Premiul Nobel pentru Medicină 2025: Povestea celulelor care țin echilibrul vieții-Video

Stockholm, 6 octombrie 2025. Într-o dimineață rece de toamnă suedeză, sala Institutului Karolinska a vibrat de emoție: Comitetul Nobel a anunțat laureații Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină. Câștigătorii din acest an sunt Mary E. Brunkow, Fred Ramsdell și Shimon Sakaguchi, distinși „pentru descoperirile lor privind mecanismele de reglare a sistemului imunitar și toleranța imună periferică”.

Descoperirile lor explică unul dintre cele mai delicate mistere ale biologiei: cum reușește corpul uman să se apere de viruși și bacterii, fără să se întoarcă împotriva propriilor țesuturi.

Când știința devine gardianul propriului corp

Shimon Sakaguchi, cercetător japonez la Universitatea din Osaka, a fost primul care, la începutul anilor ’90, a identificat un tip de celule T speciale – numite celule T reglatoare (T-regs) – care acționează ca o frână naturală a sistemului imunitar. Fără ele, corpul ar intra în haos: s-ar produce inflamații cronice, distrugerea organelor și boli autoimune precum diabetul de tip 1, scleroza multiplă sau lupusul.

Câțiva ani mai târziu, Mary Brunkow și Fred Ramsdell, lucrând în laboratoare separate în Statele Unite, au descoperit geneză care controlează acest mecanism – FOXP3. Au observat că atunci când gena lipsește sau este deteriorată, organismul intră într-o stare de auto-distrugere.

La momentul respectiv, lumea științifică a privit sceptic ideea unui „comutator genetic al toleranței”. Dar experimentele lor – făcute pe șoareci și ulterior confirmate pe modele umane – au demonstrat că viața însăși depinde de echilibrul între atac și reținere.

O întâmplare simbolică: unul dintre laureați, departe de ecranul gloriei

În momentul anunțului, organizatorii Nobel au avut parte de un moment neașteptat. Fred Ramsdell, cercetător la Sonoma Biotherapeutics din San Francisco, nu a putut fi contactat imediat – se afla în deplasare și, ironic, fără telefon. „Este un detaliu aproape poetic”, au glumit jurnaliștii suedezi. „Un om care a descoperit echilibrul în corpul uman este el însuși deconectat de la zgomotul lumii.”
Unii au văzut în întâmplare mai mult decât o coincidență: un simbol al detoxifierii mintale, al nevoii de a face loc liniștii într-o lume obsedată de conexiune permanentă.

După câteva ore, Ramsdell a transmis printr-un comunicat:

„Sunt profund onorat. Când am început aceste cercetări, nu ne gândeam la premii, ci la întrebarea fundamentală: cum reușește corpul nostru să nu se distrugă singur? Răspunsul a venit pas cu pas, prin colaborare și curiozitate.”

De la laborator la speranță clinică

Astăzi, ideile celor trei cercetători sunt esențiale pentru dezvoltarea terapiilor care tratează boli autoimune sau previn respingerea transplanturilor. În același timp, ele au deschis drumul pentru noi abordări în tratamentul cancerului, prin reactivarea controlată a sistemului imunitar.

În esență, descoperirea lor a arătat că sănătatea nu înseamnă doar forță, ci armonie între atac și toleranță. Într-o epocă medicală dominată de imunoterapii, celulele T-reg sunt acum studiate în mii de laboratoare din lume.

Mary Brunkow, cercetătoare la Institute for Systems Biology din Seattle, spunea într-un interviu anterior:

„A fost nevoie de ani de eșecuri și confuzii pentru a înțelege că sistemul imunitar nu e o armată fără frâne. E o societate biologică în care ordinea contează la fel de mult ca puterea.”

Cum se alege un laureat Nobel în Medicină

Comitetul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, care funcționează sub egida Institutului Karolinska din Stockholm, este alcătuit din 50 de profesori de medicină și cercetători de renume internațional. Fiecare an de selecție este o veritabilă epopee științifică, desfășurată în spatele ușilor închise, într-o discreție aproape legendară.

Procesul începe cu mii de invitații trimise în lume, către foști laureați, decani de universități medicale, membri ai academiilor naționale de științe și cercetători de top. Aceștia pot propune candidați, dar niciun savant nu se poate nominaliza singur, iar propunerile neoficiale, făcute în presă sau pe rețele sociale, sunt automat ignorate.

Până la data limită din 31 ianuarie, comitetul primește în medie între 250 și 350 de nominalizări, care sunt apoi analizate de grupuri de experți specializați în domenii precum genetică, neuroștiințe, imunologie, farmacologie sau biologie celulară.

Urmează luni de evaluări, rapoarte confidențiale și discuții detaliate, care pot dura până în toamnă. Membrii comitetului citesc mii de pagini de studii, compară contribuții, verifică replicabilitatea experimentelor și, uneori, consultă opinii externe.

