Davos 2026: Abundența promisă de IA și prețul unei lumi divizate

Liderii globali vorbesc despre roboți, energie și productivitate, dar miza reală rămâne cine va beneficia de această revoluție – și cine va plăti costul.

Inteligența artificială nu a mai fost un simplu subiect de agendă la reuniunea anuală a World Economic Forum de la Davos-Elveția. În 2026, IA a devenit limbajul comun prin care liderii politici, directorii din tehnologie și filosofii au vorbit despre viitorul muncii, al puterii și, implicit, al umanității. Dacă în anii anteriori discuțiile gravitau în jurul potențialului tehnologic, anul acesta tema dominantă a fost controlul: cine decide, cine beneficiază și cine plătește prețul.

Potrivit relatărilor Euronews, aproape fiecare panel important a ajuns, mai devreme sau mai târziu, la aceeași întrebare neliniștitoare: ce se întâmplă când inteligența artificială nu mai este doar un instrument, ci o infrastructură de putere?

O tehnologie care promite totul

Puțini vorbitori au captat atenția precum Elon Musk, X care a reluat una dintre predicțiile sale recurente: apariția unei inteligențe artificiale mai inteligente decât orice om ar putea avea loc „până la sfârșitul acestui an sau, cel târziu, anul viitor”. În viziunea sa, acest prag ar deschide calea către o lume a abundenței, în care roboții ar prelua munca, iar sărăcia ar deveni o relicvă istorică.

Este o promisiune seducătoare, dar și una profund controversată. Criticii remarcă faptul că aceeași logică a „abundenței tehnologice” a fost invocată de-a lungul deceniilor pentru a justifica transformări economice care, în realitate, au accentuat inegalitățile. La Davos, optimismul radical al lui Musk a contrastat puternic cu tonul mai precaut al altor lideri din industrie.

Europa între speranță și întârziere

Pentru Jensen Huang, fondatorul și directorul general al Nvidia, inteligența artificială reprezintă „o oportunitate unică în viață” pentru Europa. Argumentul său este simplu: continentul dispune de o bază industrială solidă, capabilă să susțină dezvoltarea infrastructurii necesare IA – de la centre de date la robotică avansată.

Totuși, mesajul lui Huang a venit cu o notă de urgență. Europa, a spus el, trebuie să „sară peste” epoca software-ului și să acționeze rapid, înainte ca decalajul față de Statele Unite și China să devină ireversibil. Într-o regiune adesea criticată pentru reglementări lente și piețe fragmentate, această chemare la viteză a sunat aproape ca un reproș.

Infrastructura invizibilă a puterii

Dacă promisiunile IA sunt grandioase, costurile sale sunt la fel de reale. Satya Nadella, directorul general al Microsoft, a subliniat că adevărata limită a răspândirii inteligenței artificiale nu este lipsa ideilor, ci accesul la capital și infrastructură. Rețelele electrice, centrele de date și conectivitatea digitală sunt condițiile de bază fără de care IA rămâne un privilegiu al câtorva regiuni bogate.

Această realitate riscă să adâncească decalajul dintre Nordul și Sudul global. Chiar dacă marile companii tehnologice investesc la nivel mondial, succesul depinde, în ultimă instanță, de politicile guvernamentale și de capacitatea statelor de a construi sisteme energetice și de telecomunicații robuste.

Iluzia umanizării

În timp ce unii vorbesc despre roboți personali și productivitate nelimitată, alții avertizează asupra unei erori fundamentale de percepție. Yoshua Bengio, unul dintre pionierii inteligenței artificiale moderne, a atras atenția asupra tendinței de a proiecta trăsături umane asupra sistemelor algoritmice. Pe măsură ce aceste sisteme devin mai sofisticate, riscul este ca oamenii să le acorde o încredere nejustificată.

Această confuzie, a spus el, nu este doar o problemă tehnică, ci una psihologică și socială. Umanitatea a dezvoltat norme pentru a interacționa cu alți oameni, nu cu entități care imită empatia fără a o simți. La Davos, avertismentul lui Bengio a părut un contrapunct necesar într-un peisaj dominat de entuziasm comercial.

