Proteste masive în Danemarca și Groenlanda în urma amenințării lui Trump de a prelua controlul arctic

COPENHAGA / NUUK — Forțele stradale din orașele cheie din Danemarca și Groenlanda au vibrat sâmbătă într-o amplă mobilizare civică, într-un manifest fără precedent împotriva planurilor președintelui american Donald Trump privind controlul strategic al Groenlandei, un teritoriu semi-autonom aflat sub administrația daneză.

Sub lozinci precum „Hands off Greenland” („Nu puneți mâna pe Groenlanda”), „Greenland is not for sale” („Greenlanda nu este de vânzare”) și „Greenland for Greenlanders” („Greenlanda pentru groenlandezi”), protestatarii au manifestat în fața ambasadei americane din Copenhaga și în centrul Nuuk, exprimând îngrijorare profundă față de intențiile președintelui american și insistând că viitorul insulei trebuie decis de locuitorii și guvernele lor, transmit The Guardian și agențiile internaționale de știri.

O presiune fără precedent pe suveranitate

Tensiunile au escaladat în ultimele săptămâni, după ce Trump — reafirmând o dorință mai veche a administrației americane de a „proteja” interesele strategice în Arctica — a sugerat că Statele Unite ar putea prelua controlul Groenlandei, deși insula este un teritoriu autonom al Regatului Danemarcei. Trump a justificat această poziție prin importanța geostrategică a insulei și resursele sale minerale, amenințând totodată cu impunerea de tarife comerciale împotriva unor state europene care se opun planurilor sale, potrivit The Guardian.

Tarifele anunțate inițial – de 10% începând cu 1 februarie 2026, crescând la 25% în iunie – vizează opt țări europene: Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda, Franța, Germania, Țările de Jos și Regatul Unit. Trump a susținut că măsura este concepută pentru a penaliza opoziția acestor state față de influența americană în regiune.

În răspuns, lideri europeni au criticat aspru retorica Casei Albe. Potrivit relatărilor, prim-ministrul britanic Keir Starmer, președintele francez Emmanuel Macron și alți oficiali au catalogat amenințările drept inacceptabile, reafirmând sprijinul pentru suveranitatea Danemarcei și autonomia Groenlandei.

Solidaritate transnațională și opoziție civică

Protestele din Copenhaga și cele din Nuuk reflectă o opoziție larg răspândită, care traversează atât Danemarca, cât și Groenlanda, teritoriul autonom aflat în componența regatului danez.

„Greenlanda nu este de vânzare și nu va fi vreodată”, a declarat un protestatar din Nuuk, citat de Reuters într-o relatare despre manifestație. „Acesta nu este doar un teritoriu — este casa noastră, cultura noastră și viitorul copiilor noștri.”

Reacții oficiale și diplomație tensionată

Poziția autorităților groenlandeze și daneze a fost rapid susținută de mai mulți lideri europeni, care au văzut în declarațiile venite de la Washington un precedent periculos pentru ordinea internațională.

Premierul Groenlandei, Jens-Frederik Nielsen, a declarat ferm că insula rămâne parte a Regatului Danemarcei și ancorată în structurile occidentale de securitate.
„Alegem Danemarca. Alegem NATO. Alegem Uniunea Europeană”, a spus el la o conferință comună de presă, respingând categoric orice idee de achiziție sau control extern.

La Copenhaga, ministrul danez de externe Lars Løkke Rasmussen a descris retorica americană drept expresia unui „dezacord fundamental” și a subliniat că suveranitatea teritorială nu poate fi negociată sub presiune economică sau strategică.

Sprijinul european nu s-a limitat însă la Danemarca. În Franța, președintele Emmanuel Macron a reafirmat că frontierele și teritoriile statelor nu pot deveni obiect de tranzacție, avertizând că orice tentativă de forțare a mâinii unui aliat „subminează principiile pe care se bazează ordinea internațională”.

La Berlin, cancelarul german Friedrich Merz a reafirmat sprijinul pentru Danemarca și Groenlanda, insistând asupra respectării suveranității teritoriale și a dreptului la autodeterminare.

Și Regatul Unit s-a alăturat acestui front diplomatic. Premierul britanic Keir Starmer a declarat că Londra consideră Groenlanda o parte esențială a arhitecturii de securitate euroatlantice și că orice discuție despre viitorul insulei trebuie purtată „în respect deplin față de suveranitate și dreptul la autodeterminare”.

În ansamblu, reacțiile coordonate ale Franței, Germaniei și Regatului Unit indică o voință clară de a evita escaladarea tensiunilor și de a menține coeziunea alianței occidentale. Totodată, ele reflectă temerea că presiunile unilaterale riscă să fractureze consensul european într-un moment în care Arctica devine tot mai centrală pentru securitatea globală.

