Războiul care a pornit de la un joc de fotbal : Honduras - El Salvador
Un meci de fotbal aprinde scânteia unui conflict latent: pe 23 mai 1969, violențele dintre fanii salvadoreni și hondurieni deschid calea către un război real, cu bombe, morți și diplomație prăbușită.
"Războiul de 100 de ore"
O tensiune care mocnea de ani de zile
La sfârșitul anilor 1960, El Salvador era o țară mică, dar dens populată, cu aproximativ 3 milioane de locuitori, dintre care peste 300.000 trăiau ilegal pe teritoriul vecinului Honduras. Honduras, de aproape 5 ori mai mare ca suprafață, dar cu o populație similară, era dominat de un sistem agrar feudal și de oligarhia locală, care controla marile proprietăți de pământ.
Imigranții salvadoreni deveniseră sare pe rana socială a Hondurasului: ocupau terenuri, lucrau mai ieftin, generau tensiuni în comunități. De partea cealaltă, Salvadorul se simțea umilit diplomatic de atitudinea dură a Hondurasului împreună cu lipsa de reacție a organismelor internaționale. Totul era gata să explodeze.
Scânteia: fotbalul
Calificările pentru Cupa Mondială din 1970 i-au pus față în față pe cei doi vecini. Dar violențele au început chiar înainte de meciuri. Pe 23 mai 1969, în San Salvador, un cartier locuit preponderent de imigranți din Honduras a fost incendiat de fani fanatici, pe fondul unui meci amical disputat cu câteva zile înainte. Această zi a fost considerată de istorici momentul psihologic al ruperii echilibrului.
Meciul tur oficial s-a jucat pe 8 iunie la Tegucigalpa, capitala Hondurasului. A fost o partidă tensionată, cu jucători intimidați, fani agresivi și o gazdă ostilă. Honduras a câștigat cu 1-0. A doua zi, o tânără din El Salvador, Amelia Bolaños, s-a sinucis din cauza pierderii echipei sale preferate. Presa a transformat-o într-un simbol național, iar opinia publică a fost electrizată de tragedie.
Returul, pe 15 iunie, la San Salvador, s-a jucat într-un climat incandescent. Echipa din Honduras a fost hăituită noaptea, hotelul asediat, fanii agresivi. Salvador a încălzit stadionul încă din zori, iar meciul s-a transformat într-un act de răzbunare națională: 3-0 pentru Salvador. Odată cu fluierul final, pe străzi au izbucnit proteste, incendii, vandalism.
Diplomația cedează. Tunurile vorbesc
La 26 iunie s-a jucat meciul decisiv, pe teren neutru, la Ciudad de México. Salvadorul a câștigat dramatic cu 3-2, în prelungiri. Dar la doar câteva ore după victorie, El Salvador a rupt relațiile diplomatice cu Honduras, acuzând violențe sistematice împotriva propriilor cetățeni.
Pe 14 iulie 1969, aviația salvadoriană bombardează orașe de frontieră din Honduras. Armata invadează teritoriul vecin, iar conflictul ia forma unui război deschis. Presa internațională îlo numește „Războiul de 100 de ore” – fiindcă, sub presiunea OSA (Organizația Statelor Americane), Salvadorul acceptă să se retragă pe 18 iulie.
Pierderi grele pentru o rivalitate absurdă
Conflictul a provocat moartea a peste 2.000 de oameni, majoritatea civili. Alte zeci de mii au fost răniți sau rămase fără adăpost. Aproape toți cei 300.000 de salvadoreni care locuiau în Honduras au fost expulzați, într-un val de violență și umilințe.
Economiile ambelor țări au suferit puternic. Frontiera a rămas închisă pentru mai bine de un deceniu. Comerțul s-a prăbușit, iar Uniunea Central-Americană s-a dizolvat practic.
O lecție amară despre manipulare, identitate și fotbal
Războiul din 1969 nu a fost provocat doar de fotbal, dar sportul a fost detonatorul emoțional perfect. Presa tabloidă, orgoliile naționale, frustrarea economică și manipularea politicienilor au creat un cocktail letal.
Astăzi, războiul Honduras-El Salvador este predat în unele țări ca exemplu de escaladare absurdă a unui conflict latent. A arătat cum o scânteie simbolică poate aprinde o benzinărie diplomatică.
Pentru cei care au trăit atunci, rămâne amintirea amară a unui meci care nu s-a întreminat niciodată cu adevărat.
🗭 Arhiva Ciudățeniilor Istoriei aduce la lumină întâmplări care îti dau fiori, dar și curiozitatea de a săpa mai adânc.
