Emojii, surse de conflicte între generații: cum pot declanșa neînțelegeri în comunicarea digitală

Emojii: un limbaj universal care devine tot mai interpretabil

Ceea ce părea cândva un limbaj universal al internetului s-a transformat într-o zonă minată de confuzii. Emojii – acele mici simboluri folosite zilnic în conversații digitale – pot transmite mesaje complet diferite în funcție de vârstă, cultură sau context. Consultantul islandez Unnur Magnúsdóttir, citat de Euronews, avertizează că aceste simboluri pot deveni adevărate „grenade sociale” dacă nu sunt folosite cu grijă.

Emojii controversate: când o glumă devine ofensatoare

Ce poate merge prost cu un emoji? Mult mai mult decât ai crede. Într-o lume digitală în care majoritatea interacțiunilor au loc prin ecran, un singur simbol poate schimba radical tonul unui mesaj – uneori, fără ca expeditorul să-și dea seama.

Unnur Magnúsdóttir avertizează că anumite emojii pot transmite mesaje ambigue sau chiar jignitoare, mai ales când sunt scoase din context. Cele mai sensibile cazuri apar în comunicarea profesională sau între generații.

De exemplu, emojiul cu față zâmbitoare 😊 pare, la prima vedere, complet inofensiv. Însă în mediile de lucru, mai ales în discuțiile tensionate, acesta este perceput de mulți ca fiind pasiv-agresiv. Trimis la finalul unui mesaj de corectare sau respingere, poate lăsa impresia că persoana încearcă să mascheze sarcasmul sub o mască de amabilitate.

Simboluri precum 🍑 (piersică) sau 🍆 (vânătă) sunt adesea folosite în limbajul informal cu conotații sexuale. Într-o conversație între prieteni, acest lucru poate fi amuzant, dar dacă sunt folosite din greșeală într-un e-mail de serviciu sau într-un grup profesional, consecințele pot fi serioase. În cel mai bun caz, mesajul devine jenant. În cel mai rău, poate fi considerat un act de hărțuire sau lipsă de profesionalism.

Chiar și un emoji precum 🙃 (față cu capul în jos) poate declanșa confuzii. Mulți îl folosesc pentru a exprima ironie sau frustrare ascunsă, dar nu toată lumea înțelege această subtilitate. Un destinatar care nu cunoaște această nuanță poate interpreta mesajul ca fiind pur și simplu optimist.

Fără reguli clare, aceste ambiguități devin tot mai frecvente.

Emojii văzute prin ochi diferiți: generații și culturi în coliziune

Deși aparent simple și universale, emojii funcționează ca niște oglinzi culturale și generaționale. Acolo unde un simbol este perceput ca pozitiv, amuzant sau empatic, în alt context el poate părea agresiv, infantil sau chiar jignitor.

Un exemplu clasic este emojiul 👍 (degetul mare în sus). Pentru persoanele din generațiile mai în vârstă, el semnifică aprobare sau încurajare. Însă pentru mulți tineri din Generația Z, același emoji este rece, distant, chiar ironic — un fel de „ok, boomer” vizual.

Un studiu realizat de Adobe în 2022, „Future of Creativity: Emoji Trend Report”, a arătat că 74% dintre mileniali consideră emojii esențiale în exprimarea emoțiilor online, în timp ce 35% dintre cei peste 50 de ani afirmă că se simt deseori confuzi în fața semnificației lor. De exemplu, emojiul 😂 a fost votat de tineri ca simbolul „cel mai cringe” atunci când e folosit de adulți.

Într-un alt studiu citat de presa islandeză, participanți de vârste diferite au fost rugați să interpreteze mai multe emojii. Diferențele au fost uluitoare: aceeași față zâmbitoare a fost considerată caldă de unii și sarcastică de alții. Ceva atât de mic, cum ar fi un cerc galben cu două puncte și o gură, devine, în funcție de experiență, semnul unei aprecieri sau al unei disimulări.

Și diferențele culturale pot fi la fel de pronunțate. În Japonia, de exemplu, 🙇‍♂️ exprimă scuze și respect, în timp ce în culturile occidentale este rar folosit. În schimb, simboluri precum 😎 (cool) sau 💪 (putere) sunt mai frecvente în SUA și pot părea exagerate în Europa de Nord, unde minimalismul și reținerea sunt preferate.