Nominalizările și rapoartele rămân secrete timp de 50 de ani, conform regulilor stricte stabilite de Fundația Nobel. Această perioadă de tăcere are un scop precis: să protejeze integritatea procesului și să prevină influențele politice, financiare sau de imagine.

La final, votul este personal, anonim și definitiv. Câștigătorul este desemnat cu majoritate simplă, iar numele său este trimis direct către Fundația Nobel pentru validare și pregătirea comunicatului oficial.

În 2025, comitetul a analizat peste 300 de propuneri din 60 de țări. După luni de deliberări, a fost aleasă echipa Brunkow–Ramsdell–Sakaguchi, pentru o descoperire care a redefinit imunologia modernă și a deschis noi căi în tratarea bolilor autoimune.

O scurtă călătorie în istoria premiului

Primul Premiu Nobel pentru Medicină a fost acordat în 1901 germanului Emil von Behring, pentru descoperirea terapiei cu ser antitoxic împotriva difteriei — o boală care, la sfârșitul secolului al XIX-lea, făcea ravagii printre copii. Acea descoperire a salvat milioane de vieți și a inaugurat o nouă eră în imunologie, demonstrând că știința poate fi literalmente un scut împotriva morții.

Ceremonia a avut loc la Stockholm, la doar cinci ani după moartea lui Alfred Nobel (1896) și la un an după constituirea Fundației Nobel.

Astfel, 1901 marchează începutul tradiției Nobel, iar premiul pentru medicină a fost și primul anunțat din seria celor cinci domenii originale prevăzute în testamentul lui Alfred Nobel.

De atunci, peste 200 de oameni de știință au fost recompensați pentru contribuții excepționale la înțelegerea corpului uman. Unele descoperiri au transformat medicina modernă — precum penicilina lui Alexander Fleming (1945), insulina lui Banting și Macleod (1923), structura ADN-ului elucidată de Watson, Crick și Wilkins (1962), sau tehnologia CRISPR-Cas9 (2020), care a deschis drumul spre editarea genetică.

Dar nu toate premiile Nobel pentru Medicină au fost lipsite de controverse. Uneori, comitetul a fost acuzat că a ignorat pionieri importanți — cum s-a întâmplat în cazul lui Jonas Salk, inventatorul vaccinului antipoliomielitic, sau al Rosalindei Franklin, a cărei muncă a fost crucială pentru descifrarea ADN-ului, dar care nu a fost inclusă printre laureați. În alte cazuri, recunoașterea a venit târziu, la decenii după descoperire, atunci când impactul acesteia a devenit incontestabil.

Premiul Nobel pentru Medicină nu onorează doar cercetarea, ci și viziunea despre sănătate. De-a lungul secolului XX, domeniul premiat a reflectat mereu marile preocupări ale omenirii: lupta cu epidemiile, înțelegerea creierului, extinderea speranței de viață sau, în ultimele decenii, explorarea geneticii și a inteligenței artificiale medicale.

În esență, fiecare medalie Nobel în Medicină poartă o poveste despre curajul de a întreba altfel. De la microscopul improvizat al lui Behring, la laboratoarele ultramoderne din secolul XXI, drumul a fost același: o căutare neobosită a echilibrului dintre știință și umanitate.

Un premiu care vorbește despre echilibru

Comitetul Nobel a rezumat perfect spiritul descoperirii în comunicatul oficial:

„Echilibrul dintre atac și toleranță este esențial pentru supraviețuire. Descoperirile laureaților din 2025 oferă o bază solidă pentru tratarea bolilor autoimune și pentru înțelegerea modului în care sistemul imunitar protejează, fără a distruge.”

Într-un sens mai larg, acest mesaj depășește sfera științei. Trăim într-o epocă în care excesul – de informație, de stres, de reacție – ne face adesea să uităm ce înseamnă echilibrul. Descoperirea celor trei cercetători ne reamintește că viața funcționează doar atunci când forța și moderația coexistă.

În laborator, echilibrul înseamnă celule care știu când să lupte și când să se oprească. În viață, poate înseamnă același lucru: să știm când să acționăm și când să respirăm. De aceea, Premiul Nobel pentru Medicină din 2025 nu e doar o victorie științifică, ci și o lecție despre umanitate.

La finalul ceremoniei de la Stockholm, un jurnalist suedez a spus simplu:
„Acești trei oameni ne-au învățat că uneori, pentru a vindeca, trebuie să știm când să ne oprim.”

Într-o epocă grăbită și zgomotoasă, descoperirea lor pare să spună ceva nu doar despre biologie, ci despre noi toți: echilibrul e forma supremă a sănătății.

Sursă principală: Nobel Assembly, Institutul Karolinska, Stockholm – nobelprize.org, comunicat oficial din 6 octombrie 2025, Wikipedia.