Educația în derivă: cum a ajuns învățământul preuniversitar o vulnerabilitate națională

Un raport independent prezentat de ministrul Educației, Daniel David, arată că deficiențele grave din sistemul de învățământ preuniversitar și cercetare afectează nu doar viitorul tinerilor, ci și securitatea națională.

România se confruntă cu o situație alarmantă în educație: nivelul scăzut al competențelor dobândite de elevi, rata mare de abandon școlar și gradul ridicat de analfabetism funcțional sunt doar câteva dintre concluziile unui raport recent prezentat de ministrul Educației, Daniel David. Analiza, care nu reprezintă o poziție oficială a Guvernului, ci una asumată de ministru în nume personal, evidențiază un sistem preuniversitar care eșuează în misiunea sa esențială — formarea unor tineri apți pentru viață, societate și piața muncii.

Documentul, intitulat „Raportul QX”, propune regândirea completă a educației timpurii și introducerea unui traseu clar de competențe-cheie pentru toate nivelurile de școlarizare. Accentul cade pe necesitatea integrării eficiente a absolvenților în câmpul muncii, dar și pe dezvoltarea unei gândiri critice bazate pe știință, ca răspuns la pericolele pseudocunoașterii.

Raportul atinge și învățământul superior, cerând o adaptare a calificărilor la cerințele reale ale pieței. În viziunea autorului, studiile de licență și master trebuie să ofere nu doar cunoștințe, ci capacitatea de a învăța continuu și de a genera cunoaștere nouă, pentru a evita plafonarea profesională într-un mediu aflat în permanentă schimbare.

Nici domeniul cercetării nu scapă criticilor. România, deși a șasea țară ca populație în Uniunea Europeană, produce puțină cercetare de calitate, și chiar mai puțină de proveniență autohtonă. Problemele sunt multiple: o structură organizatorică fragmentată, lipsa coordonării între entități și un exod al specialiștilor care lasă în urmă un sistem vulnerabil și ineficient. Propunerile vizează o reconstrucție a sistemului național de cercetare-dezvoltare-inovare (CDI), cu finanțare mai bună, misiuni clar diferențiate pentru actori și o viziune coerentă pentru obținerea unui impact real asupra progresului științific și tehnologic.

În final, raportul trage un semnal de alarmă: fără o reformă structurală profundă, educația și cercetarea din România nu vor putea susține dezvoltarea economică, socială sau tehnologică a țării și pot deveni un factor de risc național.