Creierul are o „hartă” a durerii: descoperire care poate schimba tratamentele cronice

Rezultatele pot deschide drumul către terapii non-opioide și intervenții personalizate pentru milioane de pacienți afectați de durere cronică.

Durerea este una dintre cele mai vechi experiențe umane și, paradoxal, una dintre cele mai puțin înțelese la nivel biologic. Deși este omniprezentă, mecanismele prin care creierul o procesează sunt încă descifrate, uneori la limita tehnologiei disponibile. O echipă de cercetători de la University of Sydney a făcut însă un pas important în acest puzzle, descoperind dovezi că trunchiul cerebral posedă circuite specializate care răspund diferit în funcție de unde se manifestă durerea: în față, în membre sau în trunchi. Studiul, publicat și analizat pe ScienceDaily la 4 noiembrie 2025, reprezintă o potențială schimbare de paradigmă în modul în care tratăm durerea.

O descoperire posibilă abia acum

Cheia acestei cercetări stă într-un instrument rar: imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) la 7 Tesla, capabilă să surprindă detalii anatomice cu o fidelitate imposibilă în urmă cu un deceniu. Folosind acest echipament, cercetătorii au putut observa în timp real activitatea zonelor periaqueductal grey (PAG) și rostro-ventromedial medulla (RVM) — două regiuni centrale în reglarea durerii.

„Am observat activări distincte în porțiunile superioare și inferioare ale acestor regiuni în funcție de ceea ce simțea participantul. Durerea facială, spre exemplu, activa regiuni diferite față de durerea din braț sau picior”, a explicat dr. Luke Henderson, investigator principal.

Această diferențiere se numește organizare somatotopică — un termen care sugerează o „hartă corporală” internă.

Până acum, manualele medicale operau cu ideea că sistemul de control al durerii este difuz, cu reacții asemănătoare indiferent de zona afectată. Noua descoperire contrazice elegant această viziune.

Placebo și misterul zonelor corpului

Studiul a implicat 93 de voluntari. Cercetătorii le-au aplicat o cremă declarată drept analgezică, dar care în realitate era placebo. Prin ajustarea discretă a temperaturii stimulilor termici, pacienții au perceput o ameliorare reală, monitorizată cerebral. Însă surpriza a venit când au comparat zonele corpului: eficiența placebo a fost diferită în funcție de amplasare.

„Este pentru prima oară când vedem o diferență sistematică a răspunsului placebo în funcție de regiunea corporală. Aceasta sugerează că mecanismele interne de calmare sunt organizate mai fin decât am crezut”, a spus prof. Vaughan Macefield, expert în neurofiziologie implicat în analiză.

Pentru medicină, această observație ar putea fi de proporția descoperirii unui continent nou pe o hartă veche.

De ce contează acum

Pentru milioane de pacienți care suferă de durere cronică, tratamentele actuale sunt adesea insuficiente sau vin la pachet cu riscuri. Criza globală a opioidelor, care a făcut ravagii în SUA și se răspândește lent în Europa, obligă comunitatea medicală să caute alternative sigure.

Noua descoperire oferă un potențial răspuns.

Dacă putem identifica exact regiunea cerebrală responsabilă pentru durerea unui anumit segment al corpului, este posibil să o stimulăm direct — farmacologic, electric sau prin terapie comportamentală — reducând efectele adverse sistemice.

„Este o fereastră către tratamente mai inteligente, care folosesc mecanismele naturale ale creierului în locul supresiei brute a durerii,” a mai declarat prof. Macefield.

Cercetătorii cred că harta durerii din creier ar putea fi legată și de activarea sistemului endocannabinoid, mecanism natural prin care organismul produce molecule asemănătoare canabisului. Aceste substanțe interne pot regla durerea într-un mod mai blând, oferind o alternativă promițătoare într-o perioadă în care opioidele sunt utilizate pe scară largă, deși pot crea dependență și vin la pachet cu efecte secundare severe. Dacă endocannabinoizii pot fi influențați controlat, tratamentele viitorului ar putea fi mai sigure și mai bine tolerate.

Totuși, cercetarea vine cu limite clare. Studiul a fost realizat pe persoane sănătoase și a urmărit doar reacții la durerea provocată prin căldură, fără a include tipurile mult mai complexe care apar în inflamații, neuropatii sau boli cronice. În plus, imaginile cerebrale au fost obținute cu un aparat de 7 Tesla, un instrument performant, dar disponibil în foarte puține centre din lume, ceea ce îngreunează replicarea rezultatelor.

„Nu putem generaliza încă la pacienți cu dureri complexe. Avem nevoie de mai multe tipuri de teste și mai multe categorii de voluntari”, spune Henderson.

Cu toate acestea, descoperirea marchează un punct de plecare solid pentru cercetări mai profunde.

Impactul unei astfel de descoperiri se vede nu doar în clinică, ci și la nivel social. Durerea cronică este o problemă majoră în întreaga lume, responsabilă de miliarde de euro în concedii medicale, tratamente repetate și scăderea productivității. Ea afectează somnul, reduce calitatea vieții și este frecvent asociată cu depresia. Organizația Mondială a Sănătății estimează că până la o treime din populația globului se confruntă cu forme persistente de durere. O înțelegere mai exactă a modului în care creierul o procesează ar putea conduce la terapii mai rapide, mai eficiente și mai accesibile, adaptate fiecărei persoane în parte.

Pe această bază, cercetătorii anticipează apariția unor tratamente mult mai precise. Una dintre direcții este dezvoltarea de medicamente care să acționeze direct asupra zonelor identificate în trunchiul cerebral, acolo unde se coordonează în mod subtil senzația de durere. O altă cale este neurostimularea, folosirea unor impulsuri controlate pentru a calma durerea la nivelul circuitelor implicate. Mai mult, se discută deja despre teste neurologice personalizate, prin care să fie stabilit profilul durerii fiecărui pacient înainte de prescrierea unui tratament, ceea ce ar putea schimba modul în care medicii aleg analgezicele.

Această perspectivă ajută la redefinirea durerii nu ca pe un simplu semnal neplăcut, ci ca pe un limbaj neuronal complex, transmis pe rute distincte în funcție de zona corpului. De aceea, anumite medicamente funcționează excelent pentru durerea facială, dar nu și pentru durerea lombară, iar tratamentele par uneori imprevizibile. Dacă harta identificată este corectă, medicii ar putea înțelege mai ușor de ce opțiunile terapeutice au rezultate diferite de la un pacient la altul. Pentru cei care trăiesc cu durerea, această idee aduce speranța unei perioade în care soluțiile vor fi gândite cu mai multă finețe și risc redus.

Comunitatea științifică a reacționat rapid la publicarea studiului. Reviste precum Nature Neuroscience și Neurology Today au analizat descoperirea, discutând deschis implicațiile ei clinice și tehnologice. Unii neurologi au numit-o „o piesă lipsă din puzzle-ul durerii”, sugerând că ar putea ajuta la explicarea modului atât de diferit în care oamenii resimt durerea și răspund la tratament. Interesul ridicat arată că, în ciuda incertitudinilor rămase, direcția este una promițătoare și necesară.

Sursă principală: ScienceDaily