Ziarul celor fără adăpost din Brazilia: cum "Boca de Rua" redă demnitatea străzii prin jurnalism
La Porto Alegre, în Brazilia, un ziar scris integral de persoane fără adăpost oferă acestora o voce, un venit și o cale de reintegrare socială. "Boca de Rua" este mai mult decât presă: e un act de rezistență.
Ce este "Boca de Rua" și cum funcționează
Într-un colț agitat al orașului Porto Alegre, din sudul Braziliei, un ziar neobișnuit sfidează convențiile jurnalismului modern. Se numește "Boca de Rua" (în traducere liberă, „Vocea Străzii”) și este scris, editat și vândut de oameni care trăiesc sau au trăit pe străzi.
Potrivit unui articol publicat pe 12 mai 2025 în The Guardian, "Boca de Rua" este unic în peisajul media brazilian: este singurul ziar din America Latină în care nicio persoană implicată în procesul editorial nu are domiciliu stabil. Fondat în anul 2000 de organizația non-guvernamentală FUNDARTE, proiectul a fost conceput ca o formă de expresie pentru cei marginalizați, dar a crescut într-o adevărată mișcare civică.
Articolele sunt scrise în cadrul unor ateliere săptămânale, organizate în spații comunitare, unde oamenii străzii participă la sesiuni de redactare, corectură și plan editorial.
"Aici nu scriem despre oameni fără adăpost, ci cu ei, și pentru ei", explică coordonatoarea proiectului, Claudia Canabarro, într-un interviu acordat The Guardian.
Participanții nu primesc salarii, însă păstrează integral veniturile din vânzarea publicației. Ziarul este distribuit lunar, în peste 1.000 de exemplare, iar prețul este sugerat, nu impus. Cititorii aleg să plătească adesea mai mult, pentru că nu cumpără doar o publicație, ci sprijină o formă de rezistență socială.
De-a lungul anilor, modelul "Boca de Rua" a fost preluat și adaptat în peste 30 de orașe din 11 țări, inclusiv Germania, Australia, SUA și Marea Britanie. În Porto Alegre, inițiativa a devenit parte a rețelei internaționale INSP (International Network of Street Papers), care susține peste 90 de astfel de publicații în întreaga lume.
Publicația a fost fondată în 2000 ca răspuns la stigmatizarea extremă a celor fără adăpost în mass-media tradițională. În loc să fie doar subiecte de știri, aceștia au devenit autori: își spun propriile povești, își exprimă opiniile și trag semnale de alarmă asupra problemelor reale de la firul ierbii.
Fiecare articol din "Boca de Rua" trece printr-un proces editorial participativ, cu ateliere săptămânale în care se discută teme, se corectează texte și se iau decizii colective. Jurnaliștii sunt voluntari, dar își câștigă traiul prin vânzarea publicației pe străzile orașului.
O problemă structurală: Brazilia și criza locuințelor
Brazilia se confruntă cu una dintre cele mai severe crize de locuire din America Latină, cu peste 6,9 milioane de familii aflate în deficit locativ, conform datelor Institutului Brazilian de Geografie și Statistică (IBGE). Lipsa politicilor de locuire sustenabile, creșterea prețurilor imobiliare și urbanizarea haotică au lăsat milioane de persoane în pragul excluziunii sociale.
În orașe precum Porto Alegre, São Paulo sau Rio de Janeiro, trotuarele, piețele și pasajele subterane au devenit „cartiere” informale pentru mii de oameni rămași fără adăpost. Mulți provin din familii destrămate, au suferit abuzuri sau au fost afectați de probleme de sănătate mintală netratate.
Una dintre provocările majore este lipsa adăposturilor decente și a programelor eficiente de reinserție. Adesea, centrele existente sunt suprapopulate, precare și lipsite de sprijin psihologic sau de acces la formare profesională.
Pentru mulți, dependența de droguri, violența stradală și sărăcia extremă sunt realități zilnice, iar autoritățile intervin mai degrabă coercitiv decât social. În acest context, "Boca de Rua" nu doar informează, ci creează un spațiu simbolic în care cei marginalizați pot revendica dreptul la demnitate, participare și reprezentare publică.
Jurnalism de stradă: cuvinte în loc de tăcere
Reportajele publicate de „Boca de Rua” sunt construite din realitatea brută a celor care le trăiesc. Temele abordate includ:
- viața în adăposturi improvizate și riscurile constante de evacuare
- abuzurile frecvente din partea poliției sau ale unor autorități corupte
- absența serviciilor de sănătate mintală, în special pentru dependenți sau persoane cu traume
- mărturii dureroase despre consumul de droguri, abuz, spitalizări forțate și eforturi de recuperare
- poeme, eseuri, cronici personale scrise în limbajul simplu al străzii
Textele nu sunt cosmetizate. Sunt directe, dure, autentice, dar tocmai prin această sinceritate radicală, ele ating. "Nu vrem milă, vrem respect", spun adesea autorii ziarului.
Claudia Canabarro, declară în continuare :
„Jurnalismul nostru nu e despre a da voce cuiva. Vocea există deja. E despre a crea spațiul în care să fie auzită”.
Această formă de jurnalism participativ demontează clișeele despre oamenii fără adăpost și creează empatie, nu prin retorică, ci prin umanitate.
Impact și recunoaștere internațională
"Boca de Rua" nu este doar un fenomen local, ci un simbol al schimbării sociale prin cuvânt. Publicația a fost distinsă cu mai multe premii internaționale pentru inovație jurnalistică și incluziune socială, fiind studiată în universități din Europa și America de Sud ca exemplu de presă comunitară radicală.
Proiectul este susținut de organizații precum INSP (International Network of Street Papers), Goethe-Institut, UNESCO Brazilia, și beneficiază de granturi pentru dezvoltarea capacităților editoriale și formarea jurnaliștilor din stradă.
În 2022, „Boca de Rua” a fost inclus în programul internațional Cities for Human Rights, ca model de bună practică în promovarea drepturilor omului prin media alternativă. De asemenea, publicația a fost invitată să participe la forumuri globale despre media independentă și jurnalism participativ.
Impactul concret se vede în viețile celor implicați: unii au fost acceptați în programe de alfabetizare, alții au fost cooptați de posturi de radio comunitare, iar câțiva au început să susțină ateliere pentru tineri aflați în situații de risc. Într-un mediu ostil, „Boca de Rua” a devenit nu doar o platformă editorială, ci și o rețea informală de sprijin, solidaritate și educație civică.
De-a lungul anilor, mai mulți colaboratori ai ziarului au reușit să iasă din stradă, să își continue studiile sau să se angajeze. Alții au găsit sens și sprijin într-o comunitate care altfel i-ar fi uitat.
Sursa: The Guardian.
