Un plan apărut ca din senin

Planul de pace transmis Kievului în această săptămână a provocat o reacție neobișnuită: tăcere din partea președintelui Zelenski și critici dure din partea altor oficiali ucraineni. Documentul a fost publicat inițial de The Guardian, confirmat în detalii de Axios, iar Moscova, citată de Reuters, afirmă că „nu a primit încă varianta finală”.

Surpriza nu vine doar din conținut, ci din context:
planul a fost conceput fără Ucraina, fără Europa și fără consultări oficiale între Washington și NATO.

Potrivit surselor citate de Axios, primele discuții informale au avut loc la nivel tehnic între emisari apropiați ai administrației Trump și persoane din cercul lui Vladimir Putin. Obiectivul: un acord cadru care ar permite încetarea focului înainte ca războiul să intre în al patrulea an.

Cum a fost construit planul — lanțul negocierilor

1. Prima versiune

Conform articolelor Axios, draftul a fost schițat de Kirill Dmitriev (figura rusă apropiată Kremlinului) și Steve Witkoff (trimis neoficial al lui Trump). Este neclar în ce măsură Casa Albă a autorizat procesul inițial — surse americane au vorbit despre „un exercițiu exploratoriu”, nu un mandat formal.

2. Implicarea discretă a Pentagonului

Secretarul armatei SUA, Dan Driscoll, a fost trimis la Kiev cu versiunea actualizată a documentului. Prezența a doi generali americani cu patru stele în delegație sugerează că Washingtonul ia în considerare implicațiile militare ale unui armistițiu, inclusiv ajustarea asistenței pe termen lung.

3. Lipsa Europei din proces

Declarațiile publice ale liderilor europeni arată că Franța, Germania și instituțiile UE nu au fost consultate.
Un diplomat european citat de The Guardian a spus:
„Nu am văzut documentul înainte de publicare. Nu am participat la niciun nivel.”

4. Reacția Kremlinului

Reuters a relatat că Moscova a declarat oficial că „nu a primit planul detaliat”. Acest lucru poate însemna două lucruri:

• fie discuțiile au fost la nivel informal și neasumat;
• fie Rusia încearcă să își păstreze spațiu de manevră pentru a cere concesii suplimentare.

Ce conține planul? Concesii teritoriale istorice

Planul transmis Kievului, format din 28 de puncte, descris de The Guardian, Axios și AFP, se bazează pe o idee centrală: actuala configurație militară de pe teren devine noua realitate politică.

Documentul prevede ca Ucraina să recunoască oficial anexarea Crimeei și controlul rusesc asupra întregului Donbas, iar frontul din Herson și Zaporijia să fie înghețat exact unde se află astăzi. Nu se cere nicio retragere rusă din teritoriile ocupate — situația de pe câmpul de luptă ar fi pur și simplu legalizată.

În schimb, Kievul ar trebui să accepte limitarea armatei la 600.000 de militari, renunțarea permanentă la aderarea la NATO și interzicerea oricărei prezențe militare străine pe teritoriul său. Apărarea aeriană ar fi asigurată din afara țării, prin avioane europene bazate în Polonia.

Pe plan economic, documentul prevede ca 100 de miliarde de dolari din activele rusești înghețate în Occident să fie folosite pentru reconstrucția Ucrainei — o concesie semnificativă pentru Moscova, având în vedere că ar deschide ușa unei normalizări economice. În paralel, sancțiunile occidentale impuse Rusiei ar fi ridicate treptat, în funcție de implementarea acordului.

Planul exclude complet ideea unei forțe internaționale de menținere a păcii — nicio structură externă nu ar verifica respectarea termenilor.

Pe scurt, Ucraina rămâne independentă, dar mai mică, mai slabă, mai izolată.

Un oficial ucrainean citat de The Guardian a rezumat:
„Acest plan marchează sfârșitul Ucrainei ca stat suveran funcțional.”

Zelenski: între presiune externă, scandal intern și un plan de pace care schimbă regulile jocului

Reacția lui Volodimir Zelenski la planul de pace propus de administrația Trump a fost una atent calibrată. În discursul său video, președintele a evitat atât entuziasmul, cât și respingerea categorică.
„Ucraina are nevoie de pace. Nu vom da peste cap diplomația. Dar nu vom face declarații pripite”, a spus el.

Această nuanță nu este întâmplătoare. Zelenski știe că o respingere dură i-ar putea fi folosită împotrivă, iar o aprobare prematură ar provoca furie internă și negare internațională. Tonul său temperează atât tensiunile de la Kiev, cât și presiunea crescândă din partea Washingtonului.

Contextul intern: momentul în care Zelenski e cel mai vulnerabil

Echilibrul președintelui vine într-un moment prost pentru Ucraina. Scandalul anticorupție „Midas”, în care numele fostului său partener de afaceri, Timur Mindich, apare în centrul investigației, a creat o breșă politică exact când Zelenski avea nevoie de unitate internă. Nu este doar o anchetă obișnuită: dosarul lovește aproape de nucleul puterii, iar felul în care instituțiile reacționează este analizat atent atât în Ucraina, cât și în capitalele occidentale.

Dezvăluirile procurorilor — percheziții, interceptări, nume cunoscute, demisii în lanț — au alimentat percepția unei administrații vulnerabile. În cuvintele unui diplomat european citat de The Guardian, „orice fisură internă devine o oportunitate strategică pentru Moscova. Rușii sunt buni la a identifica momentele de slăbiciune.”În același timp, opoziția ucraineană folosește scandalul ca argument în dezbaterea privind transparența și concentrarea de putere din jurul președintelui și a șefului său de cabinet.

Acest context tensionat îl obligă pe Zelenski să gestioneze două crize simultan: una militară, cu Rusia intensificând atacurile asupra infrastructurii energetice, și una politică, cu întrebări incomode privind integritatea internă. Iar apariția unui plan de pace perceput ca unilateral pune o presiune suplimentară asupra unui lider care încearcă să rămână ferm, dar și calculat, într-un moment în care fiecare declarație este interpretată geopolitic.
Iar exact în acest moment critic, administrația Trump accelerează negocierile. Surse citate de Axios vorbesc despre un „calendar agresiv”, cu obiectivul declarat de a închide conflictul cât mai repede — chiar dacă asta implică concesii semnificative din partea Kievului.

Diplomația americană se desfășoară într-un ritm neobișnuit

Sosirea la Kiev a secretarului armatei, Dan Driscoll, un apropiat al vicepreședintelui american JD Vance, marchează începutul unei faze de presiune directă.
Potrivit Axios, Driscoll a venit cu „mesaje importante” ale Casei Albe, în timp ce oficiali americani afirmă că:

„Trump încearcă să facă pace cu un impuls incredibil.”

În mod remarcabil, Driscoll este programat să viziteze și Moscova săptămâna viitoare, unde ar urma să discute planul cu Kremlinul.

Rusia, însă, joacă o carte previzibilă: într-o declarație pentru Reuters, un oficial rus a susținut că „SUA nu ne-au prezentat niciun plan detaliat”.
O tactică clasică: negarea pentru a maximiza spațiul de negociere și pentru a pune presiune pe Washington.

Europa: surprinsă, iritată și exclusă din discuții

La Bruxelles, reacția a fost imediată și tensionată. Pentru multe capitale europene, vestea că Washingtonul a lucrat la un plan de pace împreună cu oficiali ruși, fără a consulta nici Ucraina, nici UE, a fost percepută ca o ignorare a propriului rol strategic în război. Diplomații europeni citați de The Guardian au vorbit despre „o surpriză completă” și „o inițiativă care pune alianța transatlantică în dificultate”.

În declarația sa, șefa diplomației europene, Kaja Kallas, nu s-a limitat la un reproș diplomatic. Mesajul ei, transmis într-un limbaj neobișnuit de ferm, a atins o temă sensibilă pentru europeni: pierderea controlului asupra unui conflict care le redefinește securitatea.
„Un plan de pace are nevoie de Ucraina și Europa la masă. Fără concesii din partea Rusiei, nu e un plan, e un ultimatum.”

Tonul ei reflectă frustrarea tot mai mare a Uniunii Europene, care investește masiv în apărarea Ucrainei — financiar, militar și politic — și constată acum că Washingtonul încearcă să închidă conflictul pe o cale proprie, fie și temporar, chiar cu riscul de a ignora pozițiile europene.

Londra, care nu mai face parte din UE, dar rămâne unul dintre cei mai activi susținători ai Kievului, a reacționat aproape identic. Ministerul britanic de Externe a transmis că „doar poporul ucrainean își poate decide viitorul”, un mesaj destinat atât Moscovei, cât și Washingtonului.

Pentru mulți lideri europeni, problema nu este doar conținutul planului, ci faptul că un acord care ar remodela securitatea continentului a fost discutat fără participarea lor. Este un semnal îngrijorător pentru o Europă care încearcă să devină un actor geopolitic mai autonom, dar care descoperă că deciziile majore sunt încă luate peste capul ei.

Reacția Kievului: „Este o capitulare.”

Dacă Zelenski a ales prudența, restul aparatului politic ucrainean nu și-a menajat vocabularul. Din primele ore după publicarea planului, reacțiile de la Kiev au fost dominate de indignare — nu doar față de conținutul documentului, ci și față de procedură: faptul că Ucraina nu a fost consultată deloc.

Deputatul Roman Kostenko, unul dintre cei mai respectați reprezentanți ai aripii militare din parlament, a sintetizat sentimentul general:
„Acest plan înseamnă capitulare pentru Ucraina, pentru Europa și pentru America.”
Pentru mulți oficiali ucraineni, problema nu e doar teritorială. Este morală. Faptul că planul pornește de la premisa că Rusia își păstrează câștigurile militare este perceput ca o validare a agresiunii — și ca un pericol pentru întreaga ordine internațională.

Oleksandr Merezhko, președintele Comisiei pentru politică externă, a explicat într-un interviu pentru The Guardian de ce documentul este atât de toxic la Kiev:
„Putin încearcă să câștige timp, să evite sancțiunile și să obțină pe hârtie ce nu a reușit pe câmpul de luptă.”

În traducere politică: dacă Ucraina acceptă acum un acord care consfințește pierderea de teritorii, atunci toate sacrificiile ultimilor ani — militare, economice și umane — ar fi fost în zadar.

Chiar și forțele moderate din parlament au transmis îngrijorări serioase. Pentru ei, planul nu este o foaie de parcurs, ci o schemă prin care Rusia ar putea recâștiga legitimitate internațională și acces la propriile resurse financiare, fără a fi obligată să dea ceva în schimb.

Mulți oficiali subliniază și un detaliu crucial: planul nu include nicio garanție de securitate verificabilă, ci doar promisiuni americane nespecificate — exact tipul de angajamente care, în percepția Kievului, s-au prăbușit în 2014, când Crimeea a fost ocupată fără ca Occidentul să reacționeze decisiv.

În plus, teama dominantă la Kiev este că orice înghețare a frontului în forma actuală ar permite Moscovei să-și consolideze pozițiile, să-și refacă stocurile și să pregătească un nou atac.
Așa cum a remarcat un general ucrainean într-o discuție off the record citată de Axios:
„Un armistițiu fără libertatea de a ne apăra e doar o pauză pentru Rusia.”

Astfel, reacțiile politice de la Kiev reflectă atât pozițiile exprimate public de oficiali, cât și experiența acumulată în urma evoluțiilor militare din ultimii ani. Mai multe figuri din parlament și din structurile de securitate au subliniat că orice propunere care presupune înghețarea frontului sau recunoașterea unor ocupații necesită o evaluare atentă, deoarece asemenea scenarii au avut în trecut consecințe directe asupra situației de securitate a Ucrainei.

Moment critic pe front: presiune militară maximă

În timp ce Washingtonul și Moscova împing negocierile înainte, frontul apasă dur asupra Kievului. Rusia lovește constant infrastructura energetică, iar atacul asupra Ternopil — 26 de morți, între care trei copii — arată că nici vestul Ucraina nu mai este protejat.

În est, situația e și mai fragilă. Pokrovsk este practic pierdut, scriu Le Monde și Al Jazeera. Căderea orașului deschide Rusiei accesul către nodurile logistice din Donbas și pune presiune directă pe capacitatea Ucrainei de a menține linia.

Pe direcțiile Bahmut–Ciasiv Iar și Kupiansk–Svatove, luptele sunt constante, cu pierderi ridicate. În sud, frontul din Zaporijia și Herson pare stabil doar pe hârtie: artileria și dronele nu permit consolidare reală.
Mobilizarea rămâne dificilă, iar Ucraina depinde aproape complet de livrările occidentale de muniție, în timp ce Rusia își completează efectivele fără întrerupere.

Dacă nu există un acord, Kievul riscă pierderi noi de teritoriu și oameni, presiune tot mai mare pe energie și o uzură militară greu de susținut pe termen lung.
Realitatea de pe teren împinge, inevitabil, diplomația.

Ce riscă Ucraina dacă refuză — și ce riscă dacă acceptă

Ucraina nu are în față o alegere bună, ci două seturi de costuri.

Dacă refuză, războiul continuă într-un moment în care Rusia are avantaj și avansează pe câmpul de luptă. Frontul poate ceda în zone critice precum Donbas, pierderile umane cresc, la fel și pierderile de teritoriu, iar dependența de ajutorul occidental se adâncește. Pe măsură ce Washingtonul presează pentru o soluție rapidă, riscul oboselii diplomatice în Occident devine real.

Dacă acceptă, Kievul ar recunoaște pierderi teritoriale majore, ar renunța permanent la NATO și ar accepta limitări severe asupra armatei. Consecințele politice interne ar fi explozive, iar suveranitatea ar depinde de garanții externe dificil de aplicat. Nimic din plan nu obligă Rusia să se retragă, ceea ce lasă deschisă posibilitatea presiunii militare ulterioare.

Ucraina se află, practic, între două riscuri: unul militar, celălalt politic. Ambele sunt profunde.

Ucraina intră în etapa în care liniile roșii devin negociabile

Planul Dmitriev–Witkoff nu este un acord de pace, ci o încercare de a redesena raportul de putere din Europa:
SUA conduc discuțiile, Rusia încearcă să transforme avantajele de pe front în capital diplomatic, iar Ucraina este împinsă să decidă ce poate ceda pentru a opri războiul.

Zelenski nu a respins planul, dar nici nu l-a acceptat.
Este pentru prima dată când Kievul acceptă să discute un document construit fără el — o schimbare majoră în dinamica ultimilor trei ani.

Această deschidere, chiar minimă, marchează cel mai vulnerabil moment diplomatic al Ucrainei de la începutul invaziei. Ce se negociază în spatele ușilor închise și ce se întâmplă pe front în același timp sunt acum interconectate.

Deciziile care urmează nu vor defini doar parametrii existenței statului ucrainean în următoarele decenii — ci vor influența echilibrul de putere al Europei și modul în care se vor reașeza polii geopolitici ai lumii în anii ce vin.

Surse: The Guardian, Axios, Reuters, AFP