Copiii supraponderali prezintă un risc dublu de obezitate la maturitate, arată un amplu studiu internațional

Un studiu care trage un semnal de alarmă global

Un consorțiu internațional format din cercetători ai Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), Institutului Karolinska (Suedia), Universității Harvard (SUA) și Universității din Sydney (Australia) a analizat datele a peste 250.000 de copii din 40 de țări, urmărindu-i pe o perioadă de până la 30 de ani. Scopul: să determine cât de predictiv este excesul de greutate la vârste mici pentru apariția obezității în viața adultă.

Rezultatele, publicate în The Lancet Child & Adolescent Health, sunt alarmante: copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 5 ani care sunt supraponderali prezintă un risc de 2,6 ori mai mare de a deveni adulți obezi. Acest risc crește proporțional cu severitatea supraponderalității și cu persistența acesteia până în adolescență.

Vârsta fragedă, o fereastră critică pentru prevenție

Specialiștii atrag atenția că această perioadă timpurie a copilăriei este decisivă pentru dezvoltarea metabolismului, a microbiomului intestinal și a comportamentelor alimentare.

„Este un moment de formare a gusturilor, obiceiurilor și chiar a setărilor neuroendocrine care reglează foamea, sațiețatea și stocarea grăsimilor”, spune dr. Annika Lund, coautor al studiului.

În primii ani de viață, organismul este extrem de receptiv la stimuli alimentari și de mediu. Acest lucru înseamnă că obiceiurile formate în copilăria timpurie au un impact profund asupra modului în care organismul va procesa hrana și va regla greutatea în anii următori. De exemplu, consumul frecvent de zahăr sau grăsimi trans poate duce la modificări epigenetice care amplifică tendința de a stoca grăsime corporală.

Mai mult, în această etapă, copiii încep să dezvolte relația lor emoțională cu mâncarea: mulți asociază gustările cu recompense, confort sau plictiseală, un model care, odată fixat, este foarte greu de schimbat mai târziu.

Copiii care devin supraponderali până la vârsta de 5 ani au șanse reduse să revină la un IMC normal mai târziu, chiar dacă dieta se modifică, iar nivelul de activitate fizică crește. Aceasta se explică prin faptul că numărul celulelor adipoase stabilit în primii ani de viață rămâne constant, iar corpul va tinde să „umple” aceste celule, chiar și în condiții de dietă mai echilibrată la vârste mai mari. până la vârsta de 5 ani au șanse reduse să revină la un IMC normal mai târziu, chiar dacă dieta se modifică, iar nivelul de activitate fizică crește.

De ce ia amploare obezitatea infantilă?

Studiul identifică mai mulți factori principali care contribuie la explozia obezității infantile:

• Dieta bogată în zahăruri, grăsimi și alimente ultra-procesate
• Lipsa activității fizice regulate
• Timp excesiv petrecut în fața ecranelor (TV, tablete, telefoane)
• Tulburări de somn și ritmuri circadiene perturbate
• Modele familiale nesănătoase (părinți supraponderali)

Un copil din trei trăiește în medii unde alimentele nesănătoase sunt mai accesibile și mai ieftine decât opțiunile sănătoase.

Implicațiile pe termen lung: boli cronice și costuri uriașe

Cei mai afectați vor fi sistemele de sănătate publică. Persoanele obeze sunt mai predispuse la:

• Diabet de tip 2
• Hipertensiune arterială
• Boli cardiovasculare
• Apnee în somn
• Depresie și stimă de sine scăzută

OMS estimează că până în 2030, 250 de milioane de copii din lume ar putea deveni obezi dacă nu se iau măsuri radicale.

Ce pot face guvernele, familiile și ținstituțiile?

Experții propun un set de măsuri concrete:

• Etichetarea clară a alimentelor
• Interzicerea reclamelor de junk food destinate copiilor
• Educație nutrițională în grădinițe și școli
• Impozitarea băuturilor cu zahăr
• Crearea de spații de joacă accesibile și sigure

La nivel individual, este crucial ca părinții să ofere mese regulate, variate, să limiteze consumul de zahăr și grăsimi, și să fie modele active pentru copiii lor.

Prevenția începe de la 2 ani

Datele prezentate nu mai lasă loc de interpretări: obezitatea infantilă nu este o etapă trecătoare, ci un predictor solid al sănătății viitoare. Obiceiurile formate în primii ani de viață sunt cele mai persistente și mai greu de schimbat. De aceea, intervențiile trebuie începute încă de la vârsta de 2 ani, când copiii învață prin imitație, iar mediul familial are influența maximă asupra alegerilor alimentare și a nivelului de activitate fizică.

Programele de prevenție ar trebui să includă educație nutrițională pentru părinți, screening medical regulat și politici publice care promovează accesul la mâncare sănătoasă și mișcare. Numai așa putem construi o generație viitoare mai sănătoasă, care să nu pornească în viață cu un handicap metabolic.

Dacă nu acționăm acum, vom plăti scump mai târziu: ca societate, ca sistem de sănătate, dar mai ales ca indivizi care trăiesc vieți scurtate de boli prevenibile.

Sursa: The Lancet Child & Adolescent Health, OMS