În paralel, o delegație bipartizană a Congresului SUA a vizitat Danemarca pentru a calma tensiunile, reafirmând sprijinul Statelor Unite pentru suveranitatea Groenlandei și importanța menținerii alianțelor tradiționale, într-o poziție care contrastează cu cea a Casei Albe.

Contextul geostrategic: resurse, alianțe și securitate arctică

Interesul crescut pentru Groenlanda nu este întâmplător. Insula a devenit, în ultimii ani, un punct-cheie în competiția globală pentru influență în Arctica, pe fondul schimbărilor climatice și al repoziționării marilor puteri. Topirea accelerată a ghețurilor deschide treptat noi rute maritime, scurtează trasee comerciale între continente și facilitează accesul la resurse naturale până recent inaccesibile — de la minerale rare și pământuri rare, până la rezerve potențiale de petrol și gaze.

Poziționată strategic între America de Nord și Europa, în apropierea Polului Nord, Groenlanda are o importanță militară semnificativă. Statele Unite dețin deja o bază militară pe insulă, iar NATO consideră regiunea esențială pentru monitorizarea activităților rusești în Atlanticul de Nord și în zona arctică. În acest context, securitatea Groenlandei este privită tot mai mult ca parte integrantă a securității euroatlantice.

Ca răspuns la aceste evoluții, Danemarca a intensificat cooperarea militară în regiune și a coordonat exerciții precum Operation Arctic Endurance, menite să întărească capacitatea de apărare și interoperabilitatea aliaților NATO în condiții arctice extreme. Oficial, exercițiile sunt prezentate ca măsuri defensive, adaptate unei regiuni aflate în schimbare rapidă, nu ca un semnal de escaladare.

Cu toate acestea, modul în care administrația americană a abordat subiectul Groenlandei a stârnit îngrijorare în mai multe capitale europene. Critici din interiorul Uniunii Europene și ai NATO au avertizat că presiunile exercitate fără consultare extinsă riscă să slăbească solidaritatea alianței și să alimenteze competiția strategică cu Rusia și China — actori care urmăresc, la rândul lor, să își consolideze prezența în Arctica.

Fostul secretar general al NATO și ex-prim-ministru al Danemarcei, Anders Fogh Rasmussen, a descris retorica agresivă drept periculoasă, comparând-o cu limbajul folosit de regimuri autoritare. El a avertizat că astfel de abordări nu doar că subminează încrederea dintre aliați, dar riscă să transforme Arctica dintr-un spațiu al cooperării prudente într-un nou teatru de confruntare geopolitică.

Cultură, identitate și autodeterminare

Pentru mulți locuitori ai Groenlandei, disputa actuală depășește cu mult calculele geopolitice sau interesele marilor puteri. Ea atinge un nerv sensibil: cine sunt ei și cine are dreptul să decidă asupra viitorului lor.

Groenlanda este un teritoriu cu o identitate culturală distinctă, înrădăcinată în istoria și tradițiile populației inuit. Limba, cultura și relația cu mediul arctic diferă profund de cele ale Danemarcei continentale. Tocmai de aceea, ideea ca soarta insulei să fie discutată sau negociată de actori externi — fără consultarea directă a groenlandezilor — este percepută ca o negare a acestei identități.

Deși Groenlanda beneficiază de un grad ridicat de autonomie și își gestionează singură majoritatea politicilor interne, Danemarca păstrează controlul asupra apărării, politicii externe și securității. Această împărțire a responsabilităților a fost acceptată timp de decenii ca un compromis pragmatic, dar a alimentat constant dezbateri interne legate de independență și suveranitate deplină.

În acest context, protestele recente nu sunt doar un răspuns la declarațiile unui lider străin, ci o expresie a unei tensiuni mai vechi: dorința de a fi recunoscuți nu doar ca teritoriu strategic, ci ca o comunitate cu drept de decizie asupra propriului destin. Pentru mulți groenlandezi, mesajul „Groenlanda nu este de vânzare” înseamnă, de fapt, „Groenlanda nu este un obiect”.

Discuția despre autodeterminare rămâne deschisă și complexă. Nu toți groenlandezii cer independență imediată, însă majoritatea susțin ideea că orice pas viitor — fie el menținerea statutului actual sau desprinderea de Danemarca — trebuie să fie rezultatul unei decizii interne, nu al presiunilor externe.

Astfel, ceea ce poate părea, la prima vedere, o simplă criză diplomatică între aliați capătă, pentru Groenlanda, semnificația unui moment de reafirmare identitară, în care comunitatea locală cere să fie auzită într-o lume în care interesele strategice riscă adesea să se impună în fața oamenilor.

Surse: The Guardian, Reuters, AP News