SFINȚIREA CATEDRALEI NAȚIONALE – UN MOMENT ISTORIC PENTRU ROMÂNIA ȘI PENTRU BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ - Video

Catedrala Mântuirii Neamului, cel mai grandios lăcaș de cult ortodox din România, a fost sfințită duminică, 26 octombrie 2025, în prezența Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a Patriarhului Daniel. Evenimentul marchează Centenarul Patriarhiei și împlinește visul unei națiuni.

București, 26 octombrie 2025 – România a trăit astăzi un moment de referință în istoria sa spirituală și națională.
Catedrala Mântuirii Neamului, devenită simbol al unei epoci și al unității credinței românești, a fost sfințită într-o ceremonie grandioasă, în prezența a peste 12.000 de oameni – oficiali, clerici și pelerini din țară și din străinătate.
Evenimentul, încărcat de semnificație religioasă și istorică, a însemnat împlinirea unui ideal vechi de peste un secol: ridicarea unei catedrale reprezentative pentru poporul român și pentru eroii săi.

CEREMONIA SFINȚIRII – ÎNTRE SOLEMNITATE, EMOȚIE ȘI ISTORIE VIE

Dimineața zilei de 26 octombrie a început sub un cer senin, peste care primele raze de soare se reflectau în cupolele aurii ale Catedralei Naționale. Pe Calea 13 Septembrie, mii de oameni veniți din toate colțurile țării urcau spre esplanadă purtând icoane, prapori și steaguri tricolore.

La ora 7:30, în dangătul clopotelor, a început Slujba Sfintei Liturghii, oficiată de Episcopii vicari patriarhali Varlaam Ploieșteanu și Paisie Sinaitul, împreună cu Episcopul vicar Timotei Prahoveanul și un sobor extins de preoți și diaconi.
Cântările Corului Patriarhal răsunau în bolțile înalte, iar lumina filtrată prin vitralii se reflecta pe mozaicurile aurii, creând o atmosferă de reculegere și măreție.

În jurul orei 10:15, odată cu bătăile solemne ale celor șase clopote, și-au făcut intrarea Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, și Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
La sosire, au fost întâmpinați de tineri teologi în veșminte albe, cu flori și fanfară bisericească. Aerul era plin de miros de tămâie, iar mulțimea, în tăcere, privea spre treptele Catedralei cu o emoție greu de descris.

În interior s-au aflat aproximativ 3.000 de invitați oficiali – ierarhi, demnitari, academicieni și diplomați. Pe esplanadă, peste 9.000 de pelerini au urmărit slujba pe ecrane uriașe. Ceremonia s-a desfășurat într-o liniște deplină, întreruptă doar de cântările corului și de rugăciunile rostite în același timp de mii de oameni.

DEMINTARI, IERARHI ȘI ÎNALTĂ ASISTENȚĂ

La eveniment au fost prezenți Primarul general al Capitalei, Nicușor Dan, împreună cu partenera sa Mirabela Grădinaru și cei doi copii, Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, Premierul Ilie Bolojan, Președinții Senatului și Camerei Deputaților, Mircea Abrudean și Sorin Grindeanu, foștii președinți Emil Constantinescu și Traian Băsescu, Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române, și Alteța Sa Regală Principele Radu.
Lor li s-au alăturat Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, Nunțiul Apostolic Giampiero Gloder, Arhiepiscopul Mitropolit Monseniorul Aurel Percă și numeroși ierarhi din Grecia, Serbia, Bulgaria, Cipru și Republica Moldova.

În total, 65 de ierarhi, 70 de preoți și 12 diaconi au slujit în soborul condus de cei doi patriarhi. Veșmintele aurii și albe, reflectate în mozaicurile bizantine, au completat atmosfera de solemnitate și demnitate a momentului.

