Președintele Trump la ONU: un discurs exploziv despre migrație, „energia verde” și o critică dură la adresa ordinii globale -VIDEO

New York, 23–24 septembrie 2025. În fața Adunării Generale a Națiunilor Unite, președintele american Donald Trump a început cu o glumă amară, după ce prompterul i-a cedat: „Nu mă deranjează să vorbesc fără teleprompter… așa vorbești mai mult din inimă.” A fost un început relaxat, dar în câteva minute tonul s-a schimbat radical. „Au trecut șase ani de când am stat ultima oară în această sală măreață”, a spus el, amintind că „tunurile războiului au spulberat pacea pe care am construit-o”.

Trump a prezentat realizările mandatului său în cheie triumfală, încercând să redea imaginea unei Americi invincibile:

„Aceasta este epoca de aur a Americii. Inflația a fost învinsă, costurile la energie au scăzut, salariile cresc în cel mai rapid ritm din ultimele șase decenii, iar piața bursieră a atins un record de 48 de ori.”

A subliniat că, în doar opt luni de mandat, Statele Unite ar fi atras investiții de peste 17 trilioane de dolari: „Nicio altă țară nu este măcar aproape de noi.”

Dar, dacă partea economică a fost adresată în ton de campanie, ceea ce a vrut cu adevărat să transmită audienței internaționale a fost mesajul despre migrație și suveranitate. Într-o trecere bruscă, retorica sa s-a schimbat de la euforie la avertisment rostind fraza care a făcut titluri în toată presa:

„Your countries are going to hell” – „Țările voastre se duc naibii.”

Declarația a fost însoțită de un tir de statistici și exemple menite să șocheze audiența. Trump a citat Consiliul Europei și a afirmat că în 2024 aproape jumătate dintre deținuții din Germania erau străini sau migranți. În Austria, procentul ar fi ajuns la 53%, în Grecia la 54%, iar în Elveția, „țara atât de ordonată și de liniștită”, după cum a spus ironic, „72% dintre prizonieri sunt din afara granițelor.”

„Când închisorile voastre sunt pline cu așa-ziși solicitanți de azil, care v-au răsplătit bunătatea cu infracțiuni, atunci e clar că experimentul granițelor deschise a eșuat. Și trebuie să se încheie acum.”

Tonul lui a alternat între ironie și dramatism, dar mesajul a rămas constant: Europa riscă să-și piardă identitatea. Președintele american a repetat obsesiv ideea că liderii europeni au ales „corectitudinea politică” în locul securității:

„Ați fost invadați de un val de migranți ilegali cum nu s-a mai văzut până acum. Și ce faceți? Nimic. Pentru că vă e frică să fiți corecți politic. Între timp, străzile voastre nu mai sunt sigure, culturile voastre se topesc, iar comunitățile voastre se transformă sub ochii voștri.”

El a atacat din nou capitala britanică, folosind-o ca simbol al declinului european:

„Priviți Londra. Aveți un primar teribil. Orașul s-a schimbat complet. Acum se vorbește despre Sharia law. Dar sunteți într-o altă țară, nu puteți face asta. Și totuși, în numele diversității, vă distrugeți propriile valori.”

Frază după frază, Trump a transformat discursul într-un rechizitoriu nu doar împotriva ONU, ci și împotriva Europei occidentale. A avertizat că dacă nu se schimbă direcția, „migrația masivă și agenda energiei verzi vor fi dezastrul civilizației occidentale.

Și a acuzat direct ONU:

„Națiunile Unite finanțează un asalt asupra țărilor occidentale și a frontierelor lor. Este timpul să punem capăt experimentului eșuat al granițelor deschise.”

„În 2024, Națiunile Unite au alocat 372 de milioane de dolari ca ajutor financiar pentru a sprijini aproximativ 624.000 de migranți aflați pe drum spre Statele Unite. Gândiți-vă: ONU sprijină persoane care intră ilegal în Statele Unite, iar apoi tot noi trebuie să le expulzăm. Națiunile Unite au furnizat, de asemenea, hrană, adăposturi, transport și carduri de plată unor străini ilegali (…) aflați pe drum pentru a infiltra frontiera noastră sudică. (…) ONU ar trebui să oprească imediat acest program și să înceteze să mai submineze suveranitatea Statelor Unite și a altor națiuni.”

Critica ONU a devenit un spectacol în sine, pigmentat cu anecdote. Trump a povestit cum s-a oferit să renoveze sediul instituției cu 500 de milioane de dolari: „Aș fi făcut-o cu marmură și mahon. Dar voi ați refuzat și ați cheltuit până la 4 miliarde… iar acum oamenii calcă pe terrazzo și plastic.” Sala a reacționat cu murmure, iar președintele a continuat:

„ONU are un potențial uriaș… dar tot ce pare să facă este să scrie scrisori puternic formulate. Nimic altceva.”

