„Germania nu e acasă”: Un sfert dintre imigranți vor să plece
2,6 milioane de imigranți iau în calcul să părăsească Germania, potrivit unui studiu IAB. 300.000 au deja planuri concrete de plecare, în ciuda integrării și a succesului profesional.
Fără rădăcini: Tot mai mulți imigranți spun „Auf Wiedersehen” Germaniei
Tot mai mulți imigranți se gândesc să părăsească Germania, în ciuda faptului că sunt integrați, calificați și activi pe piața muncii. Un studiu recent realizat de Institutul pentru Cercetarea Ocupării Forței de Muncă (IAB), citat de Deutsche Welle, arată că 26% dintre imigranți – aproximativ 2,6 milioane de persoane – au luat în calcul plecarea în ultimul an. Dintre aceștia, 300.000 au deja planuri concrete de emigrare. Studiul s-a bazat pe un sondaj amplu, realizat între decembrie 2024 și aprilie 2025, pe un eșantion reprezentativ de 50.000 de persoane născute în afara Germaniei, dar cu statut de rezidență.
Acest fenomen apare într-un moment paradoxal pentru Germania: în ciuda unei economii aflate în dificultate, nevoia de forță de muncă calificată este critică. În 2024, peste 1,4 milioane de posturi au rămas neocupate, în special în domeniile medical, IT, construcții și logistică. Proporția imigranților în forța de muncă a crescut semnificativ în ultimii ani, ajungând la peste 16%. În sectorul sanitar, unul din cinci angajați este imigrant, iar creșterea din ultimii ani s-a datorat exclusiv personalului străin.
Îngrijorător este faptul că nu cei marginalizați iau în calcul plecarea, ci tocmai cei mai bine integrați. Studiul arată că cei care au venit pentru a lucra sau a studia, care au o educație superioară și cunosc bine limba germană, sunt mai predispuși decât media să plece. În domenii de vârf precum IT, servicii financiare sau consultanță, între 30 și 39% dintre respondenți au exprimat intenții de emigrare. De asemenea, tendințe notabile se regăsesc și în sănătate, logistică și producție – exact acolo unde Germania are cel mai mult nevoie de personal.
Cei care aleg să plece au motivații diferite. Aproximativ jumătate dintre cei care nu vor să rămână vor să se întoarcă în țara lor de origine – cele mai frecvente menționate fiind Polonia și România.
Cealaltă jumătate își doresc să-și continue drumul către alte țări mai atractive economic și social, precum Elveția, SUA sau Spania.
Țările de destinație ale emigrării planificate (Top 10)
Procent din persoanele aflate în vârstă activă (18–65 ani) cu planuri de emigrare
Refugiații și cei veniți prin reîntregirea familiei au o tendință mult mai scăzută de a emigra comparativ cu migranții economici calificați.
Printre motivele invocate se află presiunea fiscală mare, birocrația complicată, dar și lipsa unei culturi reale a incluziunii. Aproape două treimi dintre cei intervievați au declarat că s-au simțit discriminați în Germania – la locul de muncă, pe piața imobiliară, în interacțiuni cu autoritățile sau în spații publice. Doar o treime dintre imigranți spun că se simt pe deplin bineveniți.
Contextul politic nu ajută. După alegerile federale din februarie 2025, noua coaliție CDU/CSU a implementat măsuri mai restrictive în politica de imigrație. A fost extins controlul la frontiere, iar opțiunea de obținere rapidă a cetățeniei pentru imigranții bine integrați a fost eliminată. În același timp, partidul Alternativa pentru Germania (AfD), cu poziții deschis anti-imigrație, a devenit a doua forță politică a țării. Toate acestea contribuie la un climat social tot mai ostil pentru străini.
Într-un moment în care Germania are nevoie anual de aproximativ 400.000 de imigranți permanenți pentru a compensa declinul demografic și a susține sistemele de pensii și sănătate, pierderea celor deja integrați reprezintă un risc major. Specialiștii IAB avertizează că, fără măsuri concrete de retenție, Germania va continua să piardă exact oamenii de care are cea mai mare nevoie.
Soluțiile propuse includ simplificarea proceselor administrative, digitalizarea serviciilor publice, reducerea impozitelor pentru angajații calificați și combaterea discriminării prin politici active de incluziune. Există și propuneri legislative specifice – de exemplu, impunerea unei perioade obligatorii de muncă în Germania pentru studenții străini la medicină, altfel aceștia ar trebui să ramburseze costurile formării. Susținătorii acestei măsuri susțin că statul german investește în acești tineri, dar nu are garanția că ei vor contribui la sistemul medical german după absolvire.
„Integrarea reală nu înseamnă doar loc de muncă, ci și recunoaștere, siguranță și apartenență. Fără acestea, chiar și cei mai bine integrați aleg să plece”
, avertizează Yuliya Kosyakova, directoarea departamentului Migrație și Integrare din cadrul IAB. Studiul lansat la Berlin nu doar semnalează o tendință, ci trasează conturul unei crize tăcute: Germania își pierde capitalul uman esențial, nu din lipsă de oportunități, ci din lipsă de viziune în integrare.
Fie că aleg să se întoarcă în Polonia sau România, fie că pornesc spre noi orizonturi în Elveția, SUA sau Spania, din ce în ce mai mulți imigranți transmit același mesaj: Germania nu le mai pare acasă.
Sursa: Deutsche Welle