O LITURGHIE CARE A UNIT CERUL ȘI PĂMÂNTUL

Slujba de sfințire a picturii în mozaic a atins punctul culminant la ora prânzului.
În momentul citirii Actului de Sfințire, liniștea a fost deplină. Pe esplanadă, mii de oameni au îngenuncheat pe marmura albă, iar dangătul clopotului mare, de 25 de tone, s-a auzit până departe, peste acoperișurile orașului.

După ceremonie, Patriarhul Daniel a rostit un cuvânt de mulțumire:

„Catedrala Națională nu este doar o construcție de piatră, ci un semn al biruinței credinței, o rugăciune înălțată pentru toți eroii neamului și pentru generațiile care vor urma.”

La final, Patriarhul României i-a oferit Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I o icoană în mozaic bizantin, simbol al comuniunii dintre Bisericile Ortodoxe.

„Pictura din acest preafrumos lăcaș coboară, în chip tainic și adevărat, cerul pe pământ”, a spus Bartolomeu I, subliniind frumusețea mozaicului de sticlă de Murano, care continuă tradiția bizantină a Constantinopolului și a Ortodoxiei universale.

Cuvintele celor doi patriarhi au fost întâmpinate cu aplauze, iar mulțimea a răspuns cu tradiționalul „Întru mulți ani!”.

CUPTORUL DE LUMINĂ AL MULȚIMII

După slujbă, credincioșii s-au așezat la rând pentru a se închina în Sfântul Altar – un gest care a continuat ore întregi. Pelerini din Maramureș, Bucovina, Banat, Dobrogea, dar și din diaspora, au vorbit despre „o zi care nu se va uita niciodată”.

Copiii purtau stegulețe tricolore, bătrânii țineau icoane, iar pe chipurile lor se citea recunoștință și liniște.
Echipele de voluntari și jandarmii au asigurat ordinea cu discreție, în timp ce Patriarhia a distribuit apă, icoane comemorative și pliante despre istoria Catedralei.

La amiază, când clopotele au bătut din nou, mii de oameni au cântat „Apărătoare Doamnă”, transformând esplanada într-o mare de rugăciune și emoție.

„Am venit de la 500 de kilometri depărtare. E o zi care ne apropie pe toți”, a spus un pelerin din Cluj.

CATEDRALA NAȚIONALĂ – POVESTEA UNEI CONSTRUCȚII FĂRĂ EGAL

Dorința de a ridica un lăcaș reprezentativ pentru întreaga națiune română s-a născut în 1884, odată cu Regele Carol I și Mitropolitul Iosif Naniescu, ca semn de recunoștință față de eroii independenței.
După decenii de întreruperi, proiectul a prins contur în 2010, iar în 2025 visul a devenit realitate.

O construcție monumentală

Edificiul măsoară 127 de metri înălțime, 126 de metri lungime și 68 de metri lățime.
La interior, poate găzdui aproximativ 8.000 de persoane – 5.000 în picioare la parter și 3.000 pe scaune și în galerii.
Fundația are cinci metri grosime, iar pereții sunt din beton armat și cărămidă.
La subsol se află necropola patriarhală cu 27 de cripte, inspirată de Bazilica „Sfântul Petru” din Roma.

Interiorul– între tradiție și modernitate

Catedrala este construită în formă de cruce, având mai multe niveluri: subsol, parter și galerii laterale.
Accesul spre zonele superioare se face prin lifturi panoramice, care permit vizitatorilor să ajungă până la cota 71 de metri, în jurul turlei principale.
De acolo, se deschide o panoramă spectaculoasă asupra întregii Capitale.

Interiorul este decorat în întregime cu mozaic din sticlă de Murano, realizat de echipe de iconografi români, sub îndrumarea Patriarhului Daniel. Scenele biblice și portretele sfinților români sunt realizate cu migală, folosind peste 10 milioane de piese de sticlă colorată, montate manual.

Placajele exterioare sunt din piatră naturală, iar pardoselile interioare din marmură de Rușchița.

