Operațiunea Midas: Rețeaua din umbră care zguduie Ucraina și lovește în cercul apropiat al lui Zelenski

În zorii zilei de 10 noiembrie 2025, când echipele NABU au spart simultan ușile a peste 70 de sedii din Kiev, Dnipro și Liov, un val de panică a trecut prin elitele energetice ale Ucrainei. „Nu era o operațiune obișnuită”, a spus un oficial anticorupție pentru Reuters, sub protecția anonimatului. Și pe bună dreptate: ceea ce avea să fie dezvăluit în următoarele ore a fost descris de The Kyiv Independent ca „cea mai extinsă schemă de corupție documentată în sectorul energetic de la independență încoace”.

NABU – arma anticorupție creată de Occident

Biroul Național Anticorupție al Ucrainei (NABU) nu este o instituție obișnuită. Creat în 2015 la cererea expresă a UE și FMI, conceput să fie complet independent de președinte și parlament, NABU are un singur scop: să investigheze corupția la nivel înalt – miniștri, directori de companii de stat, parlamentari. The Guardian îl descria drept „experimentul anticorupție al Ucrainei, protejat de Occident ca pe o investiție strategică”.

De această dată, NABU a lovit în inima sistemului energetic: Energoatom, operatorul centralelor nucleare, responsabil pentru peste jumătate din energia țării.

Schema care a scurs 100 de milioane de dolari

Potrivit documentelor judiciare consultate de AP News, schema funcționa după un mecanism simplu, dar extrem de eficient: orice firmă care dorea un contract cu Energoatom era obligată să achite un „comision” de 10–15% din valoarea lucrării. Banii nu erau virați direct, ci treceau printr-o rețea de firme paravan administrate de apropiați ai grupării, unde sumele erau fragmentate, „curățate” și apoi scoase în numerar.

Mai multe surse din NABU au declarat pentru presa ucraineană că anchetatorii au acumulat peste 1.000 de ore de interceptări. Înregistrările surprind discuții despre „blocarea unei licitații până vine semnalul”, intervenții la nivel de miniștri și presiuni asupra companiilor private pentru „plăți de urgență”. În unele cazuri, firmele erau somate să achite taxa în plicuri, în birouri neoficiale, folosind curieri speciali.

Euronews a relatat că aproximativ 100 de milioane de dolari au trecut prin acest mecanism în ultimii ani — bani destinați, în mare parte, achizițiilor făcute în regim de urgență după atacurile rusești asupra infrastructurii energetice. Cu alte cuvinte, în timp ce generatoarele erau cumpărate contra-cronometru și lucrările de reparații erau finanțate din bugetul de stat, o parte din fonduri se întorcea sistematic în rețeaua coruptă.

Ceea ce a surprins însă anchetatorii, potrivit surselor AP și NABU, nu a fost atât volumul banilor, cât nivelul la care ajungeau discuțiile. Printre interceptări apar trimiteri la nume politice importante, aprobări „informale” și decizii care nu treceau niciodată prin canalele oficiale ale Energoatom.

Iar în centrul tuturor acestor conexiuni — după cum notează Euronews și AP — apare un nume greu de ignorat: Timur Mindich, omul care timp de un deceniu s-a aflat în preajma lui Zelenski și a cunoscut foarte bine mecanismele din spatele industriei media, selecției de cadre și, ulterior, a afacerilor de stat.

Timur Mindich — prietenul din umbră care a crescut odată cu Zelenski

În investigația „Midas”, numele lui Timur Mindich apare ca un fir roșu care leagă lumea divertismentului ucrainean de cercurile politico-economice greu de pătruns. Pentru publicul larg, el a rămas mereu o figură discretă, aproape invizibilă. Dar pentru cei care au lucrat în televiziune sau în structurile energetice, Mindich era omul în jurul căruia gravita totul: „tipul care putea deschide orice ușă”, după cum a spus un fost angajat de la Kvartal 95 într-un interviu pentru The Kyiv Independent.

