Rodrigo Duterte câștigă alegerile pentru primăria Davao, în timp ce se află în detenție la Haga

Fostul președinte revine în forță: victoria de la distanță

Rodrigo Duterte, liderul dur și polarizant care a condus Filipinele cu mână de fier timp de șase ani, pare să fi reușit ceea ce puțini credeau posibil: o revenire politică spectaculoasă, deși se află în detenție la peste 10.000 de kilometri distanță de alegătorii săi. Cu o carieră marcată de controverse, dar și de o loialitate puternică în Davao, orașul pe care l-a transformat într-un bastion al ordinii prin măsuri dure, Duterte s-a reconectat cu electoratul său chiar și din spatele gratiilor Curții Penale Internaționale de la Haga, relatează Reuters.

Rezultatele provizorii ale alegerilor locale arată o victorie covârșitoare. Cu 80% din voturi numărate, Duterte a obținut un scor de opt ori mai mare decât principalul său adversar. Această diferență imensă de voturi demonstrează că, în ciuda acuzațiilor grave și a izolării fizice, imaginea sa de lider autoritar și protector al orașului rămâne profund înrădăcinată în conștiința colectivă a alegătorilor din Davao.

Campania electorală a fost, în mod evident, atipică. Fără mitinguri, fără interviuri în direct, fără apariții publice – doar mesaje transmise prin avocați, membri ai familiei și materiale video înregistrate anterior arestării. Și totuși, ecoul acestor mesaje a fost suficient pentru a mobiliza electoratul local, într-o demonstrație de forță care arată cât de mult contează capitalul simbolic și loialitatea în politica filipineză.

Victoria lui Duterte nu este doar un semnal de reziliență personală, ci și un mesaj dur pentru adversarii săi politici, atât la nivel național, cât și internațional. Este, în esență, un act de sfidare politică în fața instituțiilor externe care încearcă să-l tragă la răspundere, dar și în fața celor care au crezut că influența sa s-a încheiat odată cu mandatul prezidențial.

Această victorie de la distanță ridică, totodată, întrebări juridice și constituționale. Dacă va fi proclamat oficial câștigător, Rodrigo Duterte ar putea deveni primul primar din istorie care își preia mandatul în absență, aflat în custodia unei instanțe internaționale. Scenariul este fără precedent, dar familia și aliații săi politici spun că „se vor găsi soluții legale”.

Pentru susținătorii săi, victoria din 2025 este o reafirmare a leadershipului său. Pentru criticii internaționali, este o dovadă a cât de adânc este înrădăcinată cultura politică a autoritarismului în anumite regiuni ale lumii. Dar, indiferent de interpretare, un lucru este cert: Rodrigo Duterte nu a spus ultimul cuvânt.

Alegeri într-un climat politic tensionat

Alegerile locale și legislative intermediare din Filipine, desfășurate pe 13 mai 2025, au avut un context mult mai amplu decât simple confruntări locale: au fost un barometru național al forțelor politice aflate în conflict deschis. În centrul acestui conflict se află două nume grele ale politicii filipineze: președintele în exercițiu Ferdinand Marcos Jr. și vicepreședinta Sara Duterte, fiica fostului lider Rodrigo Duterte. Cândva aliați, cei doi s-au distanțat radical în ultimii ani, alimentând o rivalitate care acum domină scena politică națională.

Alegerile au fost percepute de analiști ca o luptă pentru influență și legitimitate, nu doar la nivel local, ci și în perspectiva alegerilor prezidențiale din 2028. Marcos a mizat pe întărirea sprijinului parlamentar, în timp ce Sara Duterte a încercat să mobilizeze baza electorală moștenită de la tatăl ei – o bază solidă, mai ales în sudul țării și în orașe precum Davao.

Rezultatele preliminare sugerează că alianța pro-Marcos a obținut o victorie parțială, câștigând cel puțin 6 din cele 12 locuri scoase la bătaie în Senat. Acest rezultat îi oferă președintelui un sprijin mai clar pentru inițiativele sale legislative, dar și o posibilă pârghie în procedura de destituire a vicepreședintei Duterte, inițiată recent de mai mulți parlamentari loiali puterii executive.

Pe fondul acestei lupte la vârf, alegătorii au fost martori la o campanie electorală tensionată, marcată de acuzații reciproce, propagandă intensă și tentative de intimidare a oponenților. Atmosfera polarizată a amplificat diviziunile regionale și a scos în evidență fragilitatea democrației filipineze, aflată la intersecția dintre moștenirea dictaturii, cultul personalității și presiunile geopolitice internaționale.

Pentru alegători, scrutinul a fost și un exercițiu de loialitate. În unele regiuni, alegerea candidaților a fost mai puțin despre programe politice și mai mult despre apartenență la un clan sau altul. Iar în Davao, sprijinul covârșitor pentru Rodrigo Duterte a fost interpretat ca un gest de respingere a influenței centrale și o reafirmare a identității locale.

