Europa în fața unei provocări demografice: Vârsta de pensionare crește, iar Danemarca deschide drumul
Pe măsură ce speranța de viață crește și populația îmbătrânește, țările europene sunt nevoite să ajusteze vârsta de pensionare. Danemarca a anunțat recent o creștere progresivă a vârstei de pensionare până la 70 de ani până în 2040, devenind lider în această tendință.
Alte state europene, inclusiv România, analizează măsuri similare pentru a asigura sustenabilitatea sistemelor de pensii.
Contextul demografic și economic
Europa se confruntă cu o schimbare demografică semnificativă: speranța de viață este în creștere, iar rata natalității scade. Aceste tendințe pun presiune pe sistemele de pensii, care trebuie să susțină un număr tot mai mare de pensionari cu un număr relativ mai mic de contribuabili activi.
Potrivit unui raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și preluat de euronews , până în 2060, vârsta normală de pensionare este proiectată să crească în 20 de țări europene pentru bărbați și în 24 de țări pentru femei.
Danemarca: lider în creșterea vârstei de pensionare
Danemarca a adoptat recent o lege care prevede creșterea progresivă a vârstei de pensionare la 70 de ani până în 2040, pentru persoanele născute după 31 decembrie 1970. Această măsură face parte dintr-un acord de bunăstare din 2006, care leagă vârsta de pensionare de speranța de viață.
Ministrul Muncii, Ane Halsboe-Jørgensen, a declarat:
"În 2040, vom crește vârsta de pensionare de la 69 la 70 de ani, printre altele, pentru a asigura un sistem de bunăstare adecvat pentru generațiile viitoare."
Cu toate acestea, decizia a fost întâmpinată cu critici, în special din partea sindicatelor și a lucrătorilor din sectoarele cu muncă fizică intensă, care consideră că este nerealist să lucreze până la 70 de ani.
Situația în alte țări europene
Multe alte țări europene au început să implementeze sau să planifice creșteri ale vârstei de pensionare:
- Franța: A crescut vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani, ceea ce a generat proteste masive.
- Germania: Plănuiește creșterea vârstei de pensionare la 67 de ani până în 2031.
- Spania: Vârsta de pensionare va ajunge la 67 de ani până în 2027.
- Țările de Jos: Au stabilit o creștere a vârstei de pensionare la 67 de ani până în 2028.
- Italia: Vârsta de pensionare este de 67 de ani, cu posibilitatea de pensionare anticipată în anumite condiții.
România: între provocări și reforme
România, la fel ca multe alte țări europene, se află într-un moment critic în ceea ce privește viitorul sistemului public de pensii. În prezent, vârsta legală de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 61 de ani pentru femei, cu un plan gradual de egalizare până la 63 de ani pentru femei până în 2030, conform legislației actuale și informațiilor disponibile pe Wikipedia și în rapoartele OCDE.
Presiunea demografică
Una dintre cele mai mari provocări pentru România este îmbătrânirea populației. Datele Institutului Național de Statistică (INS) și ale Eurostat arată o tendință clară: numărul persoanelor vârstnice crește, în timp ce numărul celor activi pe piața muncii scade.
- În 2023, ponderea persoanelor cu vârsta peste 65 de ani era de peste 20% din totalul populației, iar prognozele arată că această cifră va depăși 25% în următorii 15 ani.
- Rata natalității continuă să fie scăzută, cu mai puțin de 1,6 copii la o femeie, sub nivelul de înlocuire a generațiilor (2,1).
Aceste schimbări demografice înseamnă că raportul dintre contribuabili activi și pensionari se deteriorează, punând în pericol sustenabilitatea financiară a sistemului public de pensii.
Provocări economice
Pe lângă aspectele demografice, sistemul de pensii din România se confruntă și cu probleme structurale și financiare. Bugetul de stat alocă anual sume semnificative pentru a acoperi deficitul sistemului public de pensii (Pilonul I).
- În 2023, deficitul bugetului asigurărilor sociale de stat a fost de aproximativ 19 miliarde lei.
- Conform rapoartelor Ministerului Finanțelor, proiecțiile pentru următorul deceniu indică o creștere a necesarului de subvenții de la bugetul de stat, dacă nu se adoptă reforme majore.
