19 mai 1536 – când o regină a Angliei a fost decapitată pentru că a născut o fată și nu un băiat

De la dragoste regală la căderea în dizgrație

Anne Boleyn nu a fost doar o regină. A fost catalizatorul unei revoluții religioase. Relația sa cu regele Henric al VIII-lea a fost atât de pasională și controversată încât a dus la ruperea Angliei de Biserica Catolică, la formarea Bisericii Anglicane și la criza politică care a zguduit întreaga Europă.

Henric, obsedat de ideea de a avea un moștenitor de sex masculin, își pierduse răbdarea cu prima sa soție, Caterina de Aragon, care nu îi oferise decât o fiică — Maria. În timp ce Vaticanul îi refuza divorțul, Henric se îndrăgostea de Anne, o femeie cultivată, inteligentă și seducătoare, care nu a acceptat să devină amantă, ci a cerut cununie și coroană.

După ani de presiuni și o rupere completă de Roma, regele a obținut ceea ce voia: s-a căsătorit cu Anne în 1533. Dar fericirea a fost scurtă.

Regină fără băiat

Când Anne a născut o fetiță — pe viitoarea regină Elisabeta I — dezamăgirea regelui a fost uriașă. Alte sarcini au sfârșit în avorturi sau copii morți, iar presiunea de a oferi un fiu a devenit o povară insuportabilă pentru regină.

Pe fondul acestei tensiuni, Henric s-a apropiat de o altă femeie de la curte: Jane Seymour. În paralel, dușmanii Annei din cercul regal — mai ales Thomas Cromwell, arhitectul reformei religioase — complotau să o elimine. Regina era considerată prea independentă, prea influentă și un obstacol în calea alianțelor politice noi.

Arestarea și acuzațiile incredibile

Pe 2 mai 1536, Anne Boleyn a fost arestată și închisă în Turnul Londrei. I s-au adus acuzații de adulter cu cinci bărbați, inclusiv fratele ei, George Boleyn, și de conspirație împotriva regelui. Acuzațiile erau greu de crezut — dar nu conta. Procesul era o formalitate.

Martorii au fost forțați sau mituiți, mărturiile se contraziceau, dar sentința era deja decisă: vinovată. Cei cinci bărbați au fost executați primii, între ei fiind și muzicianul curții, Mark Smeaton, singurul care „mărturisise” sub tortură.

Anne a fost găsită vinovată pe 15 mai. Execuția fusese programată inițial pentru 18 mai, dar a fost amânată cu o zi — oficial, pentru a aștepta sosirea spadasinului francez.

O execuție „Demnă de o Regină”

Pe 19 mai 1536, Anne Boleyn a ieșit din celula Turnului demnă și curajoasă. Purta o rochie simplă, gri-închis, și o bonetă franceză care îi acoperea părul. A pășit pe eșafodul improvizat din curtea Turnului și a rostit câteva cuvinte, refuzând să își acuze dușmanii sau să conteste sentința:

„Mă rog pentru rege; este cel mai bun stăpân și un domn blând. Și nu doresc nimănui rău. Mă încred în mila Domnului.”

Execuția a fost rapidă. Spadasinul, adus special din Franța la cererea regelui, a reușit, cu o singură lovitură, să îi curme viața. Se spune că, pentru a o păcăli și a nu o înspăimânta, acesta a strigat „Adu-mi sabia!”, în timp ce deja o avea ascunsă — și a lovit imediat după.

Capul ei a fost așezat într-o raclă improvizată, făcută dintr-o cutie de săgeți. Anne a fost îngropată în capela St. Peter ad Vincula, în interiorul Turnului Londrei.

Un final care a schimbat istoria

Henric al VIII-lea nu a pierdut timp: la 11 zile după execuția Annei, s-a căsătorit cu Jane Seymour. Ironia soartei: Jane i-a dăruit, în cele din urmă, un fiu — Edward al VI-lea — dar a murit la scurt timp după naștere.

Anne Boleyn a fost rapid uitată în discursul oficial, dar nu în inimile celor care i-au cunoscut curajul. Iar fiica ei, Elisabeta I, avea să devină una dintre cele mai mari regine ale Angliei, conducând țara în perioada sa de glorie: Epoca elisabetană.

Mituri, simboluri și reabilitare

Timp de secole, imaginea Annei Boleyn a fost contorsionată: de la seducătoare perfidă la martiră. Dar cercetările istorice recente au reabilitat-o. A fost o femeie educată, vorbitoare de franceză, pasionată de teologie și reformă, cu o influență reală asupra regelui și asupra curții.

Nu a fost nici sfântă, nici demon, ci un om prins între dorințele unui monarh absolut și jocurile crude ale puterii. Căderea ei a fost inevitabilă într-o lume unde femeile care îndrăzneau să conteze sfârșeau adesea sub secure.

Anne Boleyn a fost ucisă nu pentru ce a făcut, ci pentru ceea ce a simbolizat: o femeie cu ambiție, cu voce, cu influență. Într-o vreme când tronul era păzit de bărbați și moștenirea era dictată de gen, Anne a avut curajul să joace jocul puterii — și l-a plătit cu capul.

Moartea ei este una dintre cele mai dramatice și nedrepte execuții regale din istorie. Dar memoria ei trăiește în moștenirea fiicei sale și în istoria Angliei moderne.

🧭 Arhiva Ciudățeniilor Istoriei aduce la lumină întâmplări care îți dau fiori, dar și curiozitatea de a săpa mai adânc.

Video: Ultima plimbare a Annei Boleyn

Un videoclip care reconstituie ultimele momente ale Annei Boleyn înainte de execuție: