98 de ani de la „Cuvinte potrivite” – debutul poetic care l-a făcut nemuritor pe Tudor Arghezi

Pe 22 aprilie 1927 apărea în peisajul literaturii române un volum care avea să zdruncine canoanele poeziei de până atunci: „Cuvinte potrivite”, semnat de Tudor Arghezi. A fost debutul său editorial în volum, dar și momentul în care poezia românească a început să sune altfel – mai sinceră, mai abruptă, mai vie.

Arghezi nu doar că a găsit „cuvintele potrivite”, dar a și reinventat sensul lor. A împletit vulgarul cu sublimul, banalul cu metafizicul, furia cu duioșia – totul într-un limbaj proaspăt, autentic, cu o vibrație care a rezistat timpului.

Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Așez-o să te sui…

De ce contează și azi?

Într-o lume în care algoritmii aleg ce citim, iar poeții par adesea învechiți, Tudor Arghezi rămâne relevant. Pentru că a avut curajul să scrie despre ceea ce mulți evitau. Pentru că și-a pus sufletul în versuri fără să-l cosmetizeze. Și pentru că a creat o punte între limba veche și cea modernă, între poezie și adevăr.

Un volum, o revoluție

„Cuvinte potrivite” e mai mult decât un simplu debut. E începutul unei revoluții în poezia românească. A fost primit cu uimire, uneori cu scepticism, dar și cu admirație. Criticii de atunci au înțeles rapid că aveau în față un nou fel de poet – unul care nu cere voie să spună ce simte.

Astăzi, la 98 de ani distanță

Poate că nu mai recităm poezie în școli cu aceeași pasiune. Poate că TikTok-ul pare mai ofertant decât un vers scris în urmă cu un secol. Dar „Cuvinte potrivite” încă respiră. Încă are puterea de a opri timpul în loc – măcar pentru câteva rânduri.

Și poate că azi, mai mult ca oricând, avem nevoie de poezie. De cuvintele acelea care, puse în ordinea potrivită, pot schimba o zi. Sau chiar un om.