Submarinul care a ieșit la suprafață... peste o navă japoneză cu elevi: tragedia Ehime Maru

Arhiva Ciudățeniilor Istoriei ne poartă azi într-un colț al Pacificului, unde o simplă manevră de rutină s-a transformat într-o tragedie diplomatică, morală și militară. Într-o zi senină, o demonstrație de forță americană a sfârșit prin a distruge o navă japoneză pașnică, plină cu elevi.

Nu era război. Era pace. Și tocmai de aceea povestea e atât de greu de uitat.

O navă școlară și un submarin cu spectatori

În dimineața zilei de 9 februarie 2001, nava japoneză Ehime Maru naviga în apropierea coastelor Hawaii. Era un vas de pescuit folosit pentru instruirea elevilor de liceu din Prefectura Ehime. Elevii învățau despre viața marină și tehnici de pescuit, într-o excursie menită să îi apropie de munca maritimă.

La doar câțiva kilometri distanță, submarinul nuclear american USS Greeneville (clasa Los Angeles) se pregătea pentru o demonstrație. La bord se aflau mai mulți civili VIP — oameni de afaceri, sponsori ai Marinei SUA, invitați pentru a experimenta puterea și eleganța tehnologică a forțelor americane.

Printre manevrele planificate: "emergency ballast blow", o ieșire spectaculoasă la suprafață cu viteză maximă, ca din filme.

Impactul

La ora 13:43, în apele liniștite din sudul insulei Oahu, Hawaii, totul s-a schimbat într-o fracțiune de secundă. Submarinul american USS Greeneville, cu propulsie nucleară, a executat ceea ce se numește „emergency ballast blow” — o manevră spectaculoasă, în care submarinul este propulsat cu forță la suprafață, ca o săgeată neagră din adâncurile oceanului.

Doar că această săgeată a țintit fără voie o navă nevinovată: Ehime Maru, vasul japonez de instruire pentru elevi. Aflat exact în zona de ascensiune a submarinului, corpul metalic al navei a fost sfâșiat de botul dur al Greeneville-ului.

Lovitura a fost violentă, un impact frontal în zona chilei — partea inferioară a vasului. În câteva secunde, structura navei japoneze a cedat. Panica s-a instalat instantaneu: țipete, zgomot de metal rupt, apa care pătrundea năvalnic în interior, elevi care căutau ieșirea... și timpul care nu mai avea răbdare.

În mai puțin de 10 minute, Ehime Maru a fost înghițită de ocean. S-a scufundat sub ochii îngroziți ai supraviețuitorilor, dar și ai echipajului submarinului — care nu avea nici bărci de salvare, nici capacitatea tehnică de a interveni imediat.

A fost un dezastru în tăcere. 35 de persoane au fost salvate cu ajutorul bărcilor din zonă și al gărzii de coastă americane, alertate rapid. Dar pentru nouă suflete, salvarea nu a mai venit:

• Patru elevi de liceu — adolescenți aflați într-o simplă călătorie educațională,
• Doi profesori care îi însoțeau,
• Și trei membri ai echipajului, prinși în camerele tehnice de sub punte.

Submarinul, deși intact structural, părea complet dezarmat moral. Ofițerii au privit în tăcere ce se întâmpla. Comandantul, căpitanul Scott Waddle, a ordonat activarea procedurilor de urgență, dar era deja prea târziu pentru cei prinși sub puntea ruptă a navei japoneze.

Mai târziu, ancheta oficială avea să scoată la iveală faptul că nava fusese detectabilă, dar verificările fuseseră insuficiente. Periscopul fusese folosit doar câteva secunde, iar sonar-ul nu fusese verificat riguros. Totul, din grabă. Totul, pentru spectacol.

Dar în ocean, nu există spectatori. Doar victime.

Unde s-a greșit?

O anchetă extinsă a scos la iveală un tablou sumbru al neglijenței:

• Echipajul nu a folosit complet sonar-ul pentru a verifica zona;
• Periscopul a fost folosit doar câteva secunde, insuficient pentru observarea navelor din apropiere;
• Civilii prezenți în cabina de comandă au distras echipajul;
• Decizia de a efectua manevra riscantă nu a fost dublată de verificările riguroase necesare.

Căpitanul submarinului, Scott Waddle, a fost în centrul scandalului. Și-a recunoscut greșeala și nu a fost judecat de curtea marțială, ci a fost trecut în rezervă cu onoare — o decizie care a stârnit furie în Japonia.

Furie, durere și diplomație

În Japonia, tragedia a fost primită cu consternare și indignare. Imaginea unor copii nevinovați, uciși de un submarin nuclear, în timp ce oficialii americani făceau demonstrații pentru VIP-uri, a devenit un simbol al dezechilibrului între putere și responsabilitate.

Premierul japonez a cerut explicații, iar președintele George W. Bush și oficiali ai Marinei Americane și-au cerut scuze public.

SUA a finanțat recuperarea epavei Ehime Maru de pe fundul oceanului, pentru a permite găsirea corpurilor și repatrierea lor. A fost una dintre cele mai costisitoare operațiuni de acest fel — și una dintre cele mai dureroase.

O lecție amară

Tragedia Ehime Maru rămâne un reper în istoria navală a secolului XXI. Nu a fost un act de război, ci o demonstrație de orgoliu. Un spectacol planificat pentru imagine s-a transformat în moarte reală. Civilii nu au ce căuta în cabina de comandă a unui submarin în exercițiu. Iar tehnologia, oricât de spectaculoasă, trebuie manevrată cu respect față de viața umană.

Arhiva Ciudățeniilor Istoriei aduce la lumină întâmplări care îți dau fiori, dar și curiozitatea de a săpa mai adânc.