ceea ce urmează pare desprins dintr-un teatru al absurdului politic: ordinele de arestare ale lui Struensee și ale reginei Caroline Matilda au fost semnate chiar de regele Cristian al VII-lea. Documentele au fost redactate și puse în fața regelui, care le-a semnat fără să înțeleagă gravitatea lor, manipulat de conspiratori care se foloseau de starea sa psihică pentru a-și atinge scopurile.

În toiul unei nopți friguroase de ianuarie, trupele loiale complotiștilor au pătruns în palat. Struensee a fost ridicat din pat, arestat fără drept la replică, în timp ce regina Caroline Matilda a fost separată de copilul ei și escortată de soldați în afara curții. Totul s-a petrecut cu o viteză și o precizie care trădează o organizare minuțioasă, dar și o disperare de a elimina rapid un regim paralel condus din umbră.

Procesul care a urmat a fost o farsă. Struensee a fost acuzat de trădare de stat, abuz de autoritate și adulter cu regina. Dovezile erau subțiri, dar voința politică era neînduplecată. Condamnarea la moarte a fost semnată, din nou, de Cristian – un act simbolic care servea atât scopului legal, cât și celui propagandistic: regele „își relua puterea” în ochii publicului. În realitate, era doar un instrument.

Execuția lui Struensee – prin decapitare și apoi dezmembrare publică – a marcat sfârșitul unei epoci de reforme îndrăznețe și începutul unei reveniri la controlul conservator.

Regina Caroline Matilda a fost exilată în Germania, unde a murit la doar 23 de ani, la scurt timp după înlăturare, în condiții triste și în izolare.

Un tron gol cu un rege viu

După epurarea politică, Cristian al VII-lea a rămas pe tron... în aparență. Dar nu a mai fost niciodată decât un simbol decorativ, o figură tragică ce bântuia coridoarele palatului, rupt de realitate.

Puterea reală a fost preluată de mama sa și apoi de fiul său, viitorul Frederik al VI-lea, care a condus ca regent. Cristian era prezent doar cu numele în documente. Nu mai lua nicio decizie, nu mai avea voie să intervină, dar era păstrat în viață pentru stabilitate.

Timp de peste trei decenii, a fost regele unei țări pe care n-a înțeles-o și pe care n-a condus-o. A murit în 1808, într-o tăcere demnă de un om care a fost mai degrabă martor decât actor al propriei domnii.

Lecția unei marionete regale

Istoria lui Cristian al VII-lea este mai mult decât o curiozitate: este un avertisment. Acolo unde domnește vidul de putere, apar umbrele manipulării. Când o autoritate nu mai are conștiință, devine periculoasă – pentru sine și pentru ceilalți.

Un rege bolnav mintal a semnat legi importante, a autorizat execuții și a declanșat căderi de guverne. Fără să știe. Fără să înțeleagă. Fără să aleagă.

• Arhiva Ciudățeniilor Istoriei aduce la lumină întâmplări care îți dau fiori, dar și curiozitatea de a săpa mai adânc.