Clopotele – “glasul unei naţiuni”

Pe lângă dimensiunile sale impresionante, Catedrala Națională își anunță prezența printr-un sunet unic, inconfundabil – glasul celor șase clopote care răsună din turla principală. Fiecare dintre ele poartă o semnificație aparte, iar împreună formează o „orchestră de bronz” menită să însoțească momentele importante ale Bisericii și ale țării.

Cele șase clopote au fost turnate în Austria, la renumita turnătorie Grassmayr din Innsbruck, un atelier care lucrează pentru biserici de pe toate continentele de mai bine de 400 de ani. Pentru România, Grassmayr a creat o serie specială, adaptată acustic pentru spațiul vast al Catedralei.

Cel mai mare clopot, numit „Clopotul Național”, cântărește 25 de tone și are un diametru de aproape 3 metri. Este unul dintre cele mai mari clopote cu bătaie liberă din Europa. Sunetul său grav, cu rezonanță în nota La, se poate auzi până la 15 kilometri distanță, în zilele senine. Este dedicat Eroilor Neamului Românesc, iar pe suprafața lui sunt gravate efigii, citate biblice și simboluri naționale.

Celelalte cinci clopote, dispuse în trepte de greutate și ton, completează ansamblul sonor. Ele acoperă o gamă întreagă de frecvențe, formând o armonie care, odată pusă în mișcare, produce o undă de vibrație distinctă – un sunet cald, rotund, care nu doar se aude, ci se simte în piept.

Clopotele sunt „glasul Bisericii”, dar și vocea unei națiuni unite în credință. Ele cheamă la rugăciune, anunță sărbătorile mari și răsună în zilele de doliu național, devenind legătura sonoră dintre cer și pământ.

Fiecare clopot poartă o inscripție: numele Patriarhului Daniel, anul turnării și dedicația pentru România și eroii săi. Gravurile sunt realizate manual, în relief fin, iar conturul crucilor este umplut cu foiță de aur.

Montarea clopotelor, în toamna anului 2018, a fost un moment spectaculos, privit de sute de oameni. Ridicate cu macarale de mare tonaj, clopotele au fost instalate în clopotnița de 60 de metri, unde se află și sistemul modern de balans controlat electronic. Cu toate acestea, sunetul lor este natural, generat de bătaia de bronz a limbii, nu de difuzoare sau amplificatoare – o îmbinare rară între tradiție și tehnologie.

„Glasul acestor clopote nu este doar acustic, ci simbolic. Este chemarea unei generații care a construit, cu jertfă și credință, un reper al spiritualității românești”, a transmis Patriarhul Daniel la momentul sfințirii lor.

De atunci, clopotele răsună la marile praznice, la sărbători naționale și la momente de rugăciune comună, iar ecoul lor – grav și nobil – s-a transformat în sunetul de recunoaștere al Catedralei Mântuirii Neamului.

Tehnică și simbol

Ridicarea Catedralei Naționale a fost una dintre cele mai ample lucrări de construcție realizate în România ultimelor decenii.
Proiectarea a durat aproape trei ani și a implicat peste 300 de specialiști – arhitecți, ingineri, sculptori, pictori, iconografi, restauratori și tehnicieni. Fiecare detaliu, de la fundație până la ultima piesă de mozaic, a fost gândit pentru a rezista timpului și pentru a reflecta credința unei întregi națiuni.

Lucrările au început oficial în 2010, iar șantierul a funcționat aproape fără întrerupere timp de 15 ani, până în 2025, când au fost încheiate pictura interioară, montarea mozaicurilor și ultimele finisaje exterioare.
Zeci de echipe s-au succedat de-a lungul anilor, coordonând procese diferite – de la execuția structurii de rezistență, la restaurarea icoanelor, la iluminarea interioară și integrarea sistemelor acustice.

