În spatele zidurilor invizibile: Curiozități dintr-o lume interzisă – Coreea de Nord

Dar cum arată viața dincolo de propagandă și titlurile de presă? Cum trăiesc, ce simt și ce li se permite – sau nu – oamenilor din Coreea de Nord?

O lume reglementată ...până la tunsori

Viața nord-coreenilor este reglementată în cele mai mici detalii. De la modul în care se îmbracă, până la modul în care își poartă părul, totul este sub supravegherea statului. În Coreea de Nord există o listă oficială de 18 tunsori permise pentru femei și 10 pentru bărbați. Orice abatere de la stilurile aprobate – cum ar fi părul vopsit, tunsorile K-pop sau creasta – este considerată o sfidare a ideologiei socialiste și poate duce la sancțiuni.

Vestimentația urmează aceeași linie strictă. Blugii, tricourile cu logo-uri occidentale, gențile pe umăr sau pantofii sport colorați sunt interzise. Autoritățile le consideră simboluri ale decadenței capitaliste. Tinerii care poartă „ținută inadecvată” pot fi opriți de membrii Ligii Patriotice Socialiste, o formă de „poliție a modei”, și trimiși la reeducare.

Aceste măsuri au fost intensificate în ultimii ani pentru a combate ceea ce regimul numește "influențe culturale corupte". ​

Portrete, insigne și portofelul ideologic

Loialitatea față de conducere nu este opțională. Fiecare cetățean poartă în piept, în mod obligatoriu, o insignă cu chipul lui Kim Il-sung sau Kim Jong-il. Casele trebuie să aibă portretele liderilor expuse în poziție centrală, iar ele trebuie curățate zilnic. O neglijență aparent banală, precum murdăria de pe ramă, poate atrage mustrări sau sancțiuni.

Cetățenii sunt încurajați să aducă flori la statuile și monumentele dedicate acestor lideri, mai ales în zilele de naștere sau aniversări importante. Florile preferate pentru aceste omagii includ crinii și "kimjongilia", o floare creată special în onoarea lui Kim Jong-il. Aceste practici subliniază importanța loialității și respectului față de conducători în cultura nord-coreeană.​

Propaganda statului este omniprezentă. Internetul global este interzis, iar televizoarele și radiourile vândute în țară sunt presetate pe frecvențele oficiale, cu sigilii pentru a împiedica accesarea canalelor externe. Orice încercare de a asculta radio sud-coreean sau de a viziona filme străine – în special sud-coreene – este tratată drept crimă gravă. În unele cazuri, astfel de „delicte culturale” au fost pedepsite cu execuția.​

O armată lungă cât o tinerețe

Bărbații nord-coreeni efectuează serviciul militar obligatoriu pentru o perioadă de până la 10 ani, iar femeile, între 5 și 7 ani, în funcție de capacități și nevoile armatei. Este, probabil, cel mai lung serviciu militar din lume. Tinerii sunt înrolați încă din liceu, iar anii cei mai importanți din viața lor se scurg în cazărmi, în unități militare sau în tabere de muncă. Uniforma militară este simbolul devotamentului suprem față de stat, iar armata este prezentată în școală, în filme, în muzică, drept apărătorul națiunii și al liderului.

Sistemul de clasificare socială: "Songbun"

Societatea nord-coreeană este structurată pe un sistem de clasificare socială numit "Songbun", care împarte populația în trei categorii principale: loială, neutră și ostilă, în funcție de loialitatea față de regim și de originea familială. Acest sistem influențează accesul la educație, locuri de muncă și locuințe. Cei considerați a fi în categoriile inferioare se confruntă cu discriminare și oportunități limitate, perpetuând inegalități sociale profunde.​

Ce înseamnă luxul într-o țară fără libertate

În timp ce majoritatea nord-coreenilor trăiesc din rații insuficiente și suferă din cauza penuriei de energie, elita regimului trăiește în altă lume. În capitala Phenian, în „zonele speciale”, liderii partidului și familiile lor au acces la magazine cu produse occidentale – ciocolată belgiană, whisky scoțian, iPhone-uri – toate interzise pentru restul populației.

