Ziua în care Hitler și-a semnat sfârșitul – Barbarossa, iluzia care a ars un imperiu
Pe 22 iunie 1941, Hitler lansează Operațiunea Barbarossa – invazia masivă a Uniunii Sovietice. Încrezător că va zdrobi Rusia în câteva săptămâni, pornește un război care îi va distruge armata, alianțele și mitul de invincibilitate. A fost momentul în care și-a săpat singur prăbușirea.
Iluzia unei victorii garantate
Germania controla deja mare parte din Europa în vara lui 1941. Cu Franța ocupată și Marea Britanie în defensivă, Hitler voia mai mult. Spațiu vital, petrol, grâu, resurse. Dar, mai ales, voia să distrugă bolșevismul și să cucerească Moscova înainte ca iarna să vină.
Planul Barbarossa era gândit ca o demonstrație de forță absolută: peste 3 milioane de soldați germani, susținuți de trupe române, maghiare și italiene, trec granițele URSS în zorii zilei de 22 iunie. Avioanele Luftwaffe bombardează orașe și baze sovietice, în timp ce blindatele Wehrmacht-ului avansează rapid pe un front uriaș, de la Marea Baltică până la Marea Neagră.
Încrederea era oarbă. Hitler era convins că regimul sovietic se va prăbuși din interior, că populația îl va primi ca eliberator, iar Stalin va fugi sau va fi răsturnat. Nimeni nu prevăzuse noroiul, frigul, distanțele și, mai ales, rezistența feroce a rușilor.
Prima crăpătură în armura nazistă
Inițial, germanii avansează rapid. Diviziile de tancuri străpung frontul sovietic. Mii de prizonieri. Orașe cucerite. Dar URSS nu cade. În loc să se prăbușească, se transformă. Din haos, Stalin scoate ordine. Din ruine, se naște o mobilizare totală.
Fabrica de la Tula, mutată în spatele Uralilor, continuă să producă tancuri. Femeile, bătrânii și adolescenții devin forță de muncă. În spatele liniilor, partizanii sabotează transporturile și comunicațiile. Pe front, sovieticii contraatacă cu disperare.
Și, încet, ritmul german încetinește. Proviziile nu mai ajung. Drumurile devin impracticabile. A venit toamna. Apoi iarna. Soldații germani, prost echipați pentru frigul rusesc, încep să înghețe, la propriu și la figurat. Iar Moscova rămâne în picioare.
O invazie care a devenit un mormânt
Începând din 1942, germanii încep să piardă teren. Bătălia de la Stalingrad (1942–1943) marchează un punct de cotitură. Trupele Axei sunt încercuite, distruse sau luate prizoniere. Comandantul german, Friedrich Paulus, capitulează, iar Hitler refuză să-l ierte.
Barbarossa, concepută ca o demonstrație de superioritate militară, s-a transformat într-un drum spre autodistrugere. Până în 1945, frontul de Est va înghiți milioane de vieți și va aduce armata sovietică până în inima Berlinului.
Pentru români, Barbarossa a fost și începutul unei tragedii naționale. Trupele române au participat activ la campanie, în speranța recuperării Basarabiei. Dar pe parcursul războiului, pierderile umane au fost imense, iar războiul s-a întors împotriva noastră.
De la mit la cădere
Hitler nu a putut accepta eșecul. A refuzat să-și retragă trupele, a ignorat sfaturile generalilor, a dictat ordine sinucigașe. Ideologia a înlocuit rațiunea militară. A preferat moartea masivă în locul unui pas înapoi. Și, astfel, s-a afundat în izolare, paranoia și decizii catastrofale.
Operațiunea Barbarossa nu a fost doar începutul sfârșitului militar. A fost și fisura prin care a ieșit la iveală fragilitatea sistemului nazist. Mitul invincibilității lui Hitler s-a spulberat în zăpezile Rusiei. Soldatul german, odată simbol al mașinăriei perfecte, a devenit o fantomă înghețată într-un război pe care nu-l mai înțelegea.
Când aroganța devine destin
Pe 22 iunie 1941, Hitler nu a atacat doar URSS. A atacat însăși ideea că o putere poate controla lumea prin teroare și iluzie. A crezut că va termina un război în câteva luni. Dar a deschis o rană care avea să sângereze ani întregi – și care avea să-l îngroape.
Barbarossa nu a fost doar o greșeală militară. A fost orgoliul transformat în ruină. Și o dovadă că imperiile se sfârșesc nu atunci când sunt învinse, ci când încep să creadă că nu pot pierde. Din acea zi, Hitler nu mai era conducătorul unei victorii inevitabile, ci prizonierul propriei obsesii.
Arhiva Ciudățeniilor Istoriei aduce la lumină întâmplări care îți dau fiori, dar și curiozitatea de a săpa mai adânc.
Surse:
- Richard Overy – „Russia’s War: A History of the Soviet Effort: 1941–1945”
- Ian Kershaw – „Hitler: A Biography” (vol. II)