Superinteligența și lipsa precedentului

Filosoful Yuval Harari a dus discuția într-o zonă și mai incomodă. El a avertizat că omenirea nu are experiență în construirea unei societăți hibride, în care deciziile critice sunt luate de sisteme mai inteligente decât orice individ uman. Superinteligența, a spus el, nu este doar o problemă de eficiență, ci una de sens și control.

Comparând inteligența artificială cu aviația, Harari a subliniat că, așa cum avioanele nu sunt păsări, IA nu va fi niciodată „umană”. Pericolul constă tocmai în iluzia asemănării. Cele mai inteligente entități, a avertizat el, pot fi și cele mai amăgite.

Geopolitica cipurilor

Discuțiile despre viitor nu au putut evita prezentul tensionat al geopoliticii. Dario Amodei, cofondatorul și directorul general al Anthropic, a fost tranșant: limitarea accesului Chinei la cipuri avansate este, în opinia sa, una dintre cele mai importante măsuri pentru a câștiga timp în gestionarea riscurilor asociate inteligenței artificiale.

Argumentul său reflectă o realitate tot mai evidentă: IA nu este doar o tehnologie, ci un instrument strategic. Controlul lanțurilor de aprovizionare, al energiei și al talentului devine echivalent cu puterea politică. În acest context, competiția globală pentru supremația în IA riscă să accelereze dezvoltarea tehnologiei în detrimentul siguranței.

Munca într-o lume automatizată

Poate cea mai sensibilă temă de la Davos a fost impactul inteligenței artificiale asupra pieței muncii. Amodei a avertizat că, pe termen mediu, IA ar putea elimina până la jumătate dintre locurile de muncă de nivel de bază din sectorul „gulere albe”. Deși efectele nu sunt încă vizibile la scară largă, primele semne apar deja în domenii precum programarea.

În contrast, Google DeepMind, prin directorul său Demis Hassabis, a oferit o perspectivă mai optimistă. El a susținut că, deși unele roluri vor dispărea, vor apărea altele, mai semnificative. Studenții și tinerii profesioniști, a spus el, ar trebui să se concentreze pe stăpânirea noilor instrumente, nu pe traseele tradiționale de carieră.

Totuși, chiar și Hassabis a recunoscut că apariția unei inteligențe artificiale generale ar putea plasa piața muncii pe „teritoriu necunoscut”, ridicând întrebări nu doar despre salarii, ci despre sensul muncii în sine.

Suveranitate sau interdependență?

O altă temă majoră a fost suveranitatea inteligenței artificiale. Cathy Li, responsabilă pentru IA în cadrul Forumului Economic Mondial, a avertizat că ideea autosuficienței totale este atât nerealistă, cât și nesustenabilă. Nicio țară nu poate construi, de una singură, toate straturile tehnologice necesare pentru IA.

În schimb, ea a pledat pentru o „interdependență strategică”, bazată pe parteneriate și specializare. Europa, a spus Li, oferă un exemplu relevant prin cooperarea transfrontalieră, chiar dacă fragmentarea pieței rămâne un obstacol major pentru startup-uri și mobilitatea talentelor.

Energia, marea necunoscută

Dincolo de algoritmi și geopolitică, energia a apărut ca o constrângere fundamentală. Centrele de date care alimentează inteligența artificială consumă cantități uriașe de electricitate, iar costurile energiei ar putea decide, în cele din urmă, cine câștigă cursa globală.

Atât Nadella, cât și Li au subliniat că această provocare poate deveni o oportunitate: modernizarea sistemelor energetice și tranziția către surse curate ar putea aduce beneficii pe termen lung întregii societăți. Însă acest lucru necesită viziune politică și investiții masive.

Întrebările care rămân

La finalul Davos 2026, consensul a fost paradoxal. Inteligența artificială este, simultan, cea mai mare promisiune și cel mai mare risc al epocii noastre. Ea poate genera prosperitate, dar și polarizare; poate accelera progresul, dar și eroda controlul democratic.

După cum observa Cathy Li, ritmul schimbării este atât de rapid încât un an de evoluție în IA pare echivalentul unui secol în alte domenii. În acest context, întrebarea esențială nu mai este ce poate face inteligența artificială, ci ce alegem noi să facem cu ea.

Așa cum reiese din relatările Euronews de la Davos, miza nu este doar viitorul tehnologiei, ci forma societății care va crește în jurul ei. Iar răspunsul rămâne deschis, fragil și profund politic.

Sursa: Euronews