România și datoria externă record: cât plătim anual doar pe dobânzi?

România a depășit pentru prima dată pragul de 60% din PIB în ceea ce privește datoria publică, iar costul finanțării statului a devenit una dintre cele mai consistente linii din buget. Potrivit datelor publicate de Banca Națională a României (BNR), datoria externă totală a ajuns la aproximativ 227,3 miliarde de euro la finalul anului 2025. În paralel, datele oficiale ale Ministerului Finanțelor indică faptul că datoria publică guvernamentală a urcat la aproximativ 60,2% din PIB.

Pentru a înțelege dimensiunea problemei, este esențială o clarificare: datoria externă nu este identică cu datoria publică. Datoria externă include toate obligațiile față de creditori din afara țării — stat, bănci și companii private. Datoria publică reprezintă doar partea contractată de stat pentru finanțarea deficitului bugetar și a investițiilor.

Ceea ce afectează direct bugetul și contribuabilii este datoria publică.

Dobânzile: costul invizibil al împrumuturilor

În 2025, potrivit execuției bugetare publicate de Ministerul Finanțelor, România a plătit peste 36 de miliarde de lei doar pentru dobânzi la datoria publică. În euro, suma depășește 7 miliarde.

Acești bani nu reduc datoria. Nu finanțează spitale, școli sau autostrăzi. Sunt costul utilizării banilor împrumutați anterior.

Pentru o imagine mai clară:

• Suma reprezintă peste 2% din PIB.
• Este echivalentul a aproximativ 350 de euro anual pentru fiecare român.
• Depășește bugetele anuale ale unor ministere importante.

Dobânzile au crescut accelerat în ultimii ani din două motive principale: volumul mare de împrumuturi contractate pentru acoperirea deficitelor și majorarea ratelor de dobândă la nivel internațional.

România s-a finanțat extern, în ultimii ani, la randamente frecvent situate între 4% și 6% pentru obligațiuni în euro — niveluri mai ridicate decât în perioada pre-pandemică.

2026 – presiunea refinanțării

Potrivit analizelor economice publicate de Profit.ro, România are în 2026 scadențe de aproximativ 30 de miliarde de euro. Acestea reprezintă titluri de stat și împrumuturi ajunse la maturitate.

Statul are două opțiuni: să ramburseze integral din venituri proprii sau să refinanțeze prin emiterea de noi obligațiuni. În practică, o parte importantă este refinanțată.

Diferența este esențială: dacă noile împrumuturi sunt contractate la dobânzi mai mari decât cele vechi, costul total al datoriei crește chiar dacă nivelul nominal al acesteia nu explodează.

Acesta este mecanismul prin care dobânzile devin o presiune structurală, nu doar temporară.

Ce înseamnă depășirea pragului de 60% din PIB

În cadrul criteriilor europene de convergență, plafonul recomandat pentru datoria publică este de 60% din PIB. România s-a menținut ani la rând sub acest prag, dar creșterea deficitelor bugetare a împins indicatorul peste limită.

Depășirea nu înseamnă automat o criză, dar reduce marja de manevră fiscală. Cu cât datoria este mai mare, cu atât statul este mai expus la:

• creșteri ale dobânzilor,
• deteriorarea ratingului de țară,
• șocuri economice externe.

În cazul economiilor emergente, percepția investitorilor poate influența rapid costul finanțării.

Unde se vede impactul în economie

Când dobânzile cresc, bugetul are mai puțin spațiu pentru alte cheltuieli. Fiecare miliard plătit pe dobânzi este un miliard mai puțin pentru investiții sau politici sociale.

Într-un context în care România trebuie să finanțeze infrastructură, tranziție energetică și cheltuieli de apărare, echilibrul devine mai fragil.

Sustenabilitatea datoriei depinde de două variabile esențiale: ritmul de creștere economică și disciplina bugetară. Dacă economia crește mai rapid decât datoria, raportul datorie/PIB se stabilizează sau scade. Dacă nu, presiunea se acumulează.

O realitate structurală, nu un episod izolat

România nu este într-o situație de urgență financiară. Nivelul datoriei este inferior celui din multe state din zona euro. Diferența este că România are un profil de risc diferit și o bază fiscală mai limitată.

Peste 7 miliarde de euro anual doar pentru dobânzi reprezintă o realitate structurală care va continua să influențeze bugetele viitoare.

Întrebarea esențială pentru următorii ani nu este dacă România are datorii — toate economiile dezvoltate au — ci dacă poate stabiliza costul acestora fără a sacrifica investițiile necesare dezvoltării.

În 2026, datoria nu este doar o cifră într-un raport statistic. Este un indicator al echilibrului dintre creștere, disciplină fiscală și încrederea piețelor.

Surse: Banca Națională a României, Ministerul Finanțelor, Profit.ro