Kim Jong-un este cunoscut pentru gusturile sale extravagante. Potrivit unor rapoarte internaționale, a comandat în mod repetat mobilă de lux italiană, iahturi și brânzeturi elvețiene, în timp ce restul țării trecea prin foamete. Contrastul este brutal: în timp ce elitele gustă șampanie, oamenii obișnuiți culeg iarbă comestibilă din pădure pentru a supraviețui.

Turism cu ochii în patru

Coreea de Nord permite turismul străin în condiții extrem de stricte. Vizitatorii sunt însoțiți în permanență de doi ghizi oficiali, nu pot vorbi liber cu localnicii și nu pot părăsi hotelurile sau traseele aprobate. Este interzis să fotografiezi soldați, să pliezi ziarul de stat (dacă are chipul liderului pe copertă) sau să adresezi întrebări incomode.

Există zvonuri persistente conform cărora camerele din hotelurile pentru turiști sunt monitorizate audio și video. Turiștii suspectează că uneori „localnicii” cu care interacționează sunt actori sau persoane anume instruite să joace un rol. Totul este pus în scenă pentru a proiecta imaginea unei națiuni fericite, curate, devotate.

În 2020, țara și-a închis complet granițele pentru a preveni răspândirea virusului. Deși în 2024 au existat tentative timide de redeschidere pentru un număr limitat de turiști chinezi, cu măsuri stricte de carantină, recent, regimul a impus din nou restricții severe asupra accesului străinilor, invocând motive de securitate națională și temeri legate de influențe externe.

Lagărele tăcerii: groaza invizibilă

Mai puțin vizibilă – dar extrem de prezentă – este realitatea lagărelor politice. Estimările internaționale indică faptul că între 80.000 și 120.000 de oameni sunt încarcerați în lagăre de muncă sau detenție fără proces. Se aplică și principiul vinovăției colective: dacă cineva critică regimul, poate fi arestat împreună cu părinții și copiii.

În aceste „kwanliso”, condițiile sunt inumane: muncă forțată, tortură, foamete, lipsă de tratamente medicale. Supraviețuitorii care au reușit să fugă în Sud sau în alte țări au relatat scene de groază: de la execuții publice la detenție pentru o glumă greșită sau pentru că ai mâncat înainte de „comandă”.

Sărbători fără Moș Crăciun

Crăciunul nu există în Coreea de Nord. Pe 24 decembrie se sărbătorește ziua de naștere a lui Kim Jong-suk, mama lui Kim Jong-il. Zilele de naștere ale liderilor sunt cele mai importante evenimente ale anului. Se organizează parade, dansuri în masă, depuneri de flori și spectacole uriașe în cinstea lor.

Un exemplu spectaculos este Festivalul Arirang, unde zeci de mii de oameni, în special elevi, creează mozaicuri umane perfect sincronizate pentru a reda scene patriotice și imagini cu liderii. Pregătirea durează luni de zile și participarea este, desigur, obligatorie.

O țară în care tăcerea țipă

Coreea de Nord este un paradox: o țară mică, dar zgomotoasă în retorica sa militară; un popor tăcut, dar mereu în mișcare în dansuri și parade. Este un loc unde viața se trăiește cu spatele drept, dar cu gândul încordat; unde libertatea de alegere e un lux, iar loialitatea față de lider este o regulă nescrisă, dar bătută-n cuie.

Dincolo de granițele sale păzite cu arme și suspiciune, Coreea de Nord rămâne o lume care fascinează, întristează și intrigă deopotrivă. În spatele cortinei roșii se află o realitate greu de înțeles – și poate tocmai de aceea, imposibil de ignorat.

Informațiile prezentate în acest articol sunt documentate pe baza unor surse internaționale credibile, precum:

• BBC News – www.bbc.com
• The Guardian – www.theguardian.com
• Reuters – www.reuters.com
• Human Rights Watch – www.hrw.org
• Amnesty International – www.amnesty.org
• NK News (platformă specializată pe Coreea de Nord) – www.nknews.org
• National Geographic – www.nationalgeographic.com
• Wikipedia