Europa se clatină în fața Pactului de migrație adoptat în 2024: state din Est refuză regulile Bruxelles-ului

Adoptat în aprilie 2024 după ani de negocieri, Pactul european privind Migrația și Azilul a fost anunțat ca o soluție durabilă la una dintre cele mai sensibile probleme ale Uniunii: gestionarea migrației. Documentul creează un mecanism de „solidaritate obligatorie”, prin care fiecare stat membru trebuie fie să accepte o cotă de solicitanți de azil, fie să contribuie financiar ori logistic la efortul comun. Comisia Europeană a prezentat pactul drept o reformă „echilibrată și realistă”, menită să asigure o împărțire corectă a responsabilităților.

„Pactul nu este despre impunere, ci despre asumare comună. Fiecare stat contribuie conform capacităților sale”, declara comisarul european pentru afaceri interne Ylva Johansson, la momentul votului din Parlamentul European (Euronews, aprilie 2024).

La un an distanță, realitatea politică pare însă tot mai complicată. În Europa Centrală, opoziția față de pact s-a consolidat. Premierul slovac Robert Fico a anunțat încă din 2024 că nu va implementa măsurile privind relocarea, calificând pactul drept „dictat, nu solidaritate”. În Ungaria, Viktor Orbán a respins din nou arhitectura mecanismului, argumentând că „solidaritatea obligatorie” transformă cooperarea europeană într-o penalizare financiară.

În Polonia, tonul s-a accentuat în ultimele luni. Premierul Donald Tusk a declarat că țara sa va solicita o excepție de la mecanismul de relocare, invocând presiunea refugiaților ucraineni deja prezenți pe teritoriul polonez. „Polonia va fi scutită de relocările impuse prin Pactul UE”, a afirmat Tusk într-o declarație citată de Notes from Poland (octombrie 2025). La rândul său, președintele Karol Nawrocki a transmis o scrisoare oficială președintei Comisiei Europene, în care subliniază că „Polonia nu va accepta relocări forțate în temeiul noii legislații”.

Cehia, aflată în plin proces de formare a unui nou guvern după victoria lui Andrej Babiš în alegerile din octombrie 2025, a păstrat aceeași linie de critică. Babiš a numit pactul „o trădare a intereselor naționale” și a promis că va apăra dreptul statului de a decide cine poate intra pe teritoriul său.

De partea cealaltă, Bruxelles-ul avertizează că regulile vor fi aplicabile tuturor statelor membre. Comisia Europeană a anunțat că perioada de tranziție pentru implementare se încheie în 2026, iar statele care nu respectă noile reguli riscă sancțiuni. „Migrația nu mai poate fi tratată unilateral”, a transmis Ylva Johansson, subliniind că pactul a fost adoptat prin vot democratic și este obligatoriu pentru toți membrii Uniunii.

Pactul introduce și o serie de măsuri tehnice, precum verificări accelerate la frontieră, colectarea extinsă de date biometrice și proceduri rapide de returnare pentru solicitanții cu șanse reduse. Susținătorii spun că acestea vor face sistemul mai eficient, în timp ce criticii avertizează că pot duce la detenții prelungite la frontieră și la limitarea accesului real la azil.

În practică, însă, aplicarea pactului riscă să fie fragmentată. Pozițiile ferme ale Slovaciei, Ungariei și Poloniei ar putea crea un precedent pentru alte state care contestă pachetul. În același timp, țările din sudul Europei — Italia, Grecia, Spania — cer o implementare rapidă, pentru a reduce presiunea asupra propriilor sisteme de primire.

Pentru Uniunea Europeană, dilema rămâne neschimbată: cum să împartă povara migrației fără a impune uniformitate. Adoptat în 2024 și intrat în vigoare un an mai târziu, Pactul se află acum la testul realității. Între solidaritatea cerută de Bruxelles și rezistența capitalelor estice, drumul spre o aplicare unitară pare mai dificil ca oricând.

Surse: Euronews, Notes from Poland