Originar din Dnipro, crescut într-o familie de antreprenori locali, Mindich a intrat în lumea producției TV la începutul anilor 2000, într-o perioadă în care industria de divertisment ucraineană exploda. A fost exact momentul în care drumurile lui s-au intersectat cu cele ale lui Volodimir Zelenski. Studiosul Kvartal 95, pe care l-au construit împreună, nu era doar o afacere — era o comunitate, un grup strâns, în care prietenia și businessul se amestecau. Bihus.info relata că în 2021 Zelenski și-a serbat ziua în apartamentul lui Mindich, un detaliu care, în retrospectivă, spune mai multe decât o declarație oficială.

Dacă Zelenski a rupt public legăturile cu afacerile după ce a devenit președinte în 2019, Mindich a făcut exact invers: s-a retras din lumina reflectoarelor și a început să își întindă discret tentaculele în imobiliare, securitate privată, construcții și, în final, în sectorul energetic — cel mai profitabil și mai sensibil domeniu din Ucraina. „Un actor invizibil, dar temut”, scria The Kyiv Independent despre rolul său din 2023 încoace.

Când procurorii NABU au început să pună cap la cap schema Energoatom, numele lui Mindich apărea constant în interceptări — niciodată direct, niciodată explicit, dar mereu acolo, sub forma unor porecle și instrucțiuni transmise prin intermediari. Conform Reuters, el „coordona de la distanță” licitațiile mari din Energoatom, o formulare care, spusă de anchetatori, implică o influență mult peste nivelul unei simple recomandări.
Ihor Myroniuk și Dmitro Basov erau oamenii care executau, blocau, aprobau, redirecționau, în timp ce Mindich, potrivit investigației, ținea legăturile din umbră.

Când s-au produs descinderile din 10 noiembrie, Mindich nu mai era în Ucraina. Părăsise țara legal cu câteva zile înainte, beneficiind de cetățenia sa israeliană — fapt relatat atât de Poliția de Frontieră, cât și de Euronews. Unde se află exact? Sursele diferă: unele posturi TV ucrainene îl plasează în Israel, altele în Austria. Cert este că NABU a descins în mai multe proprietăți care îi aparțin sau sunt asociate cu el, căutând documente și dispozitive electronice.

Faptul că un om cu un profil atât de discret a ajuns să fie considerat „creierul” uneia dintre cele mai mari scheme de corupție din timpul războiului explică de ce „Midas” nu este doar o anchetă penală. Este o poveste despre putere, loialitate, prietenie, și modul în care linia dintre succesul în show-biz și influența în stat se poate transforma într-o zonă gri periculoasă.

După Midas: lupta pentru controlul statului ucrainean

Departe de camerele de filmat, în culoarele înguste ale ministerelor și în birourile securizate ale agențiilor, șocul provocat de „Midas” nu s-a risipit nici la zile bune după descinderile din 10 noiembrie. Deși în public președintele Zelenski a transmis mesajul unei Ucraine ferme, hotărâte, în interiorul sistemului ecourile sunt mult mai neliniștitoare. „E un cutremur cu replici care nu s-au oprit încă”, a spus pentru The Kyiv Independent un deputat care a urmărit îndeaproape ancheta.

„Nimeni nu știe cât de adânc intră rețeaua și câți dintre cei care au stat aproape de putere pot fi trași în jos.”

Faptul că Mindich a părăsit țara „cu doar câteva ore înainte ca perchezițiile să înceapă”, după cum relata Euronews, a creat un fel de panică liniștită, greu de disimulat. În mai multe instituții, funcționarii evită să semneze documente sau să facă declarații. Întrebarea rostită în șoaptă prin coridoare este aceeași: cine l-a avertizat? Coincidența pură pare pentru mulți improbabilă, iar asta îngroașă umbra politică a cazului.

Dar „Midas” nu a dezvăluit doar o schemă financiară. A expus și o fisură mai veche: tensiunea latentă dintre NABU — agenția anticorupție creată la presiunea UE pentru a fi independentă — și SBU, serviciul de securitate al statului, încă influențat de structuri tradiționale de putere. Vara trecută, SBU a descins chiar în birourile NABU, invocând „posibile infiltrări rusești”. Procurorii anticorupție au respins imediat acuzațiile, iar The Guardian a remarcat atunci că „operațiunea SBU semăna mai mult cu un semnal de forță. de intimidare, decât cu un act real de contrainformații”.

