Turing, geniul care a vorbit cu mașinile și a tăcut în fața lumii

O minte care vedea ce alții nu puteau concepe

Alan Turing nu era un om obișnuit. Era acel tip de geniu neliniștit care își punea întrebări acolo unde alții se opreau. Încă din copilărie, demonstra o gândire abstractă ieșită din comun, cu o înclinație către logică, cifre și structuri pe care nu le vedea nimeni. La doar 24 de ani, Turing publica un articol despre ceea ce azi numim "mașina universală" — fundamentul teoretic al tuturor computerelor moderne.

Dar geniul său nu a rămas o simplă abstracție academică. Când a început al Doilea Război Mondial, Turing a fost cooptat în secret la Bletchley Park, centrul britanic de criptanaliză, pentru a sparge codul Enigma folosit de naziști.

Războiul din umbră: omul care a spart Enigma

Codul Enigma era considerat de neînfrânt. Era schimbat zilnic, avea miliarde de combinații, iar germanii erau siguri că este imposibil de spart. Turing a contrazis această certitudine. A creat o mașină electromecanică – strămoșul calculatorului modern – care putea reduce timpul de decodare de la luni la ore. Mașina sa, numită „Bombe”, a devenit arma secretă a Aliaților.

Cu fiecare mesaj interceptat și decriptat, Turing și echipa sa salvau mii de vieți. A scurtat războiul cu cel puțin doi ani și a contribuit decisiv la înfrângerea Germaniei naziste. Dar, în mod ironic, contribuția sa a rămas secretă zeci de ani. Oficial, el nu era erou. Era un nume anonim într-un dosar clasificat.

Judecat pentru iubire, nu pentru trădare

După război, Turing nu a primit o medalie. A primit o condamnare. În 1952, a fost arestat pentru „indecență gravă”, adică homosexualitate – considerată infracțiune în Marea Britanie a vremii. Statul britanic nu l-a decorat, ci l-a înfierat. L-a pus să aleagă între închisoare și castrare chimică. A ales a doua variantă. Un tratament umilitor cu estrogen, menit să-i „vindece” orientarea sexuală.

În urma tratamentului, Turing a suferit efecte fizice și psihice devastatoare. A fost marginalizat, monitorizat de serviciile secrete, exclus din proiectele științifice importante. Geniul care câștigase războiul pentru Marea Britanie devenise o pată de rușine pentru aceeași societate pe care o salvase.

Un măr mușcat și o moarte simbolică

Pe 7 iunie 1954, Alan Turing a fost găsit mort în casa sa. Avea doar 41 de ani. Lângă pat – un măr mușcat, despre care se spune că era otrăvit cu cianură. Oficial, s-a vorbit despre sinucidere. Dar misterul persistă. A fost o alegorie inspirată din basmul Albă ca Zăpada, una dintre poveștile sale preferate? Sau a fost un mesaj final către o lume care nu l-a înțeles?

Cert e că lumea pierduse prea devreme un om care gândea cu decenii înaintea timpului său.

Moartea sa a trecut aproape neobservată. Nicio ceremonie. Niciun monument. Doar tăcere. Turing devenise un erou de care lumea voia să uite. Dar istoria are un mod ciudat de a reveni.

Târziul tribut și adevăruri reîngropate

Abia în 2009, prim-ministrul britanic Gordon Brown a prezentat scuze publice pentru tratamentul aplicat lui Turing. În 2013, Regina i-a acordat grațiere postumă. În 2021, chipul său a fost pus pe bancnota de 50 de lire. Dar cât valorează o reparație după o umilință care a ucis?

Turing nu a fost doar un matematician. A fost un vizionar. A înțeles înaintea tuturor că o mașină ar putea gândi. Și că uneori, cele mai mari revoluții nu se fac cu arme sau lozinci, ci cu tăcere și formule. A fost un om care a văzut viitorul – și pe care prezentul nu l-a putut accepta.

Testul Turing, pe care l-a propus în 1950, rămâne și azi un punct de reper: o mașină poate fi considerată inteligentă dacă, în conversație, nu poate fi deosebită de un om.

Paradoxal, omenirea a eșuat adesea în testul invers: să recunoască și să respecte umanitatea din spatele diferențelor.

Codul umanității n-a fost spart încă

Alan Turing a salvat lumea de sub umbrela nazismului. Dar lumea nu l-a salvat de sub umbrela ignoranței. Povestea lui nu este doar despre război și știință, ci despre cât de ușor o societate își condamnă geniile atunci când nu se potrivesc tiparelor.

Astăzi, trăim în era pe care a prefigurat-o. Telefoanele, internetul, inteligența artificială – toate sunt, într-un fel, ecoul gândirii sale. Dar până când nu vom învăța să tratăm oamenii cu aceeași empatie cu care ne tratăm mașinile, vom rămâne tot captivi într-o Enigmă morală.

Arhiva Ciudățeniilor Istoriei aduce la lumină întâmplări care îți dau fiori, dar și curiozitatea de a săpa mai adânc.

Surse: BBC History, The Guardian