Femeia care a devenit Papă – legenda Papei Ioana
Legenda Papei Ioana, femeia care ar fi păcălit întregul aparat religios și a ajuns pe tronul papal, rămâne una dintre cele mai controversate și cenzurate povești din istorie.
Povestea care a îngrozit Vaticanul și a stârnit întrebări secole la rând
O Papă... cu totul altfel
Legenda spune că Ioana, o tânără de origine engleză sau germană, născută probabil în jurul anului 850, a fost crescută în spiritul studiului și al curiozității intelectuale, trăsături rare pentru o femeie din acea perioadă. Avea o inteligență sclipitoare și o sete de cunoaștere greu de ignorat chiar și în mediile academice dominate exclusiv de bărbați. Unele surse spun că ar fi fost educată în Atena sau Mainz, unde a învățat latina, greaca și teologia – domenii interzise aproape complet femeilor.
Dorind să aibă acces la educație și la viața intelectuală, Ioana s-a deghizat în bărbat și a luat numele de "Ioan Anglicus". A intrat într-o mănăstire benedictină, unde s-a remarcat rapid prin erudiție. A fost hirotonită preot, iar carisma, diplomația și talentul său teologic au atras atenția clerului de la Roma. Într-o epocă instabilă, în care papii erau adesea aleși pe criterii politice, Ioana a urcat vertiginos în ierarhia clericală, fiind numită cardinal, iar apoi – spre uimirea contemporanilor – aleasă Papă, în jurul anului 855.
Se spune că a condus cu inteligență, moderație și echilibru, fiind iubită de popor și respectată de curia papală. Totul a luat însă o turnură tragică: în timpul unei procesiuni religioase prin Roma, Ioana, însărcinată în secret cu unul dintre apropiații săi, a intrat în travaliu și a născut în plină stradă, în fața unei mulțimi uluitoare.
Conform versiunilor legendei, reacția a fost violentă. Unii spun că mulțimea a linșat-o pe loc, scandalizată de "blasfemie". Alții susțin că ar fi fost arestată și ucisă în taină, pentru a evita un scandal public major. Ce e sigur e că, potrivit legendei, Vaticanul ar fi ordonat ștergerea oricărei urme a existenței sale din arhivele oficiale – de la documente papale la cronicile vremii. Timp de secole, numele Ioanei a fost un tabu în cercurile oficiale ale Bisericii.
Mit sau realitate?
Controversa din jurul existenței Papei Ioana persistă de sute de ani. Prima mențiune scrisă a legendei apare în cronica unui călugăr dominican, Martin de Opava, în secolul al XIII-lea. De acolo, povestea a fost preluată de autori medievali, apoi de umaniști răsăriți și de gânditori ai Iluminismului.
Unii istorici consideră că e o pură ficțiune misogină, o invenție simbolică ce avea rolul de a ironiza și critica instituția papală într-o perioadă plină de corupție și instabilitate. Alte ipoteze sugerează că legenda ar fi fost creată ca instrument de propagandă protestantă în timpul Reformei, pentru a submina autoritatea Romei.
Totuși, mai mulți cercetători remarcă o serie de coincidențe și indicii greu de ignorat:
- Existența unui scaun ceremonial papal cu o gaură („sedia stercoraria”), folosit până în secolul al XVI-lea, despre care se spune că avea scopul de a verifica sexul noului papă;
- Menționarea în unele surse medievale a unei statui reprezentând o figură feminină papală, aflată cândva pe Via Sacra, eliminată fără explicații;
- Pauze cronologice între papi sau inconsecvențe în registrele Vaticanului pentru anii 850–858;
- Popularitatea neobișnuită a legendei, prezentă în zeci de manuscrise, picturi și satire, transmisă oral până în epoca modernă, înainte ca Vaticanul să demareze o campanie sistematică de negare.
Deși nu există dovezi concludente, povestea Ioanei a supraviețuit timpului pentru că atinge o coardă sensibilă: frica de schimbare și rezistența unei instituții seculare la orice amenințare a ordinii prestabilite. Iar dacă nu a existat cu adevărat, atunci cu siguranță ar fi trebuit să existe, ca simbol al curajului, al inteligenței subversive și al celor care pășesc acolo unde alții le interzic să meargă.
O oglindă modernă: filmul „Conclave” (2024)
La granița dintre legendă și realitate, povestea Ioanei răsună puternic într-o epocă în care secretele Vaticanului continuă să fascineze. În acest context, filmul „Conclave”, lansat în 2024 și regizat de Edward Berger, e o reflecție cinematografică actuală asupra puterii religioase și a jocurilor de culise.
Bazat pe romanul lui Robert Harris, filmul împreunează un thriller tensionat cu misterul alegerii unui nou papă, după moartea Suveranului Pontif. Ralph Fiennes interpretează un cardinal confruntat cu un secret cutremurător care ar putea zgudui Biserica din temelii. Stanley Tucci și Isabella Rossellini completează o distribuție excepțională.
"Conclave" nu abordează direct mitul Ioanei, dar pune în lumină aceleași forțe care au modelat legenda: tăcerea, manipularea, frica de schimbare. Filmul a fost un succes remarcabil în sezonul premiilor, obținând 8 nominalizări la Premiile Oscar (inclusiv pentru Cel mai bun film, Cel mai bun actor - Ralph Fiennes și Cea mai bună actriță în rol secundar - Isabella Rossellini), și câștigând trofeul pentru Cel mai bun scenariu adaptat. A fost recompensat și cu patru premii BAFTA și un Glob de Aur pentru Cel mai bun scenariu, confirmând impactul său cultural și artistic. Poate fi vizionat pe:
Cu sloganul "Un thriller spiritual care dezvăluie fața nevăzută a credinței", filmul invită la reflecție.
Legenda Papei Ioana nu este doar o curiozitate medievală. Este o lecție despre tăcerea impusă de teamă, despre cât de ușor poate fi înăbușită o voce care tulbură ordinea. Istoria nu e doar ce s-a întâmplat, ci și ceea ce s-a ascuns – iar Ioana, reală sau nu, ne obligă să ne întrebăm: câte alte adevăruri au fost îngropate doar pentru că erau rostite de cei pe care nimeni nu voia să-i asculte?
Iar filmul "Conclave" ne arată că, până și în zilele noastre, Vaticanul e un loc unde istoria și misterul se împreună, iar puterea e mereu disputată în spatele ușilor închise.
🗭 Arhiva Ciudățeniilor Istoriei aduce la lumină întâmplări care îți dau fiori, dar și curiozitatea de a săpa mai adânc.
Conclave (2024)- Trailerul oficial care oferă o privire captivantă asupra intrigilor și tensiunilor din interiorul Vaticanului:
