G20 în derivă: când grupul liderilor globali îşi pierde busola

Când liderii lumii au plecat din Johannesburg, în aer rămânea o întrebare incomodă: ce mai reprezintă, de fapt, Group of Twenty?

Creat în 1999, după criza financiară asiatică, G20 a fost gândit ca spaţiul unde cele mai mari economii ale lumii — industrializate şi emergente — se aşază la aceeaşi masă pentru a preveni haosul global. Împreună, cele 19 state membre, plus Uniunea Europeană şi Uniunea Africană, reprezintă 85% din economia mondială, două treimi din populaţia planetei şi aproape tot comerţul global.

Dar summitul din Africa de Sud, primul organizat vreodată pe continentul african, a arătat exact inversul acestei ambiţii.

În mod normal, este locul unde tensiunile se atenuează, nu se amplifică.

În 2025, însă, tabloul s-a inversat: G20 nu mai adună lumea, ci o dezvăluie fragmentată.

O listă a absenţilor mai grea decât a celor prezenţi

În mod tradiţional, G20 îşi construia puterea din fotografia finală: toţi liderii, umăr la umăr, într-o demonstraţie de stabilitate.
Da, fotografia finală a existat. Dar nu și liderii care ar fi trebuit să fie în ea. G20 a livrat imaginea — însă nu și substanța.

• Donald Trump – preşedintele SUA – a boicotat complet evenimentul, acuzând Pretoria că nu protejează „populaţia albă”.
• Xi Jinping, Vladimir Putin, prinţul saudit Mohammed bin Salman, preşedintele Mexicului – lipsă totală.
• China şi Rusia au trimis doar negociatori tehnici.
• State mari din Sudul Global, precum Brazilia şi India, au redus nivelul reprezentării.

Într-un forum construit pe ideea că „toţi cei care contează sunt aici”, anul 2025 a demonstrat exact contrariul.

În spatele scenografiei impecabile, Johannesburg a găzduit cel mai subțiat G20 din ultimul deceniu.

În culise: un summit care a început cu nelinişte

Jurnaliştii prezenţi au relatat — în Reuters şi France24 — că primele sesiuni au început într-o atmosferă „neobişnuit de rece”.
Diplomaţii sud-africani au încercat să minimizeze absenţa SUA, dar un oficial european a spus pentru AFP:

„Nu avem un G20 complet. Avem un G20 schilodit.”

În primele ore, discuţiile tehnice au fost dominate de întrebarea pe care nimeni nu voia să o pună public:
Poate G20 să funcţioneze fără preşedintele Statelor Unite şi fără liderii Chinei şi Rusiei?

Tensiuni în declaraţii şi o îngrijorare împărtăşită

Preşedintele francez Emmanuel Macron a spus direct:

„S-ar putea să fi ajuns la finalul unui ciclu.”

Mark Carney, premierul canadian, a formulat aceeaşi idee mai elegant:

„Nostalgia nu este o strategie.”

Ambii se refereau la acelaşi lucru:
G20 nu mai reflectă lumea pentru care a fost creat.

Negocieri blocate, fisuri geopolitice tot mai vizibile

În ultimele două zile ale summitului, delegațiile au încercat să facă ceea ce G20 știe să facă cel mai bine: să producă un comunicat comun care, chiar și în perioade tensionate, să transmită lumii ideea unui minim consens global. În mod tradițional, acest document final este considerat barometrul succesului unui summit.

Dar la Johannesburg, procesul nu a mai semănat cu o negociere colectivă, ci cu o hartă a liniilor de falie ale ordinii internaționale.

Diplomații au relatat pentru Reuters că discuțiile s-au împotmolit de la primele capitole. Pe masa de negociere, fiecare temă majoră a devenit un obstacol: sancțiunile împotriva Rusiei au împărțit încăperea între tabăra occidentală și statele aliniate Moscovei; subvențiile industriale ale Chinei au stârnit opoziția directă a Europei; protecționismul american a blocat discuțiile despre reformarea comerțului global; state din Africa și Asia au cerut ștergerea sau restructurarea datoriilor, în timp ce marile economii ezitau să își asume costurile; iar finanțarea combaterii schimbărilor climatice a rămas blocată între promisiuni vechi și disponibilitate financiară minimă.