Pe tema energiei și schimbărilor climatice, Donald Trump a folosit sarcasmul ca armă principală. „Energie verde?”, a întrebat retoric, ridicând din umeri. Apoi a început să înșire, pe un ton batjocoritor:

„Vântul nu bate, soarele nu strălucește, iar turbinele eoliene uriașe sunt atât de patetice și atât de proaste încât nici nu știi dacă să râzi sau să plângi.”

A făcut o pauză, apoi a lovit cu ironia sa caracteristică:

„Și, ghiciți ce? Majoritatea vin din China. Ei le construiesc, vi le vând vouă, iar acasă ard cărbune zi și noapte. Asta numiți voi salvarea planetei?”

„Întreaga agendă verde este cea mai mare escrocherie comisă vreodată asupra lumii. Verde înseamnă faliment. Și toată lumea știe asta.”

Pentru a sublinia absurditatea, a amintit de vechile predicții climatice:

„În anii ’80, unii dintre voi spuneau că în 10 ani o să fim sub ape. Ei bine, sunt aici, viu și bine, și sala asta nu e sub apă. A fost o farsă atunci și e o farsă și acum.”

Apoi, sarcasmul s-a transformat în atac personalizat. L-a ironizat pe Barack Obama:

„Acel președinte care vorbea despre încălzirea globală și apoi urca în Air Force One să zboare până în Hawaii. 747-ul consumă mai mult combustibil într-un zbor decât un american obișnuit într-o viață. Și ne predică nouă despre economie verde? Give me a break!”

Trump a legat totul de impactul direct asupra oamenilor.

„În Statele Unite avem cam 1.300 de decese anuale din cauza căldurii. În Europa? 175.000! Știți de ce? Pentru că energia e atât de scumpă încât oamenii nu-și pot permite un aer condiționat. Asta nu e Europa pe care o iubesc.”

Dar nu s-a oprit aici. Trump nu s-a limitat la ironii despre vânt și soare, ci a indicat și efectele concrete ale politicilor verzi, arătând direct spre Europa:

„Europa și-a redus emisiile cu 37%. Bravo, felicitări! Dar ce ați câștigat? Nimic. Pentru că în același timp emisiile globale au crescut cu 54%, în mare parte din cauza Chinei. Voi ați închis fabrici, ați pierdut milioane de locuri de muncă, iar China a luat totul.”

Tonul său a devenit și mai tăios când a vorbit despre competitivitate:

„Facturile voastre la electricitate sunt de patru-cinci ori mai mari decât în China. Companiile voastre pleacă, muncitorii voștri rămân șomeri, iar Beijingul construiește fabrici noi în fiecare lună. Ei ard cărbune și gaz, voi plătiți subvenții pentru panouri solare făcute tot de ei. Ce afacere grozavă, nu?”

Apoi a punctat, cu ironie amară:

„Numiți asta ‘salvarea planetei’? Eu îi spun cel mai mare cadou făcut vreodată Chinei. Ei râd de voi, dar iau banii voștri și locurile voastre de muncă. Noi nu vom mai participa la această nebunie.”

Finalul acestei părți a fost livrat ca un slogan de campanie, în stilul clasic al lui Trump, stârnind aplauzele delegației americane:

„We will not sacrifice American jobs for climate fantasies. We will drill, drill, drill. Drill, baby, drill!”

„Nu vom sacrifica locuri de muncă americane pentru fantezii climatice. Vom fora, fora, fora. Foraj, baby, foraj!”

Dar nu s-a oprit aici. Trump a ridicat miza și a încheiat cu o frază solemnă, menită să rămână în istorie:

„America will not commit economic suicide for your green dreams. We will drill, we will produce, we will be number one. Drill, baby, drill!”

„America nu se va sinucide economic pentru visele voastre verzi. Vom fora, vom produce, vom fi numărul unu. Foraj, baby, foraj!”

Când a vorbit despre Rusia și Ucraina, tonul lui Trump a oscilat între fermitate și pragmatism calculat. Mai întâi a ținut să puncteze că totul s-ar fi putut evita:

„Acest război nu ar fi început dacă eu eram președinte. ”

Apoi a continuat cu un avertisment direct adresat Kremlinului:

„Dacă Rusia nu este pregătită să facă o înțelegere corectă, Statele Unite sunt pregătite să impună un nou val de tarife puternice.”

Dar mesajul său nu s-a limitat la Moscova. Privindu-și aliații din NATO, Trump a aruncat și un reproș, ambalat în stilul său ironic și aspru:

„Statele NATO au dreptul să doboare orice avion rusesc care le încalcă spațiul aerian. Dar Europa trebuie să-și facă partea. Nu vom mai subvenționa lipsa de responsabilitate.”

A urmat o acuzație care a stârnit rumoare în sală. Trump a ridicat vocea și a lovit direct în ipocrizia europeană:

„Chiar și țările NATO cumpără încă petrol și gaz din Rusia. Își finanțează războiul împotriva lor înseși. Cine a mai auzit de așa ceva?”

