Papa Francisc a murit la 88 de ani. Lumea catolică rămâne fără liderul care a umanizat Vaticanul

Jorge Mario Bergoglio, primul papă din America Latină și primul iezuit care a condus Biserica Catolică, a fost ales în fruntea Sfântului Scaun pe 13 martie 2013, după demisia Papei Benedict al XVI-lea. Timp de 12 ani, Papa Francisc a fost o voce a empatiei și a reformei, alegând un stil de conducere discret, apropiat de oameni, deseori în contrast cu fastul tradițional al Vaticanului.

Născut la Buenos Aires pe 17 decembrie 1936, într-o familie de origine italiană, Francisc a studiat chimia înainte de a alege calea preoției. A fost sfințit preot în 1969, iar în anii următori a urmat o carieră în ascensiune, care l-a dus de la catedrele de filozofie și psihologie din Argentina la rangul de cardinal, în 2001, numit de Papa Ioan Paul al II-lea.

Mandatul său de episcop al Romei a fost marcat de eforturi constante pentru deschidere, dialog interreligios și combaterea abuzurilor în interiorul Bisericii. În ciuda problemelor de sănătate — inclusiv o intervenție în tinerețe care i-a redus capacitatea pulmonară — Papa Francisc a rămas activ până în ultimele săptămâni din viață. Pe 14 februarie 2025 a fost internat la Spitalul Gemelli din Roma cu dublă pneumonie, dar a fost externat și a participat la slujba de Paște.

Francisc a renunțat formal la cele șapte titluri papale tradiționale — printre care cel de „Vicar al lui Iisus Hristos” — păstrându-l doar pe cel de episcop al Romei. O alegere simbolică, care a exprimat viziunea sa despre modestie și responsabilitate.

Viața sa a fost marcată de devotament față de cei marginalizați, de încercări de reformare a birocrației interne a Vaticanului și de o constantă chemare la compasiune. A fost un papă care a ascultat, mai mult decât a vorbit, și care a refuzat de multe ori să răspundă prin dogme acolo unde era nevoie de înțelegere umană.

Moartea sa lasă un gol adânc în rândul credincioșilor și deschide o perioadă de reflecție profundă pentru Biserica Catolică.