Europa se confruntă cu o scădere masivă a rezervelor de apă subterană — date satelitare (2002–2024)
O analiză UCL, realizată cu Watershed Investigations și publicată de The Guardian, arată că rezervele de apă dulce din mari zone ale Europei, în special din sud și centru, se diminuează accelerat.
Nord-vestul Europei — Scandinavia, părţi din Regatul Unit şi Portugalia — au devenit mai umede în ultimele decenii, dar întreaga zonă sudică şi sud-est europeană, de la Spania şi Italia până în state precum România sau Ucraina, se confruntă cu o tendinţă de “uscare” pronunţată, relatează The Guardian.
Ceea ce face rezultatul îngrijorător este că şi apele subterane care stochează apă dulce— acviferele - adesea considerate ca rezervoare mai stabile, mai rezistente la variaţiile sezoniere — sunt afectate. Cercetătorii au izolat datele privind stocarea apei subterane şi au constatat că trendul descendent persistă chiar şi acolo, confirmând că multe din “resursele ascunse” de apă dulce a Europei sunt în regres.
Potrivit raportului, schimbările climatice cu temperaturi ridicate și perioade lungi fără precipitații, urmate de ploi torențiale concentrate în intervale scurte, reduc capacitatea solului de a absorbi apa și încetinesc refacerea resurselor subterane.O parte importantă a precipitaţiilor se pierde prin scurgeri rapide sau inundaţii, fără să pătrundă în sol. Iar dacă sezonul de reîncărcare a acviferelor (de obicei iarna) se scurtează ori are precipitaţii insuficiente, sistemul începe să dea semne de oboseală.
Riscuri pentru aprovizionarea cu apă, agricultură și calcul economic
Problema nu este una teoretică: date recente ale European Environment Agency (EEA) arată că în 2022 un sfert din teritoriul Uniunii Europene a suferit stres hidric — adică lipsă de apă suficientă pentru nevoile de populaţie și agricultură.
În paralel, utilizarea apei subterane pentru consum public și agricultură a crescut. Datele UE arată că, între 2000 și 2022, extragerea apei din lacuri și râuri a scăzut, în timp ce prelevarea din apele subterane a crescut cu aproximativ 6%. În 2022, apa subterană a reprezentat ~62 % din totalul apei potabile furnizate populaţiei și ~33 % din necesarul de irigaţii.
Un raport recent al European Central Bank (ECB) avertizează că, criza apei poate afecta grav economia zonei euro: până la 15 % din output-ul economic al blocului ar putea fi vulnerabil la stresul hidric prelungit.
Pe scurt: resursele sunt epuizate sau fragilizate, cererea crește, iar economia — de la agricultură la industrie — devine tot mai expusă.
Zone întinse din Europa devin mai uscate.
Schimbarea stocării apei subterane între aprilie 2002 și decembrie 2024, exprimată în milimetri pe an.
Implicaţii pentru România — vulnerabilitate şi nevoia de adaptare
Zona de sud-est a Europei, unde se află și România, figurează printre regiunile cele mai afectate de declinul apei. Potrivit datelor actuale, unele depozite de ape subterane din estul şi sudul ţării sunt deja puse sub presiune de combinarea factorilor climatici și de exploatare intensă, cu impact asupra agriculturii și aprovizionării populației.
Raportul oficial recent al UE privind gestionarea apei subliniază că, deși la nivel macro România (ca ţară) poate părea marginal afectată, în realitate anumite regiuni locale sunt vulnerabile — iar riscul de secetă persistentă trebuie considerat cu seriozitate.
În context european, criza de apă nu mai este doar presupusă — este dovedită și are efecte palpabile: agricultură compromisă, amenințări la adresa aprovizionării cu apă potabilă, stress hidric pentru populație, necesitatea revizuirii infrastructurii și a politicilor de mediu.
Ce spune Europa că trebuie făcut — planuri și avertismente
În acest context, Uniunea Europeană a prezentat în 2025 o strategie de „reziliență a apei”, document care propune reducerea consumului și a pierderilor de apă, reutilizarea resurselor și modernizarea rețelelor, cu o țintă minimă de eficientizare de 10% până în 2030. Măsurile vorbesc despre colectarea apei de ploaie, sisteme de irigații mai eficiente, reducerea pierderilor din infrastructura veche și protejarea rezervelor din subteran — tocmai acele resurse care, potrivit studiilor satelitare, încep să se diminueze în multe zone ale continentului.
Specialiști independenți atrag însă atenția că strategia europeană, deși amplă, rămâne vulnerabilă dacă nu este pusă urgent în practică. Ei cer investiții rapide în rețele de distribuție, refacerea zonelor umede, reutilizarea apei acolo unde este posibil, limitarea extragerilor în perioade de secetă și planuri locale adaptate la scenarii tot mai frecvente de lipsă pluviometrică. Fără implementare concretă, avertizează ei, riscul este ca multe regiuni — inclusiv din sud-estul Europei — să ajungă în situații de stres hidric sever.
Europa nu mai discută despre posibilitatea unei crize a apei, ci despre o evoluție pe care o vede deja în teren. Sudul și estul continentului, România inclusiv, depind tot mai mult de modul în care resursele vor fi gestionate în anii următori.
Noile directive reprezintă un pas important, dar succesul lor depinde de coerenta implementărilor la nivel național și local, de adaptarea infrastructurii, de politici concrete și de măsuri ferme.
Fără angajamente reale, fără finanțări și fără transparenţă, riscul este ca strategia să rămână doar un document — cu efecte întârziate sau chiar inexistente. În lipsa intervențiilor concrete, regiunile vulnerabile riscă să se confrunte cu lipsa apei, agricultură afectată, impact social, scăderea calității vieții și pierderi economice.
Dacă nu se reacţionează acum, pagubele nu vor mai putea fi compensate. Iar iarba uscată, fântânile întunecate şi terenurile pârjolite vor deveni realitate, nu doar avertisment.
Surse: The Guardian, European Environment Agency ,