În acest context, victoria lui Duterte nu poate fi separată de climatul politic general: ea este și un protest, și o reconfirmare, și un avertisment pentru cei care subestimează puterea simbolică a unor lideri locali.

Dinastia Duterte: influență care nu se stinge

Departe de a fi un caz izolat, succesul electoral al lui Rodrigo Duterte face parte dintr-o imagine mai amplă: consolidarea unei dinastii politice care, în ciuda criticilor interne și internaționale, rămâne una dintre cele mai influente din istoria recentă a Filipinelor.

Orașul Davao este nucleul acestei puteri. Aici, familia Duterte nu doar că domină administrația locală, ci a transformat orașul într-un simbol al politicii lor dure, cu accent pe ordine, disciplină și toleranță zero față de criminalitate. Rodrigo Duterte a fost primar al orașului timp de 22 de ani, în mai multe mandate, iar fiul său Sebastian i-a preluat ulterior rolul, continuând linia autoritară.

În alegerile din mai 2025, victoria lui Rodrigo Duterte vine la pachet cu alte două succese notabile în familie. Paolo Duterte, fiul cel mare, a fost reales în funcția de deputat în Congres, în timp ce Sebastian Duterte, actual primar în exercițiu, a fost reales în această funcție cu un sprijin considerabil din partea alegătorilor. În practică, acest lucru înseamnă că familia controlează nu doar executivul local, ci are și pârghii directe în legislativul național.

Această concentrare de putere nu este nouă în politica filipineză, unde dinastiile familiale sunt o realitate acceptată, deși tot mai controversată. Ce este remarcabil în cazul clanului Duterte este că, deși tatăl se află în detenție internațională, sprijinul popular nu a scăzut semnificativ. Dimpotrivă, arestarea pare să fi întărit mitul de „lider sacrificat pentru binele poporului”, o narațiune pe care campania familiei a știut să o valorifice cu abilitate.

Este imposibil să nu observăm și dimensiunea strategică a acestor poziționări: dacă Rodrigo Duterte va fi confirmat în funcția de primar, iar fiii săi își mențin funcțiile actuale, familia va avea o infrastructură completă de susținere în cazul unei eventuale candidaturi a vicepreședintei Sara Duterte în 2028. Această posibilitate este cu atât mai importantă cu cât Sara se află în prezent sub presiunea unui proces de destituire care, dacă va avea succes, o va scoate definitiv din cursa prezidențială.

Dinastia Duterte nu dă semne de retragere. Dimpotrivă, acționează metodic pentru a-și păstra pozițiile și pentru a-și reconfigura influența la nivel național, în ciuda provocărilor legale sau politice. Într-o țară unde politica se face în cercuri restrânse de putere, numele Duterte continuă să conteze – poate chiar mai mult decât în anii de apogeu prezidențial.

Arestat, dar...ales

Rodrigo Duterte se află în prezent într-o celulă a Curții Penale Internaționale din Haga, dar victoria sa în alegerile locale din Davao a făcut mai mult zgomot decât multe campanii desfășurate cu fast pe teren. Este o ironie a istoriei: un om acuzat de crime împotriva umanității pentru mii de execuții extrajudiciare, votat cu entuziasm de concetățenii săi pentru a-i conduce din nou.

Arestarea lui Duterte, survenită în martie 2025, a fost rezultatul unui mandat internațional emis de CPI. Procurorii îl acuză că a orchestrat o campanie violentă împotriva consumatorilor și traficanților de droguri, în urma căreia au murit între 12.000 și 30.000 de persoane, multe dintre ele fără o anchetă sau proces echitabil. În ciuda gravității acuzațiilor, arestarea sa a fost întâmpinată în Filipine cu reacții mixte – furie din partea susținătorilor și un sentiment de „în sfârșit” din partea societății civile și a activiștilor pentru drepturile omului.

Dar pentru alegătorii din Davao, imaginea lui Duterte ca „justițiarul care a adus liniște pe străzi” a rămas intactă. În ciuda absenței fizice, campania sa electorală a fost organizată meticulos de apropiați, prin înregistrări video preexistente, materiale distribuite pe rețelele de socializare și o mobilizare eficientă a electoratului fidel.

Mai mult decât atât, sprijinul popular s-a transformat într-o adevărată platformă de presiune asupra autorităților. Au apărut pancarte cu mesaje precum „Duterte nu este criminal, e salvatorul nostru”, iar în ziua votului, mulți alegători au declarat presei locale că votul lor este „un protest față de cei care l-au închis”.

Chestiunea proclamării în funcție ridică acum o dilemă juridică și morală. Vicepreședinta Sara Duterte a anunțat că familia sa va solicita autorităților să permită ca Rodrigo Duterte să depună jurământul – fie în mod simbolic din detenție, fie printr-un sistem special de reprezentare legală. Nu este clar dacă legislația filipineză permite un astfel de scenariu, dar în trecut au existat precedenturi de politicieni care au condus din închisoare, în mod informal.