A urmat o pauză, lăsată intenționat, după care a adăugat pe un ton batjocoritor: „Voi cumpărați energie de la Moscova și, în același timp, cereți Americii să plătească nota de plată pentru securitatea voastră. Este cea mai mare farsă din istoria alianțelor militare.”

Trump a subliniat contradicția: în timp ce Washingtonul pompează miliarde de dolari în sprijinul Kievului și în apărarea Europei de Est, statele europene continuă să alimenteze economia rusă prin importuri de petrol și gaz.

„Este ca și cum ai plăti un hoț să-ți spargă propria casă și apoi să te plângi că ai nevoie de paznic”, a spus el, stârnind câteva zâmbete ironice chiar și în rândul delegaților.

Apoi a aruncat o săgeată directă spre Berlin:

„Ani de zile v-am spus că Nord Stream este o capcană. Germania și-a închis centralele nucleare, a renunțat la cărbune și s-a predat complet gazului rusesc. Și acum cere Americii să compenseze. A fost o nebunie totală.”

Pentru Trump, problema nu este doar de moralitate, ci de logică elementară:

„Dacă nu opriți banii care curg spre Kremlin, orice altă discuție este inutilă. Tarifele noastre ar putea opri rapid vărsarea de sânge, dar trebuie să vă faceți partea. Nu putem lupta singuri într-un război pe care voi îl finanțați.”

Tonul său a fost clar: America rămâne gata să fie lider, dar nu la nesfârșit pe cheltuiala contribuabililor americani. În logica președintelui american , războiul din Ucraina nu este doar o tragedie umană, ci și un test al leadershipului și al coerenței economice: cine plătește și cine profită.

Orientul Mijlociu a apărut și el în centrul discursului. Trump a descris o operațiune secretă:

„Șapte bombardiere B-2 americane au lansat paisprezece bombe de 30.000 de livre asupra facilității nucleare a Iranului. Totul a fost distrus complet.”

A făcut o pauză, lăsând sala să absoarbă dimensiunea afirmației. Apoi a adăugat, cu o notă de satisfacție ironică: „Nu a mai rămas nimic. Zero. Gone. Și credeți-mă, nimeni nu a mai îndrăznit să ridice un deget după asta.”

A prezentat acest episod ca dovadă a forței americane, dar a încercat apoi să îmbrace haina pacificatorului: „Am intermediat sfârșitul războiului de 12 zile dintre Israel și Iran.”

Cât despre Gaza, președintele Trump a bătut cu pumnul în pupitru și a rostit rar, apăsat:

„Încetarea imediată a ostilităților și eliberarea tuturor ostaticilor. Acum!”

Tonul său, mai degrabă imperativ decât conciliant, a arătat clar că pentru Trump Orientul Mijlociu este terenul unde America trebuie să fie nu doar arbitru, ci și jucătorul principal.

Discursul președintelui american la ONU a oscilat constant între ironie, mândrie și avertisment. La un moment dat, Trump a revenit la scena incidentului din debut și a făcut sala să râdă din nou:
„Tot ce am primit de la ONU a fost o scară rulantă care s-a oprit și un prompter care nu mergea. Asta spune totul.”

Dar când a simțit că a câștigat atenția tuturor, și-a schimbat tonul. Ironia s-a transformat în solemnitate, iar vocea i-a devenit gravă. Nu se mai adresa doar liderilor din sală, ci unei idei mai mari, unei lumi întregi:

„Suveranitatea nu este un slogan, este temelia păcii. Fără granițe puternice nu există națiuni. Fără națiuni nu există libertate. Și fără libertate nu există viitor.”

Apoi a ridicat privirea din foile de hârtie și a privit direct spre camere, lăsând impresia că mesajul mergea dincolo de sala ONU, către publicul american și global:

„Ne vom apăra poporul. Ne vom apăra valorile. Și ne vom apăra viitorul. America va conduce, dar America nu va îngenunchea niciodată.”

În ultimul crescendo, a încheiat cu o frază aproape manifest, apelând la istorie și la moștenirea civilizațiilor:

„Strămoșii noștri au construit orașe din sate, regate din triburi și națiuni din regate. Acum sarcina dreaptă de a proteja ceea ce au construit le aparține fiecăruia dintre noi. Să protejăm granițele, să asigurăm siguranța și să luptăm, să luptăm, să luptăm pentru visele lor prețioase.”

Sala a izbucnit în aplauze, în special din partea delegației americane, dar reacțiile au fost amestecate: unii l-au privit ca pe un lider hotărât, alții ca pe un președinte care sfidează convențiile diplomatice.

Finalul a fost, așa cum a fost întregul discurs, o combinație de spectacol și mesaj politic – Trump s-a prezentat în același timp ca showman și ca „ultimul apărător” al suveranității naționale.

Relatarea acestui discurs se bazează pe transcriptul oficial de pe site-ul ONU-„United States of America – General Debate” completată de corespondențele Washington Post, New York Post și Times of Israel.