Spațiul: noua arenă a rivalității militare – de la hacking-ul sateliților la reactoare nucleare lunare

Sateliții, noii vectori ai conflictelor cibernetice

Spațiul exterior a încetat să mai fie doar o frontieră a explorării și s-a transformat într-un câmp de luptă nevăzut. Peste 12.000 de sateliți activi orbitează Pământul, gestionând comunicațiile globale, navigația (GPS, GLONASS, Beidou), colectarea de informații, detectarea rachetelor și infrastructura economică.

Or, tocmai această dependență îi face vulnerabili. În mai 2025, presa internațională relata un incident în care hackeri pro-Kremlin ar fi deturnat un satelit ce transmitea programe de televiziune în Ucraina, înlocuind programele obișnuite cu imagini ale paradei de Ziua Victoriei de la Moscova. Mii de telespectatori au văzut pe ecrane tancuri și soldați, un mesaj psihologic menit să intimideze și să arate că războiul secolului XXI se poartă și în cosmos.

„Dacă poți împiedica un satelit să comunice, poți provoca o perturbare semnificativă”, a explicat Tom Pace, CEO al companiei de securitate cibernetică NetRise, citat de Euronews.„Gândiți-vă la GPS. Imaginați-vă că o întreagă populație ar pierde accesul. Confuzia ar fi uriașă.”

Nu e doar teorie. În primele zile ale invaziei din 2022, compania americană Viasat — furnizor de servicii satelitare pentru armata Ucrainei — a fost lovită de un atac cibernetic masiv, atribuit Moscovei, care a afectat zeci de mii de modemuri și a creat pene de comunicații în mare parte din Europa.

Armele antisatelit și amenințarea nucleară

În prezent, amenințarea escaladează. Oficialii de securitate din SUA au avertizat că Rusia dezvoltă o armă antisatelit cu componentă nucleară. Scenariul: detonarea unei încărcături în orbită joasă, capabilă să genereze un impuls electromagnetic care să „prăjească” simultan sute de sateliți.

„Dacă această armă ar fi plasată în spațiu, ar fi sfârșitul erei spațiale”, a spus reprezentantul american Mike Turner, comparând pericolul cu „criza rachetelor cubaneze în spațiu”.

O astfel de acțiune ar încălca Tratatul privind spațiul cosmic din 1967, care interzice amplasarea armelor de distrugere în masă pe orbite sau corpuri cerești. Chiar și așa, temerile cresc. Dacă orbita joasă ar deveni inutilizabilă timp de un an, SUA și aliații săi ar rămâne fără sateliți esențiali pentru economie, apărare și avertizare timpurie împotriva rachetelor.

În mod paradoxal, nici Rusia și nici China nu ar fi imune. Totuși, analiștii notează că aceste state par mai puțin dependente de infrastructura civilă orbitală, ceea ce le-ar putea oferi un avantaj strategic.

Luna – competiția pentru energie și resurse

În paralel cu rivalitatea orbitală, o altă confruntare ia amploare: cine va domina Luna.

NASA a confirmat că intenționează să instaleze până în 2030 un reactor nuclear de 100 kW pe suprafața lunară, parte a programului „Fission Surface Power”. Scopul: alimentarea bazelor de pe Lună și pregătirea misiunilor spre Marte.

Sean Duffy, administratorul interimar al NASA, a subliniat pentru People:

„Este vital ca SUA să facă acest pas înaintea Chinei și a Rusiei. Nu e vorba doar de explorare, ci de securitatea energetică a viitorului.”

China și Rusia au anunțat planuri similare pentru propriile reactoare lunare în următorul deceniu. În joc nu e doar prestigiul, ci și resursele. Luna este bogată în heliu-3, un izotop considerat combustibil ideal pentru fuziunea nucleară, o tehnologie aflată încă în dezvoltare, dar care promite energie aproape nelimitată.

Joseph Rooke, expert britanic în securitate cibernetică, a avertizat pentru Euronews:

„Nu mai vorbim de științifico-fantastic. Dacă cineva reușește să domine energetic Pământul prin exploatarea heliului-3, jocul e terminat.”

Întrebări legale și etice

Problema este că tratatele actuale nu acoperă clar aceste noi realități. Outer Space Treaty interzice armele nucleare, dar nu și reactoarele energetice. Astfel, instalarea unui reactor pe Lună ar fi legală, însă implică riscuri majore.

Jurista Michelle Hanlon, specializată în drept spațial, atrăgea atenția într-o analiză pentru Space.com:

„Dacă o națiune instalează o bază energetică pe Lună și declară o zonă de securitate în jurul ei, practic creează o revendicare teritorială de facto. Asta contravine spiritului tratatelor internaționale.”

În plus, militarizarea sateliților și testele antisatelit creează un fenomen secundar periculos: deșeurile spațiale. Resturile rezultate din distrugerea unui singur satelit pot rămâne în orbită decenii întregi, amenințând alte echipamente civile și militare.

China și discursul „antimilitarizare”

Oficialii chinezi susțin că nu își doresc o cursă a înarmărilor. Liu Pengyu, purtătorul de cuvânt al Ambasadei Chinei la Washington, declara:

„SUA sunt cele care militarizează spațiul. Au extins forța militară, au creat alianțe și încearcă să transforme spațiul într-o zonă de război.”

Totuși, realitatea arată altfel. Beijingul investește masiv în propriul sistem de navigație Beidou, în tehnologii antisatelit și în proiecte de infrastructură lunară. Deși retorica oficială este împotriva „weaponization”, competiția rămâne acerbă.

Spațiul, noua frontieră a puterii globale

În numai câteva decenii, omenirea a trecut de la rivalitatea pentru lansarea primului satelit la o competiție pentru controlul energiei și informației la scară cosmică.

• Sateliții pot fi neutralizați prin hacking sau prin arme antisatelit.
• Orbita joasă riscă să devină inutilizabilă în cazul unui atac nuclear spațial.
• Luna se transformă într-o miză strategică, cu resurse capabile să asigure dominația energetică a viitorului.

Pentru moment, cursa nu are un arbitru clar. Tratatul din 1967 este depășit, iar alianțele internaționale sunt fragile. Dincolo de ambiții naționale, planeta riscă să se confrunte cu un paradox: explorarea spațiului, visul colectiv al omenirii, să devină o nouă scenă a conflictelor geopolitice.

„Aceasta nu mai este doar o competiție pentru știință sau prestigiu. Este o luptă pentru viitorul ordinii mondiale”, rezumă Joseph Rooke.

Surse principale: Euronews, AP News, People, Space.com