Un caz real a fost documentat într-o companie multinațională în care un manager german a folosit 🙌 (mâinile ridicate în semn de bucurie) într-un e-mail adresat unui coleg sud-coreean. Acesta din urmă a perceput mesajul ca fiind ironic, pentru că în cultura sa simbolul exprimă disperare sau abandon.

Această varietate de interpretări face ca emojii să nu mai fie un limbaj universal, ci mai degrabă un dialect cu multiple accente. Comunicarea digitală devine, astfel, o formă de negociere simbolică — una în care nu toți vorbesc aceeași limbă, chiar dacă par să o facă.

Ce înseamnă asta pentru comunicarea profesională?

Pentru mediul profesional, emojiurile reprezintă un teren alunecos. Deși pot părea un mijloc de a transmite un ton cald sau informal, în realitate, ele riscă să creeze ambiguitate. În special în e-mailuri, Slack-uri sau grupuri de muncă, fiecare simbol devine parte a imaginii profesionale pe care o proiectezi.

Un mesaj aparent prietenos poate fi interpretat ca superficial sau lipsit de seriozitate. Un gest de politețe virtuală poate părea sarcastic. Iar o intenție de destindere poate degenera într-un moment de tensiune. Mai ales în ierarhii organizaționale, unde diferențele de statut profesional se suprapun peste cele de vârstă și stil de comunicare, fiecare semn contează.

Managerii și angajații care folosesc emojiuri pentru a „îndulci” mesaje dificile trebuie să fie conștienți că acest lucru poate părea lipsă de asumare sau infantilizare a interlocutorului.

În companiile tech sau creative, unde informalitatea e normă, emojiurile pot funcționa ca elemente de apartenență. Dar într-o corporație financiară sau în instituții publice, aceeași expresivitate vizuală poate părea deplasată sau chiar neprofesionistă.

Fără politici interne clare, angajații sunt nevoiți să „ghicească” ce se acceptă și ce nu. Iar acest spațiu de incertitudine e sursă frecventă de conflicte digitale.

Ce putem face ca să evităm conflictele digitale?

Nu este nevoie să renunțăm complet la emojiuri — dar este esențial să învățăm să le folosim conștient. Primul pas este evaluarea contextului: cine este interlocutorul, ce relație există între părți, care este tonul general al conversației și ce miză are mesajul? Dacă mesajul e formal, sensibil sau potențial tensionat, cuvintele clare sunt de preferat.

Al doilea pas este adaptarea la generația și cultura interlocutorului. Dacă scrii unei persoane mai în vârstă sau unei echipe internaționale, renunță la simboluri ambigue sau jargoane vizuale. În schimb, dacă ești într-un grup intern relaxat, poți folosi emojiuri care au fost deja validate în acea cultură de echipă.

Un alt truc este testarea semnalelor: dacă nu știi cum va fi perceput un emoji, întreabă sau observă cum comunică ceilalți. Fii atent la reacții: dacă o glumă nu e bine primită, e semn că poate fi nevoie de ajustări.

Managerii și liderii pot avea un rol activ în clarificarea stilului de comunicare acceptat. Fie că e vorba de un ghid intern, de un training informal sau de exemplul personal, acest cadru ajută la prevenirea neînțelegerilor.

În același timp, empatia rămâne esențială. A presupune că celălalt interpretează simbolurile exact ca tine este o eroare frecventă în comunicarea digitală.

5 reguli de aur pentru folosirea emojiurilor în comunicarea profesională

1. Cunoaște-ți publicul
Nu toți citesc emojiurile la fel. Dacă ai dubii, mai bine evită.

2. Evită emojiurile cu dublu sens
Simbolurile alimentare, religioase sau sexuale n-au ce căuta în mesaje profesionale.

3. Nu folosi emojiuri ca să maschezi un mesaj dificil
Feedbackul critic trebuie exprimat sincer, nu îndulcit cu un zâmbet virtual.

4. Adaptează-te la cultura organizațională
Dacă firma nu folosește emojiuri, nu fi tu cel care începe.

5. Folosește emojiuri doar pentru clarificare, nu pentru substituire
Un emoji poate susține un mesaj, dar nu trebuie să-l înlocuiască.

Într-o lume în care granița dintre uman și digital e tot mai subtilă, chiar și cele mai mici simboluri pot schimba radical înțelesul unei conversații.

Sursa principală: Euronews