China construiește un „canal de Suez terestru”: un super‐coridor feroviar între Europa și Asia

Chongqing – noul hub logistic al Chinei

Orașul Chongqing, un centru industrial uriaș cu circa 32 de milioane de locuitori, s-a transformat într-un nod strategic în rețeaua comercială asiatică. Așezat în interiorul Chinei, la mii de kilometri de coastă, Chongqing reușește paradoxal să joace rolul unui port terestru: de aici pornesc și se ramifică trenuri de mare viteză care conectează Asia de Sud-Est cu Europa Centrală și de Est. Mărfurile care ajung din Vietnam sau Singapore pot fi redirecționate prin coridorul feroviar spre Germania și Polonia, reducând timpul de transport cu săptămâni față de rutele maritime. Această infrastructură feroviară face din Chongqing nu doar un hub logistic, ci și un simbol al noii strategii chineze de a controla fluxurile comerciale globale prin rute terestre rapide și sigure, relatează euronews.

Avantaje logistice și economice

Coridorul terestru proiectat de Beijing promite beneficii logistice majore. În primul rând, timpul de transport se reduce considerabil: un tren încărcat cu bunuri poate ajunge din China în Europa în mai puțin de două săptămâni, comparativ cu cele 30–40 de zile necesare transportului maritim prin Canalul Suez. Segmentul Hanoi–Chongqing durează doar cinci zile, ceea ce oferă un avantaj competitiv pentru fluxurile de mărfuri din Asia de Sud-Est.

Pe lângă viteză, consistența și predictibilitatea rutelor feroviare reprezintă un atu. Transportul pe mare este vulnerabil la blocaje precum cel din Canalul Suez din 2021, la conflicte regionale sau la piraterie, în timp ce trenurile pot circula după un program fix, independent de astfel de riscuri.

La nivel economic, acest „canal de Suez terestru” consolidează rolul Chinei ca furnizor central în lanțurile globale. Chongqing, care produce aproape un sfert din automobilele Chinei și o treime din laptopurile lumii, devine astfel poarta de export ideală pentru produse cu valoare ridicată, unde timpul de livrare contează. În plus, statele europene beneficiază de un acces mai rapid la bunuri esențiale, în contextul unei economii globalizate care penalizează întârzierile.

Nu în ultimul rând, coridorul feroviar oferă o soluție de diversificare pentru companii. Într-o perioadă în care războiul din Ucraina, tensiunile din Orientul Mijlociu și perturbările maritime afectează lanțurile de aprovizionare, ruta terestră prin China devine o alternativă strategică pentru a menține continuitatea comerțului între Asia și Europa.

Dimensiuni geopolitice

Dincolo de aspectul economic, proiectul are o miză geopolitică majoră. Pentru Beijing, construirea unui „canal de Suez terestru” nu înseamnă doar accelerarea comerțului, ci și reducerea vulnerabilității la rutele maritime controlate de puteri occidentale. Strâmtoarea Malacca, Canalul Suez sau Strâmtoarea Hormuz au fost, istoric, puncte sensibile unde rivalitățile geopolitice puteau paraliza fluxul de mărfuri. Prin rute interne și prin coridoare alternative, China își consolidează libertatea de acțiune și își minimizează dependența de infrastructura globală dominată de alții.

Acest coridor terestru se înscrie în strategia mai amplă a Inițiativei Belt and Road, dar are o semnificație aparte: spre deosebire de porturile și proiectele externe, aici China deține control deplin asupra teritoriului, infrastructurii și securității. Într-o lume marcată de sancțiuni, blocaje și tensiuni comerciale, capacitatea de a trimite trenuri direct către Europa reprezintă nu doar o opțiune logistică, ci un instrument de putere diplomatică.

În plus, deschiderea unei rute terestre stabile prin Asia Centrală și Caucaz reconfigurează harta influenței regionale. Țări precum Kazahstan, Azerbaidjan sau Georgia pot deveni noduri intermediare, intrând mai adânc în sfera economică a Beijingului. Astfel, proiectul nu doar leagă piețe, ci și rearanjează alianțe, consolidând profilul Chinei ca actor indispensabil în Eurasia.

În esență, acest „Suez pe șine” nu este doar o cale de transport, ci o declarație de independență strategică și un pas concret în competiția pentru definirea ordinii mondiale a secolului XXI.

Provocări

Deși ambițios și spectaculos ca viziune, proiectul ridică o serie de provocări majore. În primul rând, sustenabilitatea financiară este pusă sub semnul întrebării. Transportul feroviar de mare viteză presupune costuri operaționale mult mai ridicate decât cel maritim, iar fără subvenții consistente din partea statului chinez, multe dintre aceste rute nu ar putea rămâne competitive.

Un alt obstacol îl constituie barierele birocratice și vamale. Deși trenurile pot parcurge distanțe impresionante într-un timp redus, opririle pentru controale, formalitățile administrative și lipsa unor standarde unitare între țările traversate pot încetini considerabil fluxurile. În trecut, unele proiecte feroviare din cadrul Belt and Road s-au confruntat cu întârzieri tocmai din aceste cauze.

Există și provocări de natură geopolitică. Ruta alternativă prin Asia Centrală, menită să ocolească Rusia, depinde de stabilitatea unor state precum Kazahstan sau Azerbaidjan, unde tensiunile interne și presiunile externe pot influența predictibilitatea coridorului. În plus, Europa însăși privește cu prudență aceste inițiative, temându-se că dependența de infrastructura chineză ar putea crea vulnerabilități strategice.

Nu în ultimul rând, rămâne problema competitivității globale. Transportul maritim, în ciuda riscurilor, rămâne mai ieftin și mai versatil pentru volume uriașe de marfă. Astfel, trenurile rapide pot fi atractive pentru bunuri cu valoare ridicată și pentru industriile unde timpul de livrare e crucial, dar nu vor putea înlocui pe termen scurt dominația rutelor maritime.

Proiectul ‘canalului de Suez terestru’ arată ambiția Chinei de a-și rescrie rolul în comerțul mondial, dar rămâne de văzut dacă avantajele strategice și simbolice vor reuși să compenseze provocările economice și geopolitice.

Sursa: euronews.