Totuși, chiar dacă va fi investit, rămâne de văzut cât de eficient ar putea conduce un oraș o persoană încarcerată într-un alt continent. Este o întrebare la care electoratul nu pare să fi cerut un răspuns. Pentru moment, loialitatea a învins realitatea.

Implicații și reacții internaționale

Victoria electorală a lui Rodrigo Duterte, în ciuda detenției la Haga și a acuzațiilor grave care planează asupra sa, a provocat reacții ample pe scena internațională. De la Bruxelles la Washington și Geneva, oficiali, diplomați și activiști pentru drepturile omului au exprimat atât îngrijorare, cât și perplexitate în fața unui fenomen politic rar întâlnit: un lider acuzat de crime împotriva umanității, reales cu un sprijin popular covârșitor.

Într-o declarație oficială, un purtător de cuvânt al Înaltului Comisariat ONU pentru Drepturile Omului a descris rezultatul alegerilor din Davao drept „un semnal alarmant privind percepția publică asupra justiției internaționale”. În opinia acestora, popularitatea lui Duterte, în ciuda anchetei CPI, arată o ruptură profundă între sistemele de justiție globală și realitatea politică din teren, în special în regiunile dominate de cultul personalității.

Uniunea Europeană a transmis, printr-o notă diplomatică, că:

„Respectă rezultatul alegerilor locale, dar îndeamnă autoritățile filipineze să colaboreze pe deplin cu Curtea Penală Internațională în desfășurarea anchetei privind crimele din timpul războiului împotriva drogurilor”.

În contrast, reacțiile din Asia de Sud-Est au fost mult mai reținute. Guverne precum cele din Thailanda, Cambodgia sau Myanmar, aflate ele însele în coliziune cu organizațiile pentru drepturile omului, au evitat comentariile directe. Analiștii politici notează că în multe dintre aceste țări, figura liderului autoritar este în continuare percepută pozitiv de părți importante ale populației, ceea ce explică solidaritatea tăcută.

Dinspre Statele Unite, reacția a fost ambiguă. Departamentul de Stat a evitat să comenteze rezultatul alegerilor, dar a reiterat sprijinul pentru „justiție internațională și drepturile omului”. De remarcat că, în timpul mandatului său prezidențial, Duterte a avut o relație tensionată cu Washingtonul, înclinat mai degrabă spre China și Rusia în politica externă.

La nivel geopolitic, această situație complică relațiile internaționale ale Filipinelor. Pe de o parte, Manila trebuie să se conformeze angajamentelor față de CPI. Pe de altă parte, sprijinul masiv de care se bucură Duterte în anumite regiuni creează o presiune uriașă asupra guvernului Marcos pentru a nu ceda complet în fața instanțelor externe, de teama unei crize interne de legitimitate.

Astfel, victoria lui Duterte nu este doar un eveniment electoral local. Ea deschide o serie de dileme juridice, politice și diplomatice, iar felul în care vor fi gestionate va testa limitele democrației filipineze și credibilitatea justiției internaționale.

Un semnal puternic din partea alegătorilor

Rezultatul obținut de Rodrigo Duterte în alegerile din Davao transmite un mesaj limpede: pentru o parte semnificativă a electoratului filipinez, loialitatea față de un lider perceput ca „omul ordinii” depășește acuzațiile internaționale și standardele juridice ale comunității globale. Alegătorii nu au ales între candidaturi, ci între două viziuni despre autoritate: una externă, bazată pe norme și drepturi internaționale, și una locală, clădită pe memorie, frică și admirație.

Duterte rămâne o figură care polarizează, dar care inspiră – fie prin teamă, fie prin respect. El reușește să păstreze controlul asupra unui oraș cheie și, indirect, să mențină influența politică a întregii sale familii. Iar această realitate devine o provocare directă pentru statul de drept din Filipine și pentru sistemele internaționale de justiție.

Pentru administrația Marcos, votul masiv în favoarea fostului președinte este un test de echilibru: cum gestionezi un adversar politic extrem de popular, dar în același timp în conflict direct cu angajamentele internaționale ale țării? Iar pentru Sara Duterte, fiica sa, victoria tatălui ei este o gură de oxigen în plină furtună politică, care o poate ajuta să-și salveze cariera în perspectiva anului 2028.

În cele din urmă, ceea ce s-a întâmplat în Davao nu este doar o întâmplare locală, ci o radiografie a unui popor divizat între nevoia de ordine și aspirația spre dreptate. Iar viitorul Filipinelor, în următorii ani, se va scrie sub tensiunea acestor două forțe care rareori coexistă pașnic.

Sursa: Reuters