Ziua în care OZN-urile au devenit oficiale – FBI și dosarul Project Blue Book (16 mai 1953)
Pe 16 mai 1953, autoritățile americane au recunoscut oficial existența unui program militar secret de studiere a OZN-urilor – Project Blue Book. A fost ziua în care teoria conspirației s-a întâlnit cu realitatea birocratică, iar fascinația pentru extratereștri a intrat pe radarul guvernului.
Un context în care cerul devenise suspect
După al Doilea Război Mondial, cerul nu mai era doar pentru nori și păsări. Tehnologia radar, avioanele cu reacție și începerea Războiului Rece au făcut ca orice obiect zburător neidentificat să fie privit cu suspiciune. Fenomenul OZN a explodat în conștiința publică începând cu celebrul incident de la Roswell din 1947. De atunci, mii de americani raportaseră lumini bizare, discuri argintii, manevre inexplicabile pe cer. Iar guvernul, departe de a fi indiferent, lua notițe.
Ce era Project Blue Book?
Inițiat de Forțele Aeriene ale SUA în 1952, dar menționat public pentru prima dată pe 16 mai 1953, Project Blue Book era o continuare a două proiecte anterioare – Sign și Grudge. Scopul oficial: investigarea obiectelor zburătoare neidentificate pentru a determina dacă reprezintă o amenințare pentru securitatea națională și dacă pot fi explicate științific.
Coordonat de Căpitanul Edward J. Ruppelt, proiectul a avut sediul la Wright-Patterson Air Force Base, iar până în 1969 a colectat și analizat peste 12.000 de rapoarte. Unele au fost explicate – baloane meteorologice, iluzii optice, avioane experimentale. Altele au rămas… neexplicate.
Aliens Uncovered: Origins – The Secrets of Project Blue Book
Un documentar care explorează originile și secretele din spatele Proiectului Blue Book, oferind o perspectivă detaliată asupra investigațiilor guvernamentale legate de OZN-uri.
Dezvăluirea care a aprins imaginația publică
Când FBI-ul a fost obligat să publice anumite documente în baza Legii Libertății Informației (FOIA), mențiunea „Project Blue Book” a apărut oficial pe 16 mai 1953. Pentru prima dată, o instituție federală admitea că armata investighează OZN-uri în mod sistematic. Nu era vorba doar de fantezii populare, ci de un efort coordonat de oameni în uniformă, cu birouri, dosare, arhive.
De atunci, încrederea publicului în guvern a fost pusă sub semnul întrebării: dacă există un birou pentru extratereștri, ce altceva mai ascund? În plin Război Rece, ideea că SUA ar putea deține tehnologii „nepământene” sau că ar ascunde un adevăr cosmic a prins rădăcini adânci.
Rapoarte ciudate, concluzii și controverse
Printre cele mai celebre cazuri investigate de Blue Book se numără:
- Incidentul din Lubbock (Texas, 1951): o formație de lumini albastre observate de sute de martori, inclusiv profesori universitari. Fotografiile realizate au fost analizate intens, dar explicațiile oficiale – păsări reflectând lumina stradală – nu au convins pe toată lumea.
- Cazul Kenneth Arnold (1947): pilotul civil care a raportat „obiecte zburătoare în formă de farfurie” în zbor neregulat. Termenul „farfurii zburătoare” a intrat imediat în vocabularul public și a generat o avalanșă de alte relatări.
- Washington, D.C. (1952): în plin sezon turistic, obiecte au fost detectate de radare și văzute de piloți chiar deasupra Capitoliului. Interceptoarele au fost ridicate în aer, iar evenimentul a apărut pe prima pagină a presei naționale. Concluziile oficiale au fost ambigue.
Un alt caz important a fost Observația Socorro (1964), unde un ofițer de poliție din New Mexico a raportat un obiect ovoid aterizat, din care au coborât două entități umane în miniatură. Urmele lăsate pe sol au fost documentate, iar cazul rămâne „neclasificat” și astăzi.
În ciuda eforturilor echipei Blue Book de a raționaliza fiecare raport, cam 5% dintre cazuri – adică aproximativ 700 – au fost clasificate ca „fără explicație concludentă”. Unele dintre ele implicau martori multipli, dovezi fotografice sau date radar. Tocmai aceste dosare au alimentat ideea că guvernul nu ne spune tot adevărul.
Mai mult, foști ofițeri implicați în proiect au declarat ulterior că presiunea era „să se explice totul”, chiar și cu riscul forțării concluziilor. A existat o linie fină între investigație și mușamalizare. Această ambiguitate a transformat Project Blue Book într-un caz-școală despre cum necunoscutul poate fi gestionat birocratic, dar niciodată pe deplin înțeles.
UFO Project Blue Book at National Archives Museum
Acest material prezintă o expoziție de la Muzeul Arhivelor Naționale din SUA, unde sunt expuse documente și artefacte legate de Proiectul Blue Book.
Finalul programului, începutul mitului
În 1969, în urma unui raport realizat de Universitatea din Colorado (Condon Report), Project Blue Book a fost închis. Concluzia oficială: „OZN-urile nu reprezintă o amenințare pentru securitatea națională și nu justifică continuarea cercetării.” Dar tocmai această închidere a dat apă la moară teoriilor conspiraționiste. De ce ai închide un birou dacă nu ai nimic de ascuns?
De atunci, „Blue Book” a devenit un simbol în cultura pop – seriale, filme, documentare, toate au exploatat misterul și suspiciunea. Chiar și CIA a recunoscut ulterior implicarea în monitorizarea fenomenului, deși sub alte denumiri.
Project Blue Book arată cum, în secolul XX, granița dintre știință, securitate și mister s-a estompat. Când guvernul recunoaște oficial că studiază OZN-uri, ceea ce părea o ciudățenie devine o problemă serioasă. Iar într-o lume în care cerul nu mai are limite, întrebările nu se opresc niciodată.
Arhiva Ciudățeniilor Istoriei aduce la lumină întâmplări care îți dau fiori, dar și curiozitatea de a săpa mai adânc.
Project Blue Book: Declassified – The True Story of the D.C. UFO Sightings
Un episod din seria „Project Blue Book: Declassified” care analizează în detaliu observațiile OZN din Washington D.C. și reacțiile autorităților.
