Țările care mai oferă „vize de aur” în 2025 și ce avantaje aduc

Investiții pentru cetățenie: ce opțiuni mai există în 2025 pentru cei care vor un pașaport în plus?

Obținerea cetățeniei prin investiții rămâne o opțiune atractivă pentru persoane cu resurse financiare ridicate, chiar dacă multe țări europene au restrâns programele „golden visa” în ultimii ani. Iată cine mai oferă aceste programe în 2025 și ce beneficii aduc ele investitorilor

Ce este o „viză de aur” și de ce este atât de căutată?

„Viza de aur” este un program oficial prin care anumite state oferă drepturi de rezidență sau cetățenie persoanelor care fac o investiție semnificativă în economia locală. De regulă, investiția se face în domenii strategice precum imobiliare, fonduri de investiții, obligațiuni guvernamentale sau crearea de locuri de muncă. Suma minimă necesară variază de la câteva sute de mii la câteva milioane de euro, în funcție de țară și de opțiunile de investiție.

Aceste programe au fost lansate inițial ca mecanisme de atragere a capitalului străin, mai ales după crize economice, în contextul în care multe guverne căutau soluții rapide pentru revitalizarea pieței imobiliare și susținerea bugetelor publice. Ele oferă o cale rapidă și legală pentru persoane înstărite din afara Uniunii Europene – în special din Asia, Rusia, Orientul Mijlociu și America Latină – de a obține acces la spațiul Schengen și, în unele cazuri, la cetățenie europeană.

Pe lângă avantajele evidente de libertate de circulație (acces fără viză în zeci sau chiar sute de țări), aceste programe oferă și stabilitate politică și economică, oportunitatea de a beneficia de un sistem juridic predictibil, acces la educație și sănătate de calitate, dar și protecție împotriva incertitudinilor din țara de origine.

Pentru unii, „viza de aur” reprezintă o asigurare de viață geopolitică. În cazul unui conflict, colaps economic sau regim represiv în țara natală, reședința într-o țară europeană sau într-o altă democrație stabilă poate fi o linie de salvare pentru întreaga familie.

De asemenea, mulți investitori văd în aceste programe o strategie de planificare fiscală și de diversificare a patrimoniului. Posibilitatea de a deține proprietăți în țări dezvoltate, de a accesa conturi bancare internaționale sau de a-și extinde afacerile devine mai facilă atunci când ai un pașaport „puternic” sau reședință permanentă într-un stat cu reputație solidă.

Astfel, „vizele de aur” nu mai sunt doar un beneficiu administrativ, ci au devenit un instrument de mobilitate globală și protecție a averii, extrem de valoros într-o lume tot mai instabilă.

Țările care mai oferă vize de aur în 2025

Potrivit Bloomberg, în 2025, principalele destinații care mențin astfel de programe sunt:

• Grecia – Programul continuă, dar investiția minimă a fost crescută la 500.000 de euro pentru unele regiuni.
• Spania – Deși Guvernul a anunțat în martie 2024 intenția de a închide programul, până la aplicarea efectivă, acesta rămâne valabil.
• Portugalia – A restricționat achizițiile imobiliare pentru viză de aur, dar alte opțiuni, precum investiții în fonduri, rămân disponibile.
• Italia – A devenit un punct de atracție printr-un regim fiscal favorabil și un program de rezidență prin investiție.
• Malta – Oferă în continuare cetățenie directă prin contribuție financiară, deși este atent monitorizată de instituțiile europene.

De ce se retrag unele state din aceste programe?

Siguranța națională și integritatea economică se află în centrul motivelor pentru care tot mai multe state europene aleg să renunțe la programele de „vize de aur”. Deși inițial au fost concepute pentru a atrage capital străin, aceste scheme au devenit ținta unor critici acerbe din partea societății civile, a organizațiilor anticorupție și a instituțiilor europene.

Una dintre cele mai frecvente acuzații aduse acestor programe este aceea că facilitează spălarea banilor. Investitori proveniți din regimuri autoritare sau din medii economice netransparente pot „curăța” fonduri de origine dubioasă prin achiziții imobiliare sau plasamente în fonduri de investiții în state membre UE. În absența unor mecanisme de control riguroase și a unei cooperări eficiente între autoritățile fiscale și judiciare, aceste programe devin uși deschise pentru bani murdari.