În culise, tensiunea era evidentă. Negociatorii sud-africani au încercat să mențină optimismul, însă diplomații occidentali vorbesc despre un sentiment general de „ciocnire între lumi”, nu de cooperare între economii.

Un diplomat indian, citat de Deutsche Welle, a spus-o fără ocolișuri:

„Nu mai avem un forum global — avem trei lumi într-o sală. Și fiecare vorbește doar cu a sa.”

Această frază, rece și tăioasă, a devenit rezumatul neoficial al summitului. G20, altădată locul unde diferențele se negociau, a părut mai degrabă o arenă în care dezacordurile se expuneau.

În loc să atenueze tensiunile globale, Johannesburg a dezvăluit cât de adânci sunt acestea — și cât de puțin mai poate G20 să le gestioneze.

Washington preia conducerea în 2026: resetare sau începutul sfârșitului pentru G20

Ironia amară a summitului de la Johannesburg este greu de ignorat: în 2026, G20 va fi condus chiar de Statele Unite — țara care, în acest an, a refuzat să participe la nivel înalt.

Pentru diplomații europeni, momentul trecerii președinției nu este o simplă rotație procedurală, ci un semnal de alarmă. În discuțiile off-the-record citate de France24, mai multe capitale exprimă aceeași teamă: Washingtonul ar putea transforma G20 într-un instrument strict al agendei sale sau, la polul opus, îl poate lăsa să se erodeze, în favoarea unor formate care îi oferă control total — G7+, QUAD, acorduri bilaterale, alianțe ad-hoc.

Un diplomat german a descris situația astfel:

„Nu știm dacă SUA vor reconstrui G20 sau îl vor abandona. Ambele scenarii sunt posibile.”

Președintele francez Emmanuel Macron a vorbit sâmbătă despre „sfârșitul unui ciclu”: o formulare care, în trecut, ar fi părut exagerată. La Johannesburg, însă, părea aproape moderată.

Mark Carney, premierul Canadei, a transmis aceeași idee în alt registru:

„Nostalgia nu este o strategie.”

Altfel spus: lumea s-a schimbat, iar G20 încă funcționează după un design creat pentru crizele financiare de acum 25 de ani, nu pentru rivalitățile geopolitice de astăzi.

La finalul summitului, președintele gazdă, Cyril Ramaphosa, a încercat să ofere o notă de optimism, spunând că G20 rămâne o dovadă a „valorii multilateralismului”. Dar chiar și această declarație sună, pentru analiști, ca o apărare a unei instituții care începe să își piardă terenul.

G20 nu dispare, dar nu mai definește lumea

Summitul din Africa de Sud nu a fost un eșec, dar a făcut vizibil un adevăr dur:
G20 nu mai este platforma centrală a cooperării globale — ci un barometru al divizării.

Un diplomat european, citat de AFP, rezumă perfect rezultatul:

„Am ajuns la un acord: să recunoaștem că nu există acord.”

Pentru prima dată în existența sa, întrebarea fundamentală nu a fost „ce vom decide?”, ci:

„Mai poate G20 decide ceva într-o lume care se fragmentează în blocuri rivale?”

Pe măsură ce liderii au părăsit Johannesburgul, răspunsul rămâne suspendat.
Iar imaginea finală a summitului — o fotografie impecabilă, dar cu jumătate dintre puteri absente — a devenit simbolul unui forum care rezistă, dar nu mai conduce.

Surse: Reuters, AFP, Deutsche Welle, France24

VIDEO: Liderii mondiali se adună pentru fotografia de familie la Summitul G20 | Johannesburg | Africa de Sud