Opțiunile pe masa decidenților
Guvernul României, sub presiunea Comisiei Europene și a îndatoririlor asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), are în vedere mai multe măsuri pentru a reforma sistemul de pensii:
1. Creșterea treptată a vârstei de pensionare
Deși deocamdată nu s-a luat o decizie oficială privind majorarea vârstei de pensionare peste 65 de ani, această opțiune este discutată la nivel tehnic, mai ales în contextul alinierii la tendințele europene.
Alexandru Rafila, fost ministru al Sănătății, declara în 2024:
„Avem nevoie de o abordare realistă. Nu toată lumea poate munci până la 68–70 de ani. Reforma sistemului de pensii trebuie să țină cont și de speranța de viață sănătoasă.”
2. Flexibilizarea vârstei de pensionare
Se analizează posibilitatea de a introduce un sistem mai flexibil, în care cetățenii pot opta pentru pensionarea anticipată sau prelungită, cu penalizări sau bonificații aferente, în funcție de contribuțiile și condițiile de muncă.
3. Reforma pensiilor speciale
Una dintre cele mai sensibile teme este cea a pensiilor speciale, care consumă o parte considerabilă din buget și generează tensiuni sociale. Reforma acestora este cerută de Comisia Europeană și este condiționată de accesul la fonduri PNRR.
Ce spune societatea?
Reacția opiniei publice este mixtă. Pe de o parte, există înțelegere față de nevoia de reformă, pe de altă parte, există temeri și rezerve legate de capacitatea populației de a munci până la vârste înaintate, în special în domenii precum construcțiile, agricultura sau sănătatea.
Ion Popescu, lider sindical în sectorul transporturilor:
„Este ușor să vorbești de birou despre munca până la 67 de ani. Dar vină pe șantier să vezi ce înseamnă să cari saci de ciment la 64.”
Încotro se îndreaptă România?
În lipsa reformelor, experții avertizează că sistemul actual nu va putea face față presiunii financiare și demografice. Creșterea vârstei de pensionare pare inevitabilă, însă va trebui să fie însoțită de:
- investiții în sănătatea populației active,
- politici de susținere a ocupării la vârste înaintate,
- reconversie profesională și formare continuă pentru cei peste 55 de ani.
România va trebui să învețe din exemplele europene – să îmbine responsabilitatea economică cu empatia socială. Într-o societate cu disparități regionale mari și o speranță de viață mai mică decât media UE, soluțiile trebuie să fie personalizate, nu importate mecanic.
Tabel comparativ al vârstelor de pensionare în Europa
| Țară | Vârsta actuală de pensionare | Vârsta proiectată (2060) | Observații |
|---|---|---|---|
| Danemarca | 67 ani | 74 ani | Legată de speranța de viață |
| Italia | 67 ani | 71 ani | Creștere planificată |
| Estonia | 65 ani | 71 ani | Legată de speranța de viață |
| Țările de Jos | 67 ani | 70 ani | Creștere planificată |
| Suedia | 66 ani | 70 ani | Legată de speranța de viață |
| Cipru | 65 ani | 70 ani | Creștere planificată |
| Finlanda | 65 ani | 69 ani | Legată de speranța de viață |
| Slovacia | 64 ani | 69 ani | Creștere planificată |
| Portugalia | 66 ani | 68 ani | Creștere planificată |
| România | 65 ani (b)/61 ani (f) | 65 ani (b)/63 ani (f) | Egalizare planificată pentru femei până în 2030 |
Sursa: Euronews, OCDE, Wikipedia
Creșterea vârstei de pensionare este o tendință inevitabilă în Europa, dictată de schimbările demografice și de necesitatea menținerii sustenabilității sistemelor de pensii. Danemarca a devenit un exemplu în acest sens, stabilind un precedent pentru alte țări.
România, deși se confruntă cu provocări similare, trebuie să găsească un echilibru între necesitatea reformelor și realitățile sociale și economice ale populației sale. Totodată România nu este pregătită – încă – să adopte un model precum cel din Danemarca, dar nici nu mai poate amâna reformele esențiale.
Modul în care statul va gestiona această tranziție va defini nu doar bugetul, ci și încrederea oamenilor în viitorul lor.