Acum, după explozia „Midas”, acea tensiune a devenit vizibilă. În mod discret, dar palpabil, instituțiile se poziționează: cine va domina terenul — NABU, garantul reformelor anticorupție, sau SBU, custodele securității naționale? Și, mai important, cine va stabili granița dintre loialitatea politică și independența instituțională?

Observatorii internaționali sunt îngrijorați. Un diplomat european citat de Reuters a rezumat miza:

„Nu este doar o investigație. Este un test de reziliență pentru întregul stat ucrainean, în mijlocul unui război existențial. Dacă există fisuri acum, Rusia le va exploata.”

Așa arată câmpul de luptă real după „Midas”: nu doar o schemă de mită, nu doar o rețea de influență, ci o confruntare directă pentru controlul instituțiilor fundamentale ale Ucrainei. O bătălie pentru viitorul statului, purtată, deocamdată, în tăcere.

Frica din interiorul ministerelor: liniștea care anunță furtuna

Dacă în instituțiile anticorupție tensiunea e palpabilă, în ministere e aproape sufocantă. O atmosferă de „auto-cenzură administrativă” — cum a descris-o un funcționar pentru AP News — s-a instalat în clădirile ministerului Energiei și nu numai. Telefoanele nu mai sună la fel de des, telefoanele interne care altădată zornăiau între direcții sunt acum mute, iar unii directori, obișnuiți să dea ordine cu voce tare, preferă brusc mesaje criptice sau deloc.

Un director adjunct din Ministerul Energiei, intervievat anonim de The Kyiv Independent, a formulat direct:
„Oamenii nu se tem de NABU. Se tem de ce ar putea scoate la iveală NABU.”

E o nuanță importantă: ancheta nu doar expune o schemă, ci amenință să dezgroape un întreg sistem de relații, favoruri și interdependențe formate de-a lungul anilor. În Ucraina, sectorul energetic a fost mereu un magnet pentru combinații între politicieni, afaceriști și serviciile de securitate. „Midas” ar putea fi doar vârful unui aisberg.

Chiar și în ministerele considerate „curate”, oficialii simt vibrația pericolului. În unele departamente, se aud deja zvonuri despre demiteri iminente, rotații bruşte de personal, controale interne și audituri reluate în grabă — ca și cum toată lumea încearcă să arate că „a făcut ordine” înainte de a fi întrebată ceva. Un angajat al unei agenții de reglementare a recunoscut pentru Euronews că mulți colegi „au început să scoată din sertare dosare vechi, să rupă hârtii care nu mai erau necesare și să revizuiască decizii administrative care păreau inofensive acum un an”.

Pe de altă parte, în zona militară, reacția este diferită. Un oficial din armata ucraineană, citat de presa locală, a fost tranșant:

„E greu de acceptat că în timp ce soldații stau în tranșee, cineva făcea bani din generatoare, cabluri și combustibil.”

Este unul dintre puținele momente în care instituțiile militare și anticorupție se aliniază, măcar moral, împotriva unei posibile rețele care a profitat de infrastructura energetică a țării în plin război.

Pentru președinte, acest val de panică administrativă are două tăișuri: pe de o parte confirmă că sistemul simte presiunea investigației, pe de altă parte arată cât de fragilă este loialitatea instituțiilor. Mai mulți parlamentari din partidul prezidențial au spus pentru The Guardian că „sprijinul pentru Zelenski rămâne, dar răbdarea oamenilor se subțiază”.

Într-o țară în care energia înseamnă supraviețuire, iar supraviețuirea este acum un act politic, „Midas” este perceput nu ca un dosar penal, ci ca un barometru al sincerității statului.

