Misterul navei fantomă „zebrina" – descoperită pe 17 mai 1917, fără echipaj
Nava Zebrina a fost găsită plutind între Anglia și Franța, intactă, dar complet lipsită de echipaj, cu velele ridicate și marfa în siguranță. De peste un secol, dispariția inexplicabilă a echipajului rămâne un mister nerezolvat al mărilor.
Îneceputul unei povești stranii
Pe 17 mai 1917, o navă mică de tip schooner, cu numele Zebrina, a fost descoperită plutind lin, aparent fără nicio problemă mecanică, în apropierea coastelor franceze, aproape de portul Cherbourg. Ceea ce a șocat echipajul care a remorcat-o a fost faptul că nu se afla nicio ființă umană la bord. Velele erau ridicate, marfa intactă, iar masa din cabina ofițerului era încă așezată.
Pe punte nu existau urme de luptă, de panică sau de deteriorare. Chiar și jurnalul de bord fusese abandonat la pagina de plecare, cu ultimele rânduri scrise cu o zi înainte de dispariție. În cabina de comandă, lângă hărți și compas, se aflau cești cu ceai încă murdare, ca și cum echipajul plecase în grabă.
Zebrina plecase din portul englez Falmouth cu doar câteva zile înainte, având ca destinație Saint-Brieuc, Franța. Transporta o încărcătură banală de cărbune. La bord se aflau 5 oameni, iar drumul trebuia să dureze mai puțin de 48 de ore. Dar nava a fost găsită abandonată, ca și cum oamenii s-ar fi evaporat.
Ipoteze, zvonuri și teorii
Imediat după descoperirea Zebrinei, au început să circule o mulțime de teorii. Una dintre cele mai vehiculate a fost aceea că nava a fost oprită de un submarin german (U-Boot), care a capturat echipajul pentru interogatoriu și apoi a abandonat vasul. Această ipoteză pare plauzibilă, în contextul Primului Război Mondial, când atacurile submarine erau frecvente și deseori nedocumentate în totalitate.
Totuși, nu s-au găsit urme de violență, nici urme ale unui atac, nici semnale SOS. Submarinele nu lăsau de regulă corăbii plutind; le scufundau pentru a nu lăsa martori sau urme. De aici, misterul a crescut: dacă echipajul a fost capturat, de ce a fost lăsată nava neatinsă?
Unii au sugerat că echipajul ar fi putut fugi în barca de salvare în urma unui incident la bord, cum ar fi o amenințare cu gaz toxic sau o defecțiune bruscă. Dar nici barca de salvare nu a fost găsită, nici trupurile oamenilor.
Alții au vorbit despre piraterie, deși ruta era considerată sigură în acea perioadă. Teoria este slab susținută, deoarece nu au fost raportate incidente de acest gen în acea zonă în 1917 și nici nu au dispărut alte nave similare.
Pe măsură ce anii au trecut, au fost invocate chiar explicații paranormale – de la fenomene electromagnetice care ar fi putut afecta comportamentul echipajului, la ipoteze bizare precum rapiri extraterestre sau halucinații colective. Asemănarea cu faimosul Triunghi al Bermudelor a inspirat diverse romancieri și teoreticieni ai conspirației să includă Zebrina în listele navelor-fantomă „bântuite”.
Unii pasionați de mistere maritime au asociat cazul Zebrinei cu o „blestemare a apelor”, o temă recurentă în superstițiile navigatorilor de secol XIX-XX, mai ales când navele erau abandonate în mod inexplicabil, dar perfect conservate.
Ce spun arhivele și istoricii
Zebrina fusese construită în 1873, într-un șantier naval din portul britanic Whitstable, Kent. Era o navă cu o lungime de aproximativ 36 de metri, destinată transporturilor scurte pe canale și între porturi apropiate. Avea un design clasic pentru epocă, fără motoare auxiliare, navigând exclusiv pe baza vântului.
Documentele maritime ale timpului arată că Zebrina făcea curse regulate de marfă, fără incidente majore până în acel moment. Însă în primăvara lui 1917, Marea Mânecii devenise o zonă de mare risc, cu prezență intensă a submarinelor germane și cu pierderi navale aproape zilnice.
Într-un raport al Amiralității britanice, redactat după examinarea navei, se notează că nu existau semne de sabotaj sau urme ale unui conflict armat la bord. Marfa – cărbunele – era în întregime în cala navei, semn că nu se produsese niciun jaf.
Un alt detaliu consemnat de anchetatorii francezi a fost faptul că hârtiile de navigație și obiectele personale ale echipajului rămăseseră în ordine. Nu exista niciun semn că membrii echipajului s-ar fi pregătit să părăsească nava voluntar.
Istoricii specializați în istorie navală sugerează că cel mai probabil scenariu rămâne tot cel militar: interceptarea navei de către un submarin german, care a forțat echipajul să urce la bordul U-bootului pentru a fi anchetat, urmând ca aceștia să nu se mai întoarcă niciodată. Dar niciun raport oficial german nu menționează numele Zebrina.
În lipsa probelor concludente, cazul a fost clasat ca „incident de război cu echipaj dispărut în circumstanțe necunoscute”, o formulare seacă pentru una dintre cele mai ciudate dispariții navale din timpul Primului Război Mondial.
Un mister care persistă
La peste 100 de ani de la eveniment, povestea Zebrinei rămâne un caz de manual printre navelor-fantomă. Ce s-a întâmplat cu echipajul? Au fost victime ale războiului, ale unui atac invizibil sau ale unui fenomen neexplicat?
Nu vom ști niciodată cu siguranță. Dar tăcerea cu care marea a închis acest capitol este cel puțin la fel de neliniștitoare ca dispariția în sine. Acolo unde altele lasă urme, Zebrina a lăsat doar întrebări. Și poate că, în adâncurile liniștite ale Canalului Mânecii, răspunsurile încă plutesc, nevăzute, purtate de curenți care știu mai multe decât noi.
În fața necunoscutului, logica noastră caută mereu un răspuns. Dar uneori, istoria nu oferă explicații, ci ne provoacă să acceptăm misterul ca parte a realității. Zebrina ne amintește că, oricât de mult am ști, unele adevăruri rămân pierdute în valuri.
Arhiva Ciudățeniilor Istoriei aduce la lumină întâmplări care îți dau fiori, dar și curiozitatea de a săpa mai adânc.
