Creierul nu „se face mare” la 18 ani: oamenii de știință spun că maturitatea reală începe abia la 32 de ani
Un studiu amplu al Universității Cambridge arată că maturitatea cerebrală începe abia la 32 de ani. Cercetătorii au identificat cinci „ere” ale creierului, marcate de schimbări majore ale cablajului neuronal de-a lungul vieții.
The Guardian publică un articol care zguduie una dintre cele mai confortabile iluzii ale societății moderne: că la 18 ani devenim adulți „cu acte în regulă”. În realitate, oamenii de știință de la Universitatea Cambridge vin cu un studiu masiv care face bucăți acest mit: biologic, creierul nostru nu doar că nu este adult la 18 — nu e gata pregătit nici la 25, nici la 28… ci abia pe la 32 de ani.
Cercetarea, coordonată de prof. Duncan Astle și specialista în neuroștiințe Alexa Mousley, a analizat aproape 4.000 de scanări cerebrale ale unor persoane cu vârste între unu și 90 de ani. Folosind 12 indicatori diferiți — de la eficiența rețelelor neuronale la gradul de compartimentare și distribuția nodurilor centrale — echipa a reușit să cartografieze cum se reorganizează creierul în timp.
Rezultatul? O adevărată hartă a vieții noastre interne: cinci epoci ale creierului, marcate de patru puncte majore de cotitură: în jurul vârstelor de 9, 32, 66 și 83 de ani.
Studiul arată că de la naștere și pânș la vârsta de 9 ani creierul trece printr-o „curățenie generală”, în care milioane de sinapse se reduc, păstrându-le pe cele cu adevărat utile. Apoi intrăm în ceea ce cercetătorii numesc „epoca adolescenței”, o perioadă de remodelări intense. Iar surpriza vine din durată: această epocă nu se termină la 18 sau 21 de ani, ci continuă până în jurul vârstei de 32 de ani, când creierul face trecerea în modul adult.
În acest interval, materia albă continuă să se dezvolte, eficiența rețelelor neuronale crește, iar sinapsele se rafinează. Nu e vorba că oamenii de 22 de ani „se comportă ca adolescenții”, avertizează Mousley, ci că ritmul intern al transformării seamănă încă cu cel al adolescenței, inclusiv cu vulnerabilitățile pentru tulburări mintale.
După 32 de ani începe cea mai lungă epocă a creierului: maturitatea. Aici, cablajul se stabilizează, rețelele devin mai compartimentate, iar performanțele cognitive ating un platou solid. Este zona de „echilibru neuronal”, în care identitatea și personalitatea se sedimentează.
Apoi vin ultimele două praguri: la 66 de ani, creierul intră în faza de îmbătrânire timpurie, marcată de primele scăderi mai clare ale conectivității. Iar pe la 83 de ani, începe îmbătrânirea avansată, în care rețelele își reduc viteza și densitatea – un declin natural, dar nu uniform.
Concluzia echipei de la Cambridge este limpede: creierul nu evoluează liniar, ci sare dintr-o epocă în alta, în funcție de reorganizările interne ale rețelelor neuronale. Iar faptul că maturitatea se instalează atât de târziu ne obligă, poate, să regândim felul în care privim dezvoltarea umană.
Studiul este considerat unul dintre cele mai detaliate modele ale dezvoltării cerebrale umane, în linie cu cercetările publicate în Nature Neuroscience și proiectele precum Human Connectome Project, care au demonstrat maturizarea întârziată a materiei albe și subțierea progresivă a cortexului până spre 30+ ani.
Așa că, dacă pe la 30 de ani încă simțeai că nu toate piesele din puzzle sunt așezate la locul lor, studiul de la Cambridge îți oferă cea mai liniștitoare explicație posibilă: nu era indecizie, era pur și simplu creierul tău, care își termina, în ritmul lui, ultimele ajustări pentru a deveni versiunea adultă.
Sursa: The Guardian