Îngrijorare în capitalele occidentale: de ce urmărește Europa cazul cu respirația tăiată

În Bruxelles, știrile despre „Midas” au aterizat într-un moment în care diplomații europeni se pregăteau pentru o nouă rundă de discuții privind deschiderea capitolelor de negociere cu Ucraina. Odată ajuns dosarul pe birourile lor, atmosfera s-a schimbat vizibil. Un oficial european citat de Euronews a descris primele reacții astfel:

„Nu doar Kievul e în alertă. Suntem și noi.”

Pentru Uniunea Europeană, scandalul nu este o simplă problemă internă ucraineană. Este un test direct al unui criteriu fundamental: capacitatea Ucrainei de a lupta împotriva corupției chiar în timp ce țara se luptă pentru supraviețuire militară. Bruxelles-ul știe că reformele anticorupție reprezintă fundamentul integrării — și că orice fisură în acest pilon ar putea deveni muniție pentru statele sceptice, care oricum privesc cu prudență extinderea UE.

În capitale precum Berlin și Paris, diplomații privesc cazul cu un amestec de empatie și neliniște. The Guardian nota într-o analiză recentă că „sprijinul occidental pentru Ucraina nu este necondiționat, iar scandalurile la nivel înalt pot eroda credibilitatea unei țări aflate în mijlocul celei mai mari încercări din istoria sa modernă”.

Mai mult, în contextul în care ajutorul financiar pentru Ucraina este negociat periodic, orice vulnerabilitate poate deveni pretext pentru întârzieri sau limitări ale fondurilor. Un oficial german citat de Reuters a fost mai direct:

„Dacă independența NABU e amenințată, dacă anchetele sunt sabotate, va fi greu să justifici în fața contribuabililor continuarea sprijinului.”

În Washington, tonul este la fel de serios. Administrația americană, care a investit miliarde în securitatea și reziliența Ucrainei, urmărește cazul cu atenție. Un analist al Departamentului de Stat, citat de AP News, a spus că „Midas” este perceput nu doar ca o anchetă de corupție, ci ca un barometru al sănătății instituționale a Ucrainei — un indicator al capacității sale de a funcționa ca stat european modern, chiar și sub rachete.

Există și o teamă nerostită: că Rusia va exploata scandalul în propaganda sa. Kremlinul nu are nevoie de detalii — doar de fumul scandalului, nu de flacără. Câteva canale pro-Kremlin au început deja să amplifice fiecare informație, transformându-l pe Mindich în „mâna dreaptă a lui Zelenski” sau „finanțatorul ascuns al regimului”.

În acest context, Europa și SUA nu sunt doar îngrijorate. Sunt vigilente. Pentru că „Midas” nu este un dosar obișnuit: este scena în care anticorupția, geopolitica și credibilitatea internațională a Ucrainei se întâlnesc frontal.

Și, într-un fel, este scena în care Occidentul își testează pariul: poate Ucraina să devină membru cu drepturi depline al familiei europene, chiar în timp ce se reconstruiește sub foc?

Furia publicului: de ce ucrainenii nu mai iartă corupția

Pe străzile Kievului, reacția la scandal nu a fost una liniară. A fost viscerală. Ucrainenii obișnuiți, care de trei ani își calculează viața între alarme aeriene, pene de curent și vești de pe front, nu au primit vestea despre „Midas” ca pe un simplu episod de corupție — ci ca pe o trădare.

„Cum poți fura când țara se stinge la propriu?”, întreba o femeie intervievată de AP News, după ce fusese nevoită să petreacă o noapte întreagă fără electricitate, într-un bloc bombardat.

Este o întrebare care se repetă obsesiv în discuțiile din tramvaie, pe rețele, în redacțiile de presă. În ochii ucrainenilor, corupția nu mai e doar nedreaptă — este o amenințare la adresa supraviețuirii naționale.

Într-un sondaj intern citat de The Kyiv Independent, peste 70% dintre respondenți consideră „corupția în sectorul energetic” drept „amenințare directă la adresa securității țării”, un procent nemaivăzut înainte de război.

Pe rețelele sociale, mesajele sunt chiar mai tăioase. În timpul protestelor din vară — cele în care zeci de mii de oameni au apărat independența NABU — un veteran al frontului, cu proteză metalică în loc de picior, ținea o pancartă:

„Dacă eu pot pierde un picior pentru țara asta, voi puteți pierde câțiva prieteni politici.”