Costul total al construcției depășește 200 de milioane de euro, sumă provenită din donații private, contribuția Patriarhiei Române și sprijin financiar guvernamental.
Fiecare etapă a fost realizată în conformitate cu standardele tehnice moderne, obținând avizele tuturor autorităților competente – Inspectoratul de Stat în Construcții, Inspectoratul pentru Situații de Urgență, Primăria Capitalei și Comisia Națională a Monumentelor Istorice.

Catedrala a fost proiectată pentru a găzdui evenimente majore, cu participarea a mii de persoane, fără a compromite siguranța structurală.
S-au făcut simulări pentru evacuare, rezistență seismică și acustică, astfel încât edificiul să îndeplinească toate normele internaționale în materie de construcții monumentale.

Dincolo de dimensiunile sale, Catedrala Națională este o expresie a echilibrului dintre credință și știință: o lucrare de inginerie modernă ridicată în slujba spiritului.
Îmbinarea materialelor tradiționale – piatră, marmură, mozaic – cu tehnologiile contemporane – sisteme de ventilație, rezonanță controlată și iluminare digitală – transformă lăcașul într-un monument al timpului nostru.

Prin amploarea și simbolistica ei, Catedrala devine nu doar o construcție, ci o mărturie a continuității românești: o dovadă că modernitatea și tradiția pot coexista armonios, într-un edificiu menit să dureze secole.

SEMNIFICAȚIA NAȚIONALĂ – UNITATE, MEMORIE ȘI DEMNITATE

Catedrala Mântuirii Neamului nu este doar o construcție monumentală, ci mărturia unei națiuni care și-a dorit un loc unde credința și istoria să se întâlnescă.
Edificiul a fost gândit ca un omagiu adus eroilor români din toate timpurile, celor care au apărat credința, limba și pământul. În marmura albă a treptelor și în pietrele zidurilor se regăsește jertfa unei națiuni care, oricât de încercată, nu și-a pierdut niciodată nădejdea.

Ridicată în inima Capitalei, pe colina care domină orașul, Catedrala poartă în zidurile sale povestea unui popor care, de-a lungul veacurilor, și-a apărat sufletul prin credință.
Este locul în care rugăciunea pentru cei căzuți se împletește cu recunoștința celor vii, iar liniștea altarului devine o promisiune pentru generațiile ce vor veni.

Fiecare detaliu, de la mozaicul de Murano până la sunetul clopotelor, poartă în el simbolul continuității românești – credința care unește și trece dincolo de vremuri.
Prin arhitectura sa grandioasă, dar cumpătată, Catedrala exprimă demnitatea unui popor care își afirmă identitatea spirituală, nu prin triumf, ci prin echilibru și răbdare. Este o construcție care nu domină orașul, ci îl binecuvântează.

Cupolele aurii, vizibile de la kilometri depărtare, nu sunt doar podoabe arhitecturale – ele sunt semnele vizibile ale unei rugăciuni care urcă mereu spre cer, purtând în ea speranța unui popor.

Într-o epocă a vitezei și a uitării, Catedrala Mântuirii Neamului amintește că valorile durabile se clădesc în tăcere, cu efort și credință. Ea nu aparține doar Bisericii, ci întregii Românii – mirenilor, preoților, arhitecților, muncitorilor și pelerinilor care au pus o parte din sufletul lor în acest loc.

Pentru generațiile viitoare, Catedrala va rămâne un testament al unității naționale – o dovadă că, dincolo de diferențe și încercări, românii pot construi împreună ceva care dăinuie peste veacuri: o rugăciune din piatră, înălțată în numele credinței, al demnității și al speranței.

Surse: Articol realizat pe baza informațiilor publice din sursele Digi24, G4Media, Mediafax, HotNews, Antena3 CNN, Basilica.ro și Agerpres.

Vezi mai jos înregistrarea integrală a slujbei de sfințire a Catedralei Naționale, oficiată de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I și Patriarhul Daniel, duminică, 26 octombrie 2025.