Criza invizibilă: în timp ce natalitatea scade, exodul românilor se accelerează

Rezultatul? O țară care se stinge încet, dar sigur, pierzând exact segmentul de oameni care îi asigură viitorul.

Exodul care nu se mai oprește

După aproape un deceniu în care balanța migrației părea să se echilibreze, cifrele au început din nou să se încline periculos.
Potrivit datelor oficiale publicate de Institutul Național de Statistică (INS) și analizate de Profit.ro, România a pierdut, doar în ultimii doi ani, peste 40.000 de locuitori în urma migrației definitive.

În 2022, situația părea încă sub control: 54.839 de persoane s-au întors în țară, în timp ce 48.438 au plecat definitiv.
Dar un an mai târziu, echilibrul s-a rupt: în 2023, numărul celor întorși s-a prăbușit la 29.830, în timp ce 48.612 români au ales să plece.

În 2024, fenomenul s-a accentuat. Doar 28.431 de români s-au repatriat, în timp ce 51.062 au părăsit definitiv România.
Asta înseamnă o pierdere netă de 22.700 de persoane într-un singur an, echivalentul populației unui oraș precum Făgăraș sau Câmpina.

Nu mai pleacă doar tinerii – ci chiar oamenii în plină maturitate profesională

Ceea ce îngrijorează experții nu este doar numărul celor care pleacă, ci și cine pleacă.
Dacă în anii 2000 exodul era dominat de tineri fără locuri de muncă sau de studenți, acum părăsesc țara românii între 30 și 45 de ani – adică exact categoria care susține economia, plătește taxe și crește copii.

• Grupa 35–39 de ani reprezintă peste 12% din totalul emigranților,
• 30–34 de ani – 8,1%,
• 25–29 de ani – 7,4%,
• iar 20–24 de ani – 6,6%.

„E o pierdere dublă: nu doar a forței de muncă, ci și a generației care aduce echilibru social. Acești oameni pleacă cu familii, cu copii, cu tot ce au construit aici. De multe ori, nu se mai întorc”, explică un sociolog de la Institutul de Cercetare a Calității Vieții.

În termeni simpli, România exportă viitorul: oamenii care ar trebui să susțină economia și să contribuie la sistemul public devin contribuabili în alte state.

Destinațiile preferate: Italia, Germania, dar și... necunoscutele statistice

Românii continuă să plece masiv spre țările care le-au oferit primele șanse după 2007:

• Italia – 11.055 plecări în 2024;
• Germania – 10.578;
• Spania – 4.467;
• Austria și Franța completează topul.

În afara Uniunii Europene, Canada și SUA rămân destinații atractive pentru românii calificați, în special în IT și domenii medicale.

Surprinzător, Marea Britanie nu apare separat în datele INS – deși rămâne una dintre principalele ținte pentru emigranți. Țara este inclusă la categoria „alte state”, unde în 2024 au fost înregistrate 17.551 plecări, adică peste o treime din totalul migrației definitive.

Natalitatea, în cădere liberă – România se micșorează an de an

Pe lângă plecările definitive din ultimii ani, România se confruntă și cu o criză demografică internă tot mai severă.
Datele provizorii ale Institutului Național de Statistică (INS) arată că în primele opt luni din 2025, s-au născut sub 110.000 de copii, ceea ce indică o scădere de aproape 8% față de aceeași perioadă din 2024.

Dacă ritmul se menține până la finalul anului, România va înregistra cel mai mic număr de nou-născuți din ultimii 30 de ani – aproximativ 160.000 de copii în tot anul 2025.
Prin comparație, în 2015 se nășteau peste 205.000, iar în 2000, peste 230.000.

În același timp, numărul de decese rămâne constant ridicat: peste 270.000 de persoane decedate anual în ultimii trei ani.
Astfel, sporul natural negativ (diferența dintre decese și nașteri) a depășit din nou 100.000 de persoane – adică România pierde, doar din acest dezechilibru demografic, echivalentul populației unui oraș ca Buzău în fiecare an.

„Scăderea natalității este amplificată de migrația externă. Tinerii pleacă, întârzie să întemeieze familii sau o fac în străinătate, iar copiii lor nu mai sunt înregistrați ca rezidenți în România. E o pierdere dublă, demografică și socială”, explică profesorul Vasile Ghețău, expert în demografie.

România care rămâne: tot mai bătrână, tot mai mică

România intră într-o nouă etapă a declinului demografic, una tăcută, dar profundă.
Datele oficiale ale INS confirmă că, în 2025, populația rezidentă a țării a coborât sub pragul de 19 milioane de locuitori – nivel nemaiatins din anii ’60.
Este rezultatul cumulat al migrației masive, al scăderii natalității și al îmbătrânirii accelerate a populației.