Un alt risc major este legat de corupție. În unele cazuri, intermediarii sau oficialii locali au profitat de pe urma acestor programe, fie accelerând procesele contra unor sume ilegale, fie acordând beneficii pe nedrept unor investitori care nu îndeplineau criteriile. Astfel de scandaluri au afectat reputația unor țări și au atras reacții dure din partea Comisiei Europene.

În plus, există îngrijorări privind migrația fiscală: indivizi înstăriți pot obține reședință într-un stat cu regim fiscal favorabil, fără a locui efectiv acolo, doar pentru a evita plata taxelor în țara de origine. Această practică erodează echitatea sistemelor fiscale și afectează veniturile bugetare ale statelor afectate.

În acest context, Uniunea Europeană a cerut în mod repetat eliminarea sau reglementarea strictă a acestor programe. Comisia Europeană a inițiat chiar proceduri de infringement împotriva unor state care nu au respectat cerințele de transparență și control.

Ca urmare, Irlanda, Olanda și Regatul Unit au decis să închidă complet aceste programe, invocând preocupări legate de securitate, etică și conformitate cu legislația europeană. Alte state, precum Portugalia și Spania, au început să limiteze accesul la anumite forme de investiție, în special cele imobiliare, considerate a avea un impact negativ asupra pieței locale a locuințelor.

Astfel, direcția generală la nivel european este clară: mai puțină toleranță pentru cetățenia obținută prin bani, mai mult control și mai multă transparență.

Perspectiva experților

Deși programele de „vize de aur” au generat miliarde de euro în investiții directe pentru economiile statelor care le-au implementat, experții atrag atenția că aceste beneficii vin cu riscuri majore, dacă nu sunt însoțite de mecanisme stricte de control și transparență.

Unul dintre principalele avertismente formulate de specialiștii în politici publice și securitate este legat de filtrarea slabă a candidaților. În lipsa unei verificări riguroase a sursei fondurilor și a trecutului investitorilor, există pericolul ca persoane cu activități suspecte sau conexiuni dubioase să obțină reședință sau chiar cetățenie europeană. Cazuri mediatizate din trecut, în care indivizi cercetați pentru fraudă, corupție sau spălare de bani au accesat aceste programe, au determinat numeroase țări să înăsprească criteriile de eligibilitate.

De asemenea, transparența procesului de evaluare este esențială. Organizațiile de integritate democratică și anticorupție au semnalat că în unele state, lipsa de transparență sau supraveghere instituțională a permis apariția unor rețele de intermediere opace, în care accesul la „viza de aur” devenea o chestiune de influență sau mită, nu de merit real.

În acest context, Uniunea Europeană propune o reglementare comună, care să stabilească criterii unitare și proceduri clare pentru toate statele membre. Comisia Europeană a înaintat deja mai multe propuneri legislative care vizează standardizarea verificărilor de identitate, obligativitatea auditării programelor și raportarea publică anuală a beneficiarilor.

Totodată, statele membre sunt din ce în ce mai presate să-și justifice aceste scheme în fața Bruxelles-ului. Argumentele economice nu mai sunt suficiente dacă sunt puse în balanță cu riscurile la adresa securității europene. În plus, imaginea Uniunii ca spațiu al valorilor democratice și al justiției sociale este afectată dacă accesul la drepturi fundamentale devine o chestiune de bani.

Unii analiști propun chiar înlocuirea acestor programe cu inițiative alternative, bazate pe atragerea de talente, antreprenoriat sau inovație, în loc de investiții pasive. Astfel, spun ei, statele ar putea beneficia de capital intelectual și de crearea de valoare pe termen lung, fără a compromite principiile fundamentale ale statului de drept.

Prin urmare, experții recunosc potențialul economic al vizelor de aur, dar insistă că fără transparență, control și o viziune comună la nivel european, aceste programe pot deveni vulnerabilități sistemice, nu soluții de dezvoltare.

Sursa principală: Bloomberg