Iar după „Midas”, imaginea lui s-a viralizat din nou.

Un protestatar intervievat de AP News a spus:
„Dacă un prieten al președintelui a făcut asta, vrem să știm. Dacă nu, vrem să știm cine minte. E simplu.”

Acest val de furie populară este ceea ce face scandalul atât de periculos pentru Zelenski. Nu pentru că publicul îl consideră direct vinovat — ci pentru că oamenii simt instinctiv că nu își mai pot permite luxul compromisului moral. Războiul a creat o generație pentru care corupția nu e un termen politic — e o crimă împotriva unei țări epuizate.

Midas nu e doar un scandal — e un test de funcționare a statului

În timp ce atacurile rusești continuă să lovească infrastructura energetică, iar reparațiile se fac sub presiunea timpului, „Midas” a devenit un indicator dur al punctelor vulnerabile din interiorul statului ucrainean. Nu vorbește doar despre o rețea de mită, ci despre modul în care structuri paralele au reușit să opereze ani la rând într-un sector strategic.

Atât UE, cât și SUA urmăresc cazul nu pentru că ar fi neobișnuit — ci pentru că apare exact în momentul în care Kievul cere investiții suplimentare și accelerarea negocierilor de aderare. Bruxelles-ul vrea dovezi concrete că instituțiile anticorupție pot funcționa fără interferențe, iar Washingtonul vrea garanții că sprijinul financiar ajunge acolo unde trebuie.

În Ucraina însă, reacția este mai pragmatică decât emoțională. O populație obosită de război nu mai are toleranță pentru scandaluri care implică energie, bani publici și conexiuni politice. Pentru mulți ucraineni, „Midas” nu ridică întrebări morale, ci una singură: cât de adânc este compromisul în aparatul de stat?

Pentru Zelenski, miza este la fel de practică. Nu numai reputația personală îi este în joc, ci și capacitatea guvernării de a demonstra că poate controla aparatul administrativ într-un moment critic. Verdictul public nu va depinde de discursuri, ci de rezultatele anchetei și de felul în care sunt gestionate consecințele politice.

În 2025, Ucraina se află într-o situație paradoxală: se confruntă simultan cu un război extern și cu necesitatea de a elimina vulnerabilitățile interne. „Midas” nu este doar un episod nefericit, ci un test riguros al instituțiilor și al voinței politice de a le proteja.

Ce așteaptă acum UE, SUA și populația Ucrainei

Pentru Uniunea Europeană, „Midas” este un test tehnic: poate Ucraina să lase NABU să lucreze fără ca politica să se bage? Bruxelles-ul nu vrea un scandal care să destabilizeze Kievul și nici nu cere să cadă oameni din vârf. Vrea doar ca dosarul să nu fie oprit, pentru că stabilitatea și credibilitatea merg mână în mână.

Statele Unite privesc la fel de pragmatic. Investesc bani, arme și tehnologie și vor garanții că aparatul de stat nu înghite resursele prin corupție. Dar nici Washingtonul nu își dorește o criză politică la Kiev — ar fi greu de explicat acasă. Pentru americani, important e ca sistemul să funcționeze, nu să producă un cutremur politic.

Ucrainenii, în schimb, nu au timp pentru subtilități diplomatice. Trăiesc cu pene de curent, atacuri rusești și facturi greu de plătit. Pentru ei, corupția din energie nu e un dosar, e o ofensă personală. Vor ca furtul să se oprească și ca vinovații să răspundă, indiferent cine sunt.

Și aici e tensiunea reală: oamenii vor adevărul complet, Occidentul vrea stabilitate, iar statul trebuie să le împace pe ambele — în plin război.

În final, toți cer același lucru în forme diferite: ca ancheta să meargă înainte fără protejați și fără frâne. Diferența este cât de departe e dispus fiecare să meargă pentru ca acest lucru să se întâmple.

Surse:
The Kyiv Independent; Reuters; Euronews; Bihus.info; The Guardian, AP News.