Vârsta medie a ajuns la 43,5 ani, iar una din cinci persoane are peste 65 de ani. Practic, România devine una dintre cele mai îmbătrânite țări din Europa Centrală și de Est, cu un ritm de îmbătrânire comparabil cu Italia sau Grecia.
Sociologii avertizează că acest fenomen nu este doar statistic, ci are efecte directe asupra economiei, pieței muncii și sistemului de pensii.

„Populația activă scade constant, în timp ce numărul pensionarilor crește. Într-un orizont de 15–20 de ani, raportul dintre cei care muncesc și cei care primesc pensie ar putea ajunge la 1 la 1. Asta înseamnă o presiune uriașă pe bugetul public și o vulnerabilitate economică majoră”, explică analiștii de la Institutul Național de Prognoză Economică.

Diaspora – o altă Românie, invizibilă în statistici

În paralel, peste 4 milioane de români trăiesc și lucrează permanent în alte state europene – unii stabiliți de peste un deceniu, alții plecați recent.
Cele mai mari comunități se află în Italia (peste 1,1 milioane), Germania (peste 800.000), Spania (600.000) și Marea Britanie (aproximativ 500.000).

Această diasporă reprezintă aproape un sfert din forța de muncă potențială a țării.
Românii trimiși în afara granițelor contribuie masiv prin remitențe – peste 8 miliarde de euro anual, potrivit Băncii Naționale a României – însă contribuția lor este, paradoxal, una economică la distanță, nu socială.
Locuitorii din marea majoritate a satelor din Moldova, Oltenia și sudul Transilvaniei trăiesc astăzi în bună parte din acești bani trimiși lunar din Italia, Spania sau Germania.

Dar, dincolo de cifre, diaspora românească devine tot mai integrată în țările de adopție.
Copiii românilor plecați cresc în școli italiene sau germane, iar o parte dintre ei nu mai vorbesc fluent limba română.

„Asistăm la o formă de asimilare tăcută, în care legătura cu România se păstrează doar simbolic – prin vizite scurte, rude rămase acasă sau proprietăți”, explică un specialist în migrație de la Universitatea Babeș-Bolyai.

O țară care riscă să se golească din interior

Scăderea populației și îmbătrânirea rapidă se simt deja în economie:

• lipsă acută de forță de muncă în construcții, industrie și agricultură;
• presiune pe sistemul sanitar și de pensii;
• depopularea a mii de sate și orașe mici.

În multe localități rurale, școlile s-au închis din lipsă de copii, iar primăriile se luptă să găsească personal calificat.

„Nu mai avem doar sate fără tineri, ci orașe fără viitor. Se închid școli, spitale, firme, iar în locul lor vin muncitori străini care acoperă doar temporar golul lăsat de cei plecați”, spune un reprezentant al Asociației Comunelor din România.

În esență, România care rămâne este o țară cu mai puțini oameni, mai în vârstă, dar și mai vulnerabilă.
În timp ce generațiile tinere se construiesc în diaspora, acasă rămâne un gol tot mai mare — unul care nu se măsoară doar în cifre, ci și în speranță.Între speranță și realitate

Unii indicatori europeni par să aducă o rază de speranță.
Potrivit unei analize realizate de Friedrich-Ebert-Stiftung, România ar fi înregistrat în ultimii trei ani un „sold migrator pozitiv”, adică mai multe persoane stabilite în țară decât plecate.
La prima vedere, pare o veste bună: țara nu s-ar mai goli, ci chiar s-ar popula.

Dar realitatea din spatele cifrelor e mult mai complexă.
Acest „plus” demografic provine în mare parte din creșterea imigrației străine – muncitori asiatici din construcții și HoReCa, refugiați din Ucraina sau studenți veniți din Orientul Mijlociu și Africa.

„Ceea ce crește numeric nu este populația românească activă, ci doar numărul total de rezidenți. România devine tot mai dependentă de imigrație, fără să-și aducă propriii cetățeni acasă”, avertizează specialiștii.

Altfel spus, țara nu se reface prin întoarcerea românilor, ci se schimbă prin sosirea străinilor.

O criză care nu se vede, dar se simte

Exodul românilor nu mai este doar un fenomen social, ci o realitate economică și demografică profundă.
Românii nu mai pleacă doar pentru salarii mai mari, ci pentru siguranță, predictibilitate, servicii publice decente și un viitor pentru copii.

Criza nu are un chip dramatic – nu se vede în stradă, ci în școlile tot mai goale, în satele îmbătrânite, în spitalele fără personal și în fabricile care nu mai găsesc oameni calificați.
Este o criză invizibilă, dar ale cărei efecte se vor simți tot mai acut în următoarele decenii – în economie, în comunități și, mai ales, în identitatea unei țări care, încet, încet, rămâne fără oameni.

Sursa: Institutul Național de Statistică (INS), Profit.ro