Kiruna, orașul care se mută ca să poată rămâne pe hartă

În nordul extrem al Suediei, un oraș întreg este mutat bucățică cu bucățică pentru ca Europa să-și poată păstra accesul la una dintre cele mai importante resurse industriale ale sale. Kiruna nu dispare — se deplasează. Iar povestea lui spune ceva profund despre relația dintre oameni, pământ și economie, relatează publicația Nordisk Post.

În Kiruna, cel mai nordic oraș al Suediei, nu are loc o evacuare și nici o catastrofă. Are loc o mutare. Lentă, planificată, tehnologic sofisticată și, în felul ei, emoțională. Clădirile, străzile, instituțiile și o bună parte din viața comunității sunt mutate la aproximativ trei kilometri distanță pentru a face loc extinderii celei mai mari mine subterane de minereu de fier din lume, operată de compania de stat LKAB.

Motivul este simplu și brutal: exploatarea minereului a făcut ca solul de sub orașul vechi să se deformeze și să se fisureze. Tasările devin periculoase pentru construcții, infrastructură și siguranța locuitorilor. Soluția nu a fost oprirea minei — considerată strategică pentru Suedia și pentru Europa — ci mutarea orașului.

CNBC relata recent că acest proiect este „una dintre cele mai ample relocări urbane planificate din istoria modernă a Europei”, o mutare care va dura până în 2035 și va afecta mii de oameni și clădiri. Nu este vorba doar despre case private, ci și despre școli, spitale, sedii administrative și repere simbolice ale comunității.

Cel mai spectaculos moment al acestui proces a fost mutarea bisericii din Kiruna — o clădire din 1912, considerată una dintre cele mai frumoase din Suedia. În august 2025, clădirea de peste 600 de tone a fost așezată pe o platformă mobilă și transportată lent spre noul centru urban, într-o operațiune urmărită în direct de mii de oameni și transmisă de presa internațională. LKAB a descris momentul drept „istoric”, nu doar pentru inginerie, ci pentru comunitate: biserica nu este doar o clădire, ci un simbol al continuității într-un oraș care se mută.

În spatele acestei povești spectaculoase stă însă o miză economică enormă. Mina din Kiruna furnizează o parte crucială din minereul de fier folosit de industria siderurgică europeană, inclusiv pentru producția de oțel necesar infrastructurii, mașinilor electrice și tranziției energetice. Într-un context geopolitic instabil, în care Europa caută să își reducă dependența de importuri, Kiruna devine un nod strategic.

Aceasta explică de ce statul suedez și compania LKAB au acceptat costuri uriașe pentru relocare. Potrivit presei nordice, valoarea totală a proiectului este estimată la peste 20 de miliarde de coroane suedeze. Proprietarii de locuințe primesc compensații financiare sau case noi în cartierul reconstruit, iar administrația locală reconstruiește infrastructura aproape de la zero.

Și totuși, mutarea unui oraș nu este niciodată un simplu exercițiu de urbanism. Pentru mulți locuitori, Kiruna nu este doar un punct pe hartă, ci un spațiu afectiv: locul unde s-au născut, unde au crescut, unde sunt îngropați părinții lor. Mutarea implică pierderea unui peisaj familiar și adaptarea la unul nou, artificial creat.

Există și tensiuni politice și culturale. Comunitățile sami, populația indigenă din nordul Scandinaviei, atrag atenția că extinderea mineritului și mutarea orașului afectează terenuri tradiționale de pășunat pentru reni și echilibre fragile între economie și mediu. Pentru ei, relocarea nu este doar urbană, ci și simbolică: o altă etapă în care interesele industriale primează asupra modurilor de viață vechi.

În același timp, Kiruna este văzută de mulți urbaniști și economiști drept un laborator al viitorului. Cum reconstruiești un oraș de la zero? Cum proiectezi locuințe mai eficiente energetic? Cum creezi spații publice mai prietenoase într-un climat arctic? Noul Kiruna este gândit ca un oraș mai compact, mai verde, mai adaptat secolului XXI decât cel vechi.

Astfel, Kiruna devine un paradox: un oraș mutat nu pentru a fugi de ceva, ci pentru a continua să existe. Nu pentru a scăpa de o problemă, ci pentru a face loc unei resurse care îi asigură supraviețuirea economică. Este o poveste despre cât de literal poate deveni, uneori, compromisul dintre pământ și prosperitate.

Într-o Europă în care resursele, clima și demografia redesenează hărți, Kiruna nu este doar o curiozitate nordică. Este un semn că orașele nu mai sunt entități fixe, ci organisme mobile, negociate permanent între geologie, economie și oameni.

Sursa: Nordisk Post, CNBC, LKAB