Calendar Ortodox – Ghidul Zilei în Lumină și Credință-24 iunie 2025
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătorită pe 24 iunie, este una dintre cele mai mari sărbători din calendarul ortodox. astăzi are loc prăznuirea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, glasul care a strigat în pustie și a pregătit calea Mântuitorului.
Unică printre sărbători: nașterea unui sfânt
În calendarul ortodox, doar trei nașteri sunt prăznuite solemn: Nașterea Domnului, Nașterea Maicii Domnului și Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Această alegere nu este întâmplătoare. În cazul Sfântului Ioan, nașterea sa reprezintă începutul unei misiuni divine, planificate de Dumnezeu pentru pregătirea căii Mântuitorului. Ioan nu este doar un simplu proroc – el este Înaintemergătorul, cel care „strigă în pustie” chemând la pocăință și curățenie sufletească, pentru ca inimile oamenilor să poată primi Cuvântul întrupat.
Povestea nașterii: o minune din tăcere
Nașterea Sfântului Ioan este relatată în Evanghelia după Luca și poartă amprenta unei minuni discrete, dar pline de simbolism. Părinții săi, Zaharia și Elisabeta, erau oameni drepți, dar bătrâni și fără copii. În contextul Vechiului Testament, sterilitatea era văzută ca un semn de blestem sau lipsă de binecuvântare divină. Și totuși, Dumnezeu alege tocmai această familie marginalizată pentru a aduce pe lume un profet de foc.
Arhanghelul Gavriil îi apare preotului Zaharia în templu și îi vestește nașterea unui fiu cu o misiune specială. Zaharia se îndoiește și, drept urmare, își pierde graiul până în ziua când copilul se va naște. Această tăcere forțată este profund simbolică: tăcerea omului în fața voii lui Dumnezeu, dar și o perioadă de așteptare a Cuvântului, care va fi proclamat cu putere prin Ioan.
La naștere, Elisabeta îi pune copilului numele Ioan, iar Zaharia scrie același lucru pe o tăbliță. În acel moment, limba lui se dezleagă și el rostește o cântare profetică – cunoscută în tradiție ca „Benedictus”:
„Și tu, pruncule, proroc al Celui Preaînalt te vei chema...” (Luca 1, 76)
Viața în pustie – chemarea la pocăință
După cum ne spune Evanghelia, Ioan a crescut și a trăit în pustie până la vremea arătării sale către Israel. El a dus o viață aspră, în post și rugăciune, îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă și hrănindu-se cu lăcuste și miere sălbatică. Dar această imagine nu este un simplu exotism – ea arată refuzul total al lumii și al confortului, o trăire în libertatea curată a duhului.
Ioan a început să predice pe malurile Iordanului, chemând oamenii la pocăință și la botez – nu ca un ritual gol, ci ca semn al unei vieți întoarse spre Dumnezeu. El nu era blând în cuvinte: îi numea pe farisei și saduchei „pui de năpârci” și îi mustra pentru fățărnicie. Mesajul lui era simplu și radical:
„Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor!”
Ioan nu avea templu, nu avea scaun de învățătură, dar avea autoritate morală și duhovnicească, iar poporul venea la el în număr mare. Era, cum spune Evanghelia, „un om trimis de Dumnezeu”.
Botezul Domnului – momentul suprem al misiunii
Cea mai înaltă clipă din viața Sfântului Ioan este Botezul Domnului, când Iisus vine la el pentru a fi botezat în Iordan. Ioan se cutremură și spune:
„Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?”
Dar Hristos îi răspunde:
„Lasă acum, căci așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea.”
Aici se produce o revelație trinitară: cerurile se deschid, Duhul Sfânt se coboară în chip de porumbel, iar glasul Tatălui se aude din cer. Ioan devine astfel martorul revelației supreme, puntea vie între Vechiul și Noul Legământ.
Mărturisitorul fără teamă – sfârșitul mucenicesc
După acest moment, rolul lui Ioan scade – așa cum el însuși spune:
„El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez.”
Dar misiunea lui nu s-a încheiat. Ioan continuă să predice adevărul și să mustre păcatul, fără a ține cont de rang sau putere. Astfel, îl mustră public pe Irod Antipa, care trăia cu Irodiada, soția fratelui său – o relație incestuoasă și scandaloasă. A fost aruncat în închisoare, dar nu a tăcut.
Într-o zi de sărbătoare, fiica Irodiadei dansează în fața lui Irod, care, beat și fascinat, îi promite că îi va da ce-i cere. Mama ei o îndeamnă să ceară capul lui Ioan. Cu inima tulburată, dar legat de jurământ, Irod poruncește execuția.
Capul Sfântului Ioan Botezătorul este adus pe o tavă, în fața unei curți decăzute în desfrâu. Este una dintre cele mai tulburătoare imagini din istoria creștinismului: profetul adevărului este ucis pentru că nu a acceptat minciuna.
Un martir care vorbește și după moarte
Tradiția spune că trupul lui a fost îngropat de ucenicii săi, iar capul i-a fost ascuns, fiind descoperit de trei ori în istorie – motiv pentru care în calendar există și sărbătoarea „A treia aflare a cinstitului cap”.
Dar mai mult decât relicvele, mesajul său rămâne viu. Ioan Botezătorul este modelul de integritate, curaj și sacrificiu total pentru Adevăr. Nu s-a vândut pentru aplauze, nu a negociat compromisuri. A plătit cu viața pentru dreptate, dar a câștigat veșnicia.
Sânzienele și mitul popular
În popor, această zi este asociată cu Sânzienele sau Drăgaica, o sărbătoare păgân-creștină, în care se împletesc ritualuri de fertilitate, iubire și protecție a recoltelor. Se împletesc cununi din flori galbene, fetele le aruncă pe acoperișuri, iar băieții le privesc cu speranță. Aceste tradiții sunt un ecou al bucuriei și al curăției cu care natura, în mijlocul verii, întâmpină luminile sfințeniei.
Semnificație teologică – Cel mai mare între cei născuți din femeie
Ioan este ultimul proroc al Vechiului Testament, dar și primul sfânt al Noului Testament. El este puntea, vocea, cheile cerului pentru cei care nu L-au cunoscut încă pe Hristos. Biserica îl consideră model de smerenie, vocație și jertfă.
Nașterea lui este luminată de bucurie, dar viața lui este un urcuș constant spre Golgota – o Golgotă personală, unde moartea vine nu ca pedeapsă, ci ca cunună.
Pentru suflet
„Eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei…”
Aceasta nu e umilință falsă, ci conștiința măreției lui Dumnezeu.
„El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez.”
Aceasta nu e resemnare, ci arta de a-i lăsa loc lui Dumnezeu în viața ta.
Ghidul Zilei în Lumină și Credință îți amintește, astăzi, că puterea stă în tărie, dar sfințenia stă în renunțare. Sfântul Ioan Botezătorul este cel care a ars pe dinăuntru, ca o torță vie, pentru a pregăti calea altuia. Iar pentru aceasta, a fost numit de Hristos „mai